Mancare de conopida cu carne de porc

Sara buna, Boieri Dumneavoastra! Aveam o restanta de we trecut, cand m-am laudat cu cele gatite. Ca sa nu raman datoare, iaca:

Mancare de conopida cu carne de porc 
Noi mancam cu mare drag mancarea asta, pentru ca e gustoasa si usor de facut. Aveti nevoie de:
- 1 conopida de marime potrivita (potrivita cu marimea familiei si numarul mancaciosilor, desigur)
- 1 muschiuletz de porc (nu e musai, merge si pulpa cubulete sau alt fel de carne)
- o ceapa maricica si o bucata de praz de aprox 15 cm
- 1 legatura maricica de marar verde
- 1 pahar mare de suc de rosii
- 2-3 linguri de faina, optional
- sare, piper
- ulei (de masline, eventual)

Mai intai se desface conopida in buchetele, se spala bine (atentie la .... locatarii care ar putea fi prin hatzis :)  ). Se pune apoi la fiert in apa cu sare.








Cat se fierbe leguma, treceti la carne. Se taie muschiuletul felii si se pune la inabusit cu 2-3 linguri de ulei de masline si 2-3 linguri de apa fierbinte. Se lasa la inabusit cu capacul pus ne-etans, dupa care se toaca ceapa si prazul cat de marunt se poate. Cand muschiuletul a inceput sa se rumeneasca, se adauga ceapa si prazul, se lasa putin sa devina sticloase, se condimenteaza cu sare si piper si se adauga bucatile de conopida care, de-acuma, ar trebui sa fie fierte.
Se adauga si un pic din zeama in care a fiert conopida si sucul de rosii si se mai da cateva clocote. Spre final, se adauga mararul verde, tocat marunt.
Pentru un sos mai inchegat, cand a dat in clocot dupa sucul de rosii, se dezleaga intr-un castron, in  cateva linguri de de apa rece, faina, si se adauga peste mancare.

Gata, asta fuse, o mancare gustoasa si foarte simplu de facut. Merge cu o salata de castraveti murati si paine neagra, proaspata, s-aveti cu ce aduna sosul din farfurie.

Pofta mare!

Ciorba de miel acrita cu prune

Ciorba asta, Boieri Dumneavoastra, se numara printre preferatele Vizigotului. Ii place friptura de miel (ca iese de fiecare data altfel!!!) si ciorba de miel ca e gustoasa.

Data trecuta cand am facut ciorba de miel a fost, bietul, tare dezamagit. Ca la mare viteza si gatit in paralel multe mancaruri, am confundat sticla cu acreala de prune cu....sticla cu suc de catina!!! De cel bun, facut de bunica. Anul asta a schimbat reteta: a pus mai multa miere. Numa buna pentru ciorba mea...... Am incercat eu s-o dreg si-am mai fiert-o o tura cu, de data asta, zeama de prune dar ....."Mami, ciorba asta e, pur si simplu, prea dulce!!!!". 

Trebe sa recunosc ca asta e aproape la fel de tare ca atunci cand am fiert o oala mare mare cu biberoanele, suzetele si tetinele Vizigotului in care am picurat, in loc de otet - ca sa nu se lase calcarul din apa pe ele - am picurat, cum ziceam, 2-3 linguri cinstite de ulei de porumb! Si-acu vad in ochi mormanul ala imens de biberoane, suzete, tetine, piese de la biberoane...toaaaate lucioase....si frumoase.....Cam atunci am inteles eu cum adica depresia post natala ... :))

Na, acuma ca v-am marturisit si recentele pacate, daca v-ati revenit din ras, sa va povestesc reteta de Ciorba de miel acrita cu prune.

Avem nevoie, pentru o oala de vreo 4 litri, de:

- carne de miel, mai cu os 

- o telina de marime potrivita

- 2 cepe 

- 3-4 morcovi

- 2-3 pastarnaci

- 3-4 cartofi

- 1-2  ardei sau 1-2 linguri de bulion de ardei

- cam jumatate de litru de zeama de prune sau bors

- 2 legaturi de loboda (optional)

- 3 oua

- leustean si/sau frunze de telina (proaspete sau uscate)

- sare piper dupa gust 

Se pun oasele de miel la fiert si se spumuie o tura, dupa care se schimba apa. Atentie, se pun oasele la loc la fiert numai cand apa e iarasi fierbinte, altfel se incruzesc. Cand iarasi dau in clocot, se tine fiertura din scurt si se mai iau 2-3 randuri de spuma. Cand pare a nu mai fi spuma, se toarna jumatate de paharel de apa rece: imediat se va mai ridica niste spuma pe care musai s-o adunati. Se repeta de 2-3 ori figura cu paharelul de apa rece, dupa care se lasa sa fiarba linistit, la foc mic, cu capacul pus (ne-etans). 

In acest timp se pregateste zarzavatul: ceapa, telina, morcovul, ardeiul si pastarnacii se toaca marunt (sau sa dau la robot) si se pun in oala. La fel si cartofii, taiati bucati potrivite. Cand legumele sunt fierte si a inceput sa miroasa nu doar a miel ci si a fiertura de legume cu buchet bogat (cam dupa 20 min de fiert domol), se adauga in oala zeama de prune (pe gustate, sa nu iasa ciorba prea acra) si loboda tocata marunt. Dupa aceea, o mana buna de leustean/telina, fie uscate fie proaspete. Se mai fierb pret de 10 minute, dupa care se drege ciorba cu 2-3 oua batute si gata. Se inchide focul si se lasa la odihna macar jumate de ora pana se serveste. La masa, merge bine imblanzita cu o lingura de smantana si inviorata cu un ardei iute. Vizigotul o papa cu ceapa rosie! Chestie de gusturi ..... 

Eu nu stiu a lauda asa minune de ciorba ca, trebuie sa recunosc cinstit, nu ma omor dupa ciorba de miel .... Insa familia si colegele la birou par destul de fericiti de cate ori fac ciorba de miel, asa ca-mi inchipui c-o fi buna! Ala bucatar, de face ciorba buna fara s-o guste, nu? :)

V-oti fi intrebat ce-i tot dau cu zeama de prune. Acreala de prune ii zicem noi, desi se face si cu corcoduse. Se face primavara, cand sunt prunele si corcodusele verzi si acrrrrre de sa-ti dea lacrimile cand le gusti. Se aduna, se spala bine bine, se aleg de codite, si se pun la fiert in apa putintica, doar cat sa le acopere. Cand s-au facut chiselita, se strecoara prin sita deasa, sa treaca doar zeama si pulpa bine fiarta, se dreg cu sare si muuult marar taiat fin, se ajuta cu un pic de aspirina pisata (sa nu fermenteze, chipurile, insa va zic io, trebsoara asta e asa de acrrrra incat nici mama bacteriilor nu se leaga de ea) si se pune la sticle pentru la iarna. Rezista - fara gluma - 2-3 ani la temperaturi sub 20 grade (in balcon sau in beci). Merge de minune in orice fiertura in loc de bors. 

Va doresc mese imbelsugate, Boieri Dumneavoastra, cu fierturi gustoase si pline de savoare!

Bucatareala de sambata

Bine v-am regasit, Boieri Dumneavoastra!

Dupa o saptamana infernal de ocupata si obositoare, nu se putea sa treaca we peste mine fara 2-3 ore gospodaresti in bucatarie, sa-mi treaca de suparare, oboseala si stress. Asa ca ieri, inca inainte de a pleca la gimnastica, am scos diverse la dezghetat. Cand m-am intors cu Vizigotul, am trecut prin piata unde, flamanzi fiind, am cumparat de toate, de la morcovi la paine calda si ciuperci, am ajuns acasa, am mancat de pranz si la somnic. Planuiam eu ca el doarme si eu imi fac de cap in bucatarie....hahaha...ca m-am trezit 2 ore jumate mai tarziu ca tragea copilul de mine: mamiiiiii, hai sa citim!
Mai nou, i s-a pus ambitia sa invete sa citeasca. A gasit o carte scrisa cu majuscule si p-aci ti-e drumul! Buchiseste si silabiseste non stop!

Asa ca am instalat cititorul la masa din  bucatarie, sa stau cu ochii pe el, si eu m-am dezlantuit. Am facut ciorba de miel - cu loboda !!!! ca a reperat Vizigotul in piata o taraba cu lobode - placinta de bostan, mancare de conopida si ciuperci umplute.
Pe care sa vi le zic? Hai sa va zic de Ciuperci umplute. 
Cand am facut eu prima data asa o minunatie, cu ani in urma, aveam musafiri parintii din ambele parti. Si numa ce ma intreaba careva cu ce am umplut ciupercile si eu raspund sincera si la repezeala: cu picioarele! Stupoare generala..... Dupa care m-am explicat: Cu picioarele ciupercilor, bineinteles!

Asadar, avem nevoie, dupa cum urmeaza, de:
- jumatate de kg de ciuperci
- o jumatate de piept de pui tocat marunt sau chiar tocat la robot
- o ceapa maricica sau un fir de praz de 20 cm lungime
- 2-3 linguri de ulei de masline
- sare si piper dupa gust
- o jumatate de pahar de vin alb (sau bere)
- o legatura de marar
- un ou
- 2-3 linguri suc de rosii
- ceva cascaval ras pt gratinatul de la final.

Dupa ce am despartit ciupercile de picioarele dumnealor, am curatat palariile prin jupuire, iar piciorusele le-am dat la un jet de apa si le-am tocat marunt. La fel de marunt am tocat si pieptul de pui pe care l-am pus in 2-3 linguri de ulei incins, pana s-a albit pe toate partile (puiul nu uleiul)


Cat timp puiul se albea de suparare, am tocat prazul si l-am pus in tigaie, dimpreuna cu picioarele (de ciuperci, sa ne intelegem) tocate. Am adaugat sare si piper dupa gust- recomand mai mult piper, ca altfel ciupercile pot fi un pic gretoase si o umplutura mai iute le invioreaza gustul. Am adaugat apoi sucul de rosii si vinul alb si am lasat pana a scazut aproape de tot zeama. La final, o legatura de marar tocata marunt a adaugat gust si culoare.

Am lasat amestecul sa se racoreasca un pic si i-am adaugat oul batut dupa care am umplut ciupercutele:

 Le-am asezat soldateste intr-o tava si le-am dat la cuptor, la foc mediu, pana ce palariile au fost gata patrunse. Cam 15-20 minute as zice, dar e pe incercatelea. La final, exact inainte sa sting focul, am presarat cascaval ras. Au iesit un pic mai brunete decat se cerea dar noua ne plac bine facute la cuptor.

Noi le-am mancat cu paine prajita.  Cred ca ar fi mers si o salata de rosii. Oricum, delicioase!

We placut (ce-a mai ramas din el) Boieri Dumneavoastra!

Baietii mi-au facut briose

Cine-a zis ca cei mai mari bucatari sunt barbatii, mare adevar grait-a, Boieri Dumneavoastra! Cum repertoriul meu la dulciuri e cam limitat, week-end-ul trecut Vizigotul cu taticul aferent au facut briose cu ciocolata si stafide! Le-au iesit impecabile, mirosea divin in toata casa! Si cum nu puteam lasa asa o maiestrie ne-laudata, am obtinut incuviintarea autorilor sa ma laud cu opera lor asa ca  iata reteta:

Aveti nevoie de:
- 2 oua
- 200 g zahar si 200 ml ulei. "uleiul si zaharul trebuie sa fie in cantitate egala" mi s-a spus!
- 300 ml iaurt
- un varf de lingurita de sare
- coaja rasa de la o lamaie
- sucul de la o lamaie
- 400 g faina
- 1 plic si jumatate de praf de copt
- razatura de ciocolata - baietii mei au avut ciocolata de menaj din care au folosit cam o ceasca de razatura)]
- o mana de stafide
Metodologia, asa cum mi-a fost descrisa - ca nu am fost cooptata in realizarea minunatiilor - este urmatoarea:

Mai intai se amesteca bine ouale cu zaharul pana cand nu se mai simte zaharul pe fundul  castronului. Asta a fost operatiune vizigotzeasca si s-a achitat de ea cu mare sarguinta. Dupa aceea, se toarna uleiul in 2-3 transe si se amesteca pana la omogenizare. Se pun apoi sarea, coaja si sucul de lamaie, si iar se omogenizeaza.
Urmatorul pe lista este iaurtul - ei au folosit iaurt de baut fiindca e mai fluid si nu trebuie omogenizat inainte. Praful de copt se amesteca in faina si se pun, in sfarsit, in castronul cu pricina.
Se amesteca iarasi pana la incorporarea uniforma a fainii, se adauga stafidele si ciocolata si-s gata de pus in forme.
Ei au folosit cosulete de hartie speciale pentru briose, puse in lacasurile unei tavi teflonate de briose, unsa in prealabil cu ulei.
Au umplut fiecare cosulet cam pe 3 sferturi, sa aibe loc sa creasca si, suplimentar, au mai adaugat ceva ciocolata deasupra.
Le-au copt aproximativ 30 de minute in cuptorul preincalzit si au iesit absolut minunate. Sfatul echipei de bucatari a fost ca trebuie verificate cam dupa 20 min, cu scobitoarea, ca daca e focul un pic mai iute, se fac mai repede, asa cum au patit ei la a doua tava.

Dulci, gustoase, pufoase, aromate.....minunate! Merge mai multa ciocolata in compozitie, ca a iesit coca destul de alba!

Mi-au promis ca-mi vor face si cu alte fructe...abia astept!

Pofta mare!

Intr-o seara. Plictiseala.

Aseara eram pe acasa. Lucru mare, ca-n ultima vreme am avut un ritm ... ceva de speriat ..... contracte ce m-au tinut zi lumina pe coclauri...obligatii familiale de indeplinit...Si aici ma refer la sedintele de gimnastica ale copilului, fericit posesor al unei pareri de idei de aparenta de scolioza, dar care trebe luata din pripa cu gimnastica, mai ales ca-n curand incepe iar tenisu - alta obligatie de program fix si neinduplecat pentru noi -  si e si mai musai important sa cotracareze prin gimnastica usoara dereglare a muschilor (care muschi ??? ) pe partea dreapta.....

In fine....cum ziceam....aseara eram pe acasa fin'ca am convins co-autorul sa mearga la gimnastica. Deoarece am hotarat noi - eu si co-autorul, adica - sa facem gimnastica deodata cu copilul. Ca avem nevoie, clar, ba o lordoza eu, ba o scolioza el...... Si-am zis ca daca tot e musai, macar sa fie cu placere. Ne prinde bine, nu zic ba,  dar ne darama ......

DECI, sa ma adun, aseara eu eram acasa si pregateam masa pt baietii gimnasticosi. Cum apucasem deja sa ma laud la Vizigot cu o seara nainte, ceea ce egaleaza cu o promisiune in scris, pe cuvant de gentleman, cu stampila pe timbru, am pus de carbonare. Le stiti, carbonarele, ele insele, in simplitatea lor.

Da'n timp ce tocam la bacon, fierbeam la paste si sticleam la ceapa si usturoi .... ma framanta o idee....un fix....o OBSESIE. Aveam o obsesie fixista pe o idee: file-urile de somon afumat din frigider! Ce sa fac eu cu ele, fara sa esuez in sandvisurile puturosului?

..... pentru cine nu stie, sandvisurile puturosului sunt felii de paine, unse cu unt, peste care se pune, taiat fin frumos artistic orice aveti in frigider si merge cu ceapa. Si am zis destul. Ca cu ceapa merge orice si, cum ceapa e un somnifer natur, sandvisurile puturosului sunt, uneori, cea mai faina cina posibila.....

Deci aveam obsesia cu somonu. Aveam si oala cu paste...si proiectu de carbonare...si-atunci mi-am zis ca nu e cazul sa ma apuc de altceva, ci sa adaptez reteta. Asa ca am facut paste carbonare cu bacon (o fi pleonasm?) pentru baieti, iar pentru mine am scos somonu la inaintare.

Carbonare cu somon
Numai ca am schimbat putin ordinea operatiilor. Am calit, in 2-3 linguri de ulei de masline, ceva ceapa, praz si usturoi. Cand s-au sticlit si au inceput a aromi la bunaciune, am adaugat somonul taiat finutz si am tinut doar pana a inceput sa se albeasca un pic. Am adaugat apoi sare - putina!- piper si busuioc si apoi pastele deja fierte. Am amestecat pana s-au mozolit de tot amestecul aromat si-am adaugat combinatia celebra de galbenus batut cu smantana sau iaurt alb si o lingura de otet si am amestecat iarasi. Ca sa nu se inchege prea tare, imediat dupa aceea, am suplimentat cu 2-3 polonice de zeama in care au fiert pastele. Smecherie care confera sosului o textura catifelata si cremoasa. Cand a clocotit un pic, potolit, si s-a mai ingrosat sosul, am stins focul si-am scos Vizigotul din baie - ca intre timp venisera de la gimnastica - si am dat strigarea la masa.

Foarte bune, o alternativa inedita la carbonarele clasice, pe care Vizigotul le-ar manca dimineata, la pranz si seara fara 'osebire.

Seri tihnite, Boieri Dumneavoastra, si ganduri bune de la Smaranda!