Ciorba de loboda

Sambata cand fusei in piata - cum povesteam intr-o postare anterioara - am gasit loboda. M-am pacalit si-am luat doar 5 legaturi. Care la o spalare atenta s-au imputinat simtitor. Daaar, asta n-a fost de natura a ma descuraja: ciorba de loboda am planuit pentru pranzul de duminica, ciorba de loboda am facut, clar sa fie!

Am facut o varianta mai grasa, mai de .... frig afara, usor diferita de varianta neaosa, a taranului din Baragan, cu care-s invatata, si pe care obisnuim sa o mancam vara, rece, cu ceapa rosie. Asta a fost, cum ziceam, mai de frig afara, dar tot cu multe legume si zarzavaturi.

Asadar, am pus dupa cum urmeaza:
- 5 legaturi de loboda (dar mergeau mai multe, ca erau rahitice...)
- 2 morcovi
- o telina mica
- 2 cepe (micusoare, cat oul fiecare)
- un segment de praz de apx 20 cm
- 3 cartofi (tot asa, cam cat un ou fiecare)
- 2 legaturi de leustean
- o legatura de marar
- 2,5 l apa fierbinte sau supa de legume (sau de pui), eu am avut apa din belsug :)
- 0,5 l zeama de prune (acritura, adicatelea)
- 2 oua
- 2-3 linguri ulei de floarea soarelui
- 200 g babic (v-am zis, e varianta de frig afara)
- sare, piper

Am maruntit ceapa, prazul si morcovul si le-am pus la calit in ulei. Telina nu, ca era gata maruntita, de harnicuta de mine, in pungi de-o portie la congelator. Bine, aveam si morcov tot asa, dar am zis sa pun proaspat. No, am adaugat si telina, le-am ametit in ulei la foc iute vreo 5 minute, dupa care le-am ajutat cu sare si piper si, dupa inca 1-2 minute am turnat apa fierbinte si le-am lasat sa-si vina in fire si sa clocoteasca iar.
Am adaugat si cartofii si iar am lasat la fiert, cam 5 minute. Dupa care a venit randul verziturilor (ma rog....loboda era rosie...), adica loboda, leustean (vai de mine cum miroaseeeee) si marar, tocate care fasii, care marunt, dupa cum am avut chef. Dupa inca 10 minute de clocoteala, am turnat zeama de acritura fiarta separat, am gustat (era bine, n-aveam pe cine pune sa verifice de acru caci eu, cum am mai zis, nu prea le nimeresc), si babicul taiat feliute mici si subtiri si iar le-am lasat la fiert.
...doar cat sa bat cu nadejde ouale si sa le torn in timp ce amestecam frumos in ciorba. Am lasat inca 2 min, am stins focul si-am lasat ciorba sa se hodine. O gatisem in tuci de fonta, ceea ce inseamna ca inca fro juma de ora sta calda si-si mai face treaba singurica p-acolo. Mai nou, desi am podul plin de tigai, oale, cratiti si alte alea, parca numa tuciul imi iese in cale si tare mi-e drag sa gatesc in el.

Se poate manca atat rece cat si calda (varianta asta merge mai bine calda, mai ales pe vremea asta) cu ceapa, usturoi sau ardei iute, dreasa sau nu cu smantana.

Sincer? Pozele de mai sus is artistice si-s maxim de mandra de ele, dar realitatea e ca noi am papat dupa cum urmeaza:

Nu poti manca asa o ciorba cu asa o ceapa rosie din altceva decat din strachini! Na, ca nu m-am putut abtine...... Nu stiu altii cum sunt, vorba poetului, dar ce se vinde in ziua de azi pe post de farfurii adanci sunt niste chestii in care abia poti pune tocana de cartofi sa ai loc sa aduni sosul cu paine. Asa ca noi folosim strachini. Cu atata ardoare ca in singura ocazie cand a mancat ciorba din farfurie adanca Vizigotul si-a turnat-o in poala, ca s-a incurcat in marginea aia inutila :)).


Pofta mare, Boieri Dumneavoastra !