Portocala n-avea basca :)

Azi dimineata, dupa micul dejun, incerc sa fac programul cu familia. Ei, dar cu cine? Unu avea chef de stat si unu n-avea chef de nimic! Ca sa vezi.... Asa ca am pornit singurica la piata, ca era asa un soare si un miros de toamna de nu puteam lasa eu piata ne-inspectata. Cand sa plec imi atrage fiul atentia sa cumpar si portocale. Da' dulci sa fie! Ii amintesc ca-n cosul de pe masa din bucatarie are frun kil de portocale. Mda, da' alea nu erau dulci. Buooon, sa purcedem.

Ma intorc victorioasa din piata cu portocale, gutui amarui cu puf galben ca de pui, ardei capia, castraveti, loboda, marar, patrunjel, leustean, morcovi, dovlecei si-un pui intreg ca voiam sa fac pui pe sare. Eheee, dar ce voiam eu si ce voiau ei, colegii de apartament, sunt chestii diferite.....
"Pai cum pui pe sare? Asa, simplu?"
Explic eu frumusel ca nu e simplu, ci simplu SI gustos, si ca m-o duce si pe mine capul la o garnitura, ceva, acolo.
"Neeeeeeee, fa-l si tu asaaaa, mai complicat".
Ok, deci nu pui pe sare, pui mai complicat. Ce sa spun.....

Ma sucesc, ma invartesc, ma uit prin biblioteca-culinara (scuzati cacofonia) din bucatarie, si ma concentrez pe o reteta de-a lu' Boier Jamie, Pui spaniol. Bine, el numise reteta ceva la modul Pui spaniol extraordinar de bun, sau asa ceva. Mie mi-a iesit Pui la cuptor cu babic si cartofi, na, ca boieru' zicea ca trebe carnati chorizo, de care n-aveam, si 4 lamai, de care aveam doar una, dar am completat cu succes cu 3 portocale dintr-alea acre. Sa va povestesc:

E nevoie de:
- 3 lamai.In cazul meu 1 lamaie si 2 portocale, mici si acre ele, portocalele. Care oricum n-aveau basca, din cauza lor ca-s acre mai cumparasem eu inca un kil de portocale.....
- ulei de masline (cateva linguri)
- un kil de cartofi, curatati si taiati bucati potrivite. Eu am avut de cei mici, cat mingea de ping pong.
- un pui de aproximativ 2 kile
- 1 legatura maricica de patrunjel
- 3-4 catei de usturoi
- carnati chorizo (in cazul meu babic, vreo 200 g)
-  sare, piper

Am pus la fiert cartofii plus 1 lamaie si i-am lasat sa clocoteasca cam 5 minute. Am scos lamaia si am intepat-o cu un cutit pe toate partile. Am umplut puiul cu lamaia si cozile de patrunjel. Frunzele le-am pastrat pe mai tarziu. Am asternut o tava cu hartie de copt udata in prealabil si scuturata, ca sa devina flexibila, pe care am pus cartofii, scursi de apa, si peste ei, boier, puiul. Am asezonat cu sare si piper proaspat macinat. Babicul l-am taiat o parte felii grosiere, si o parte bucatele mici cat bobul de orez si le-am imprastiat prin tava. Si fiindca aveam prin frigider, am adaugat si cateva bucati de pastrama subtire feliata.

Am stropit cu cateva linguri de ulei de masline si am dat la cuptorul incins in prealabil, cam 1 ora si jumatate. In acest timp, cu portocalele ramase, am facut ceea ce s-ar numi, chipurile, gremolata, reteta era cu lamai dar, cum ziceam, n-aveam, asa ca am folosit portocale. Ce-a iesit nu stiu cum s-ar numi, probabil gremolata de portocale varianta tocana......
In fine, am dat pe razatoarea mica coaja de portocale si am amestecat-o cu patrunjelul tocat marunt, cateii de usturoi pisati, niscai ulei de masline si zeama de la portocale, plus sare si piper. Am dat la rece in asteptarea puiului si-a momentului afirmarii.

Dupa implinirea termenul am scos puiul din cuptor:

Era rume, frumos si bine mirositor. L-am mutat pe alta tava, am hatzanat cartofii sa se uniformizeze cu sosul adunat, si-am mai dat cateva minute la cuptor spre rumenire.

Sosul adunat sub cartofi trebuie turnat in farfuriile mesenilor ca e extraordinar de gustos, in el se aduna si aciditatea lamaii, si aroma de afumat a babicului si gustul de pui copt.

Am mancat cu gremolata sus numita, care odata pusa peste carnea calda isi elibereaza minunat aromele. La final, iar m-am angajat sa nu mai fac pui intreg cand suntem doar noi trei, ca se mancase juma de piept si-un copan. Da' lasa, ca e buna friptura rece si in sandvisuri saptamana viitoare.

Daaaaar, in timp ce asteptam facerea puiului, ce-mi vad ochii? Inca 2 portocale in cosul de fructe!!!! Si mi-am amintit instant de povestea Anei si mini checurile ei cu portocala  si atata le-a fost la nemernice! E clar, azi portocalele n-aveau basca!

Scot cu iuteala castronul de inox din dulap si ma pun pe facut Inel dulce cu portocale si stafide (Vizigotu' l-a botezat).

Din ce-am putut aduna, se face asa:
- 2 cani faina
- 1 cana zahar
- jumate de cana lapte
- jumate de cana lapte semi-condensat
- 3 linguri de smantana
(pana acuma v-oti fi prins ca astea aveam prin frigider, asta am pus :) )
- 3 plicuri zahar vanilat
- 2 oua (pe care le-am spart cu o singura mana, ca in filmul Sabrina, cu Audrey Hepburne si ..... pfffuuiiiii mama ei de amnezie....nenea ala din Casablanca, stiti Domniile Voastre de cine zic da? aaaaaaaaaaaa.....ala, mah, Soimul Maltez.....asa, Bogart!!!!)
- o lingurita de bicarbonat stinsa  cu zeama de la o portocala, evident, ca n-avea basca :)
- coaja rasa de la 2 portocale
- o mana buna de stafide (aici nu stiu sa va zic cat, zau, cat va lasa sufletul)
- unt pt uns tava

Am amestecat ce era de amestecat, am omogenizat, am uns tava si-am dat la cuptor de indata ce s-a eliberat de Domnu' Puiu'.
Da, dar setea mea de razbunare era inca nestinsa. Asa ca se cerea si-un tratament de depresie. Deschid vijelioasa frigiderul si ce-mi vad ochii? O tableta de ciocolata neagra cu 72 % cacao ma sfida cu tupeu. Ok, pun pe aragaz ibricul de glazuri peste cratita (ati ghicit, de glazuri) cu apa clocotita, si trantesc o glazura de ciocolata neagra si scortisoara.  C-asea vream eu sa ma consolez, cu o ciocolatoasa glazura cu mirodenii.
Deci am pus incriminata ciocolata neagra, o galgaitura de lapte, 4-5 cuisoare si o lingura de zahar brun si am fiert si-am omogenizat pana a scazut putin si a devenit lucioasa si cremoasa. La final am adaugat scortisoara, am mai fiert nitelus si gata glazura.

Curand a fost gata inelul dulce,

si l-am scos la racit pe gratar:

Dupa care l-am moscolit cu glazura frumos mirositoare:

L-am sacrificat si l-am oferit spre delectare flamanzilor. S-a bucurat de toate aprecierile, ba chiar si cea suprema: au mai cerut o portie.

Adevarul este ca era divin: caldut, aromat in interior cu portocala si in exterior cu ciocolata si scortisoara, cu stafidele dulci din loc in loc.....minunat!

Asta fuse culinareala mea de azi, Boieri Dumneavoastra! Si cand ma gandesc ca voiam sa fac doar un pui pe sare cu ceva cartofi pai......Ca sa vezi ce face portocala din om!

We placut si aromat va doresc. Stiu ca al nostru e.