FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

miercuri, 21 martie 2012

Mamaliga coafata

Ma prinde Vizigotimea sa luni seara ca faceam o mamaliga pentru mancarea de varza efectuata cu o seara 'nainte. Face ochii cat farfurioara de cafea si intreaba cu speranta si zambet mieros: auuuuzi Maaaaamiiii, da' nu faci tu langa mamaliga aia si-o fasole de-aia buuuuuna? Stiiiii, cu muuuult usturoi???? Faaaaaci?

M-am lansat instant intr-o tirada detaliata asupra procesului complicat si savant al efectuarii unei fasoli batute ca sa inteleaga copilul ca nu se face asaaaa, ca tigaia fripta, de exemplu, tzaca-paca! A inteles si a tras concluzia logica: deci ma duc sa aduc fasole din balcon, s-o pui la inmuiat, da?

Eh, da, inima mea de mama, ce sa mai zica? N-am mai comentat ca asta ar fi insemnat sa fierb doamna fasole marti seara cand venim de la tenis si avem si de invatat la engleza si cand, mai nou, ta-su si cu fi-su s-au programat sa vada Master Chef...ca cu mine-n casa n-or vedea meciuri de fotbal sau telenovele plictisite, sa fim seriosi !  Sunt fideli emisiunilor culinare, mai rau chiar si decat mine!

Am pus, asadar, fasolea la inmuiat si aseara cand am ajuns acasa, da-i si fierbe, da-i si curata ceapa, da-i si plangi, da-i si razi la Master Chef, da-i si curata la usturoi....bine, bine, dar in ast iures maxim am avut o iluminare: io de mancare tot n-aveam, ca-n cel mai bun caz fasolea aia ar fi fost gata pe la 10, si nu m-a convins Vizigotu' ca-i place CHIAR ASA de mult incat sa-i dau la ora aia. Aveam eu in frigider niste borsh de cucosh, dar aveam, in egala masura, si-o banuiala ca va fi tratat cu refuz. Noooo, singura victima a fost mamaliga de c-o seara 'nainte din care, uitai sa va spui, mancasera doar fro 2 linguri (e muuuult spuss, dar hai sa zicem) de caciula...... Scot fromos mamaliga din frigider si-o amenint: a mea esti, praf te fac. Intre timp ma suna co-autorul si ma ia la sentiment: auuuuuzi, apropos de mamaliga de aseara, facem si noi un bulz? .... Baraganu' din el...tot la malii'cu bran'cu la' trage, zau asa..... Ma binedispun instant si devin nevasta binevoitoare: sigur, dragule, cum sa nu?

Tot in mentionatul frigider mai aveam si glorioasele ramasite ale unui pui la cuptor facut duminica, din care am tot canibalizat pentru sandvisurile de rigoare si care tot n-ajunsese, inca, la stadiu de schelet. Buuuun si puiul, scot cam un pumn de carnita de pe oasele dansului si ma pun pe treaba.

Am facut, Boieri Dumneavoastra, Mamaliga Coafata! Adica...prefacatura din resturi, ce mai tura-vura, din:
- o mamaliga rece, facuta cu o seara inainte - aici nu va spun cantitati, ca fiecare stie cat ii e familia, si pe cat de mare ii familia, p-atat de generoasa mamaliga.
- unt pentru uns tava si pus printre straturi - cam jumatate de pachet
- ceva resturi de friptura (friptura picanta de pui am avut eu), cam un pumn de carne fasii
- branzeturi pentru pus intre straturi - aici cea mai buna e o telemea veche si uscata, sarata bine, care sa dea gust constructiei
- alte branzeturi pentru servit alaturi, eu am avut parmezan, telemea de vaca uscata multisor la aer curat (de seamana cu parmezanul), un rest de cascaval simplu, cateva felii de telemea de bivolita si telemeea de oaie tot asa, cateva felii
- oua, cate unul de fiecare mesean (sau doua, daca-s mesenii mai seriosi).
- sare, piper proaspat macinat
- smantana (optional)

Constructia e simpla si inspirationala. Se unge tava cu unt (mie imi place sa savarsesc asa minune in tavi rotunde de yena, dar merge, evident, de oricare aveti) si se intinde un strat de mamaliga rece. Atentie la impartire, ca trebuie sa va ajunga de macar 2 straturi. Peste asta se pune un strat de telemea rasa (nu prea multa, rasa fin si-n strat subtire), se imprastie feliutele de carne, se mai adauga si cateva graunte de unt si se pune al doilea strat de mamaliga. Peste el, se unge cu unt si se pune inca un strat de razatura de branza.Cu polonicul uns pe dos cu unt se fac lacasuri si se sparg ouale in ele cu atentie, sa nu se imprastie. Se da la cuptor, la foc mare, pana se prinde binisor oul. Daca mesenii intarzie, puteti tine la foc mare numa' pana incepe sa sfaraie untul pe la fundul tavii, dupa aia dati la foc miiiiic pana vine adunarea, cu atentie sa nu depasiti momentul in care ouale sunt numai bune de mancat, ca daca s-a intarit galbenusul ca la oua fierte, s-a dus poezia.

Langa asta, eu am adaugat o farfurie cu branzeturile de care ziceam, incalzite nitel la microunde, pana s-au inmuiat, topit, care cum putea. Asta fiindca normal ar fi fost ca minunea sa aiba mai multa branza printre straturi, insa eu nu-s buna la calcule si estimatii de cantitati si am facut intr-o tava cam prea intinsa de abia abia am avut material de 2 straturi de mamaliga. Insa au fost tare bune si asa, tortul mamaligos cu gustul mai suav si nu foarte accentuat, inviorat de boiaua iute din resturile de friptura picanta si alaturi branzeturile topite, presarate cu piper proaspat macinat, din care se servea fiecare dupa dorinta.

Asemenea mai merge si niste smantana alaturi dar am ocolit subiectul ca era ora cam tarzie de provocat colesterolul. Oricum am avut discutii cu Vizigotul, in capsorul caruia educatia parinteasca intra bine si iese greu: el nu mananca oua la alta masa decat la micul dejun! Pai poti sa nu mananci oul, mananci doar restul! Pai nu, ca e bun, vreau sa-l mananc! Na....Pana la urma a scurmat albusul unui ou si s-a saturat din belsug cu restu'.

Buna rau claditura asta, Boieri Dumneavoastra, si se face, practic, din nimic :). Se preteaza, in anumite limite, la toate categoriile de varsta si de mofturi, ca toti gasesc ceva de ciugulit pe acolo.

Poze n-am, chestia asta e ca Fata Morgana sau ca Aurora Boreala, nu-i de doua ori la fel, ii frumoasa ca-n povesti si dispare repede de nici nu zici c-a fost! Asa ca n-am apucat sa fac poze, va trebui sa ma credeti pe cuvant!

Zi frumoasa cu mult soare!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...