Paine de nervi

 Zi grea si plina. Obositoare. Si stresanta. Terminat cu bine, fugit sa iau copilu' de la after, sa adun echipa si sa merem la tenis. Ajungem la tenis, copiii intra la antrenament, ma relaxez. Cam prea tare, dupa cum se va vedea ulterior. Se termina ora, vine mami-de-coechipiera, ne ia de la tenis, ne lasa acasa. Intru in casa, bag Vizigotul in cada pentru cuvenita baie, ma schimb, constat: n-avem paine! Constatarea pica in gol, caci coautoru' e plecat din oras. Deci n-avem paine doar eu cu copilu' !

Ma sucesc, ma invartesc, realitatea ramane aceeasi, ba chiar mai cruda: n-avem paine nici pentru sandvisul copilului maine la scoala!

Sondez terenul: ai fi tu atat de dragutz sa stai singur 10 min cat merg sa cumpar paine din spate?

Raspuns implacabil: nici gand! Eu nu mananc paine seara!

Ok. Respir adanc. Nu ma enervez. Dar ma decid: fac paine!

Si uite asa, Boieri Dumneavoastra, m-apuc eu sa fac paine martea (nu stiu de ce dar nu pare deloc potrivit sa faci paine martea). Si fiindca a fost facuta la plezneala, ochiometru si nimereala dar, totusi, a iesit buna, gustoasa si fatzoasa, ma grabesc sa consemnez ca se pierde in uitare.

Asadar:
- 4 boluri de faina (na, ca asa mi-a picat in mana sa masor eu chestiile pentru reteta asta, o ceasca din aia bol de se foloseste la supa)
- 1 bol de apa calda cat suporta mana, amestecat cu o nuca de drojdie de bere pisata bine si o lingurita rasa de zahar, lasat sa inceapa a face bulbuci
-  o lingurita si cam inca jumatate de sare
- cam 100 ml de ulei de masline
- busuioc
- masline tocate (optional)

Atentie mare, faina sa nu fie rece! Ori o aduceti din vreme din pivnita/camara/balcon, ori o puneti intr-un castron de metal incalzit si o vegheati pana atinge temperatura camerei (ori, fireste, o aveti deja la temperatura camerei).

De facut se face simplu, se amesteca toate cele la gramada in castron, se omogenizeaza si, daca aluatul se lipste de mana, se mai adauga un pic de ulei de masline. Se framanta voiniceste 5-10-15 minute, dupa puteri. Dupa care, se pune in castron gogoloi, se descanta ("cand oi veni de la fantana, sa te gasesc lana", ca sa vedeti ce inradacinate sunt obiceiurile bunicesti ) si se lasa la cald sa creasca pana se dubleaza.

Dupa ce se dubleaza, se mai ia o tura la framantat - nu foarte mult, doar cat sa iasa aerul din aluat.

Amu' se despart drumurile. Eu am facut o paine simpla cu ceva busuioc deasupra. I-am dat forma rotunda si am pus-o in vasul de lut uns cu ulei. Am lasat la crescut inca o tura pana la dublarea volumului si am copt-o cu capac cam o ora si fara capac cam 20 de minute. Cand am scos capacul, am uns deasupra cu un pic de ulei si am presarat busuioc uscat.

Acuma sa va zic drept: daca aveti vas de lut in forma de para, cu gura mai ingusta decat fundul, nu faceti paine in el! Ca nu se scoate decat taiata !!!! Chestie de geometrie, pacat ca m-a luminat ideea abia dupa ce am copt paine.

Cam un pumn de aluat am pastrat si am amestecat cu 2 linguri de masline tocate marunt. Am format 2 chifle. La fel, am lasat la crescut pana la dublarea volumului si am copt la foc moderat cam o ora.

Frumusele, miros bine si sper ca-s si gustoase. Aflu maine, ca eu nu pot manca paine calda ca mi se face rau :).

Ei, uite asa m-am enervat eu asta seara si asta e rezultatul.