Tarta Tatin (cu pere, de data asta)

Bantuiam azi alene, geaba si fara rost prin casa, Boieri Dumneavoastra, deprimata de ploaia tomnateca, lumina naturala redusa si consemnarea la domiciliu a copilului pe motiv de raceala cand numa' ce aud asa, in treacat: Mami, as vrea ceva dulce, da' nou sa fie!

(Adicatelea cum, frate, nou, te-am hranit cu vechituri, cu mancare expirata, sau ce????)

Am cerut la repezeala explicatii si-am aflat ca fiul meu doreste un dulce, dar sa nu fie nici cozonac, tarta cu mere, negresa si clatite (ce aveam adica pe stoc de 2-3 zile). Si-aici am ajuns intr-un impas. Pe de o parte ca nu se facea, cu atatea bunaciuni in casa, sa ii dau dulciuri de cumparat (ca na, un biscuit, un barni, un fursec, se gasesc), dar nici sa gatesc nu se facea, iarasi cu atatea dulciuri in casa. Neplacuta dilema!

Pana la urma a invins harnicia mea nativa (intrecuta doar, fireste, de modestie :) ) si privind incruntata la frigider si congelator, am vazut un pachet de aluat foietaj care se chinuia prin congelator si-am decis: cu ASTA fac ceva. Si-am facut! Pentru inceput l-am taiat cu foarfeca si-am scos una dintre foi la dezghetat. Primul pas fusese efectuat cu succes!

Dupa care am revenit la ocupatia de baza, adica bantuit aiurea prin casa. De pateuri n-aveam chef ca nu-mi place cum ies din aluat de foietaj cu umplutura. Se uuuumfla si se umfla si parca mananci o perna de fulgi, se imprastie in toate partile si n-au nici un gust adunat.
Insa aveam o gramada de fructe, si din fructe-n fructe, am trecut vertiginos de la zmeura (ca am prea putina)  la mere (ca-s bune de pachetel si nu se face sa le prapadesc )  la struguri (ce sa faci cu foetaj si struguri?), am ignorat pepenele si am ajuns la pere. Si mi-am adus aminte de ceea ce s-ar numi un clasicism intr-ale culinarelilor: Tarta tatin (de data asta cu pere). 

O fi ea o clasica in viata, dar daca e facuta cu aluat cumparat e ultra simpla. Asadar, aveti nevoie de:
- aluat de foietaj, o foaie de forma tavii in care coaceti.
- pere coapte, curratate de coaja  si cotor si taiate in sferturi sau felii sau cum doriti, cat sa acopere fundul tavii in care urmeaza sa coaceti. La o tava de 25/25 eu am pus 3 pere marisoare.
- zahar brun - la alea 3 pere eu am pus 4 linguri, dar fuse cam mult
- unt cat zahar
- scortisoara
- miez de nuca - asa, cam un pumn.

Puneti zaharul, untul si 2-3 linguri de apa fierbinte in tava si o puneti in cuptorul incins, unde o lasati pana se formeaza un caramel frumos, dar nu prea inchegat. Din cand in cand mai clatinati tava pentru omogenizarea zaharului si untului. Cam 20 min dureaza chestiunea asta, dupa care scoateti tava, puneti feliile de para acolo aranjate cat de cat sa acopere fundul si mai dati la cuptor inca 10 minute. Apoi presarati scortisoara dupa gust si chef si miezul de nuca rupt grosier. Asezati apoi foaia de foietaj asa incat sa acopere bine fructele, si crestati-o finut din loc in loc sa aiba pe unde iesi aburul fructelor, apoi dati la cuptor la foc mediu inca 25 - 30  minute, pana se rumeneste si incepe sa miroasa in casa a sarbatori de iarna.

Scoateti tava din cuptor, lasati sa se hodine 10 min, apoi rasturnati pe o tava.

Arata si miroase absolut fabulos dar abtineti-va pana se raceste binisor ca frige rau caramelul ala.
E buna, e tare buna, genul de dulce care-ti vindeca depresiile. Am savurat o portie alaturi de un expresso aromat.

A, Vizigotul? Pai zise ca e prea dulce si s-a saturat cu cozonac facut de bunica-sa, pana la urma! As fi plasat, cu naduf, replica celebra "care ti-o mai face!" dar prea era buna tarta! Mi-am vazut de cafeluta mea si l-am ignorat.

Seara buna, Boieri Dumneavoastra!