Pizza cu cascaval, sunca si mozzarella

In general, dupa cum am mai povestit, pizza e solutie de criza: de inspiratie, de chef sau de aglomeratie de resturi prin frigider. De data asta pizza a fost de ne-criza, adica planuita frumos din vreme si - culmea - ingredientele (unele dintre ele) au fost achizitionate special in seara asta, din supermarket. Fac o paranteza si ma laud ca am fost in Auchan si mi-am luat o tava rotunda din sticla termorezistenta (ei, da, ok, inca una, si?) fiindca erau la reducere si fiindca imi place la nebunie sa gatesc in tavi de sticla si fiindca, evident, taman pe aia nu o aveam! Na!

Revenind....pizza mea a fost planuita de aseara, cand am scos aluatul din congelator si mi-am dat seama, cam depresata, ca se face tarziu pana se dezgheata ala, asa ca am hranit famelia cu niscai resturi de ciorba radauteanna, fasole batuta si pilaf cu ciuperci. Asa ca am bagat aluatul la loc in frigider (la loc ar fi fost in congelator, daca stau bine sa cuget) si l-am planificat pt in seara asta. Cand, cum ziceam, am executat pizza cu cascaval, sunca si mozzarella. Acu tre sa recunosc cinstit ca denumirea a fost tare controversata in capul meu fiindca as fi zis ca e cu sunca cascaval si mozzarella, dar iesea cacofonie, sau as fi zis cu sunca si cascaval - sa evit cacofonia - dar lasam mozzarella ne-pomenita, ceea ce nu se face asa ca.....Ei, nu ca v-ar fi interesat, dar ziceam si eu, asa....

Reteta, deci, e asa:

Pentru aluat:

500 gr faina

2 linguri mari ulei de masline

1 lingurita sare

1 lingurita zahar

1 lingurita drojdie uscata

160 ml apa

160 ml lapte 

Toate cestea se pun in masina de paine - ei bine, daaaaa, am masina de paine si-s mandra foarte, de cand o am, din septembrie, nu am mai cumparat paine decat 1 (una) data., naaaaaa - se pun, deci, in masina de paine la programul de aluat. La masina mea ala dureaza o ora si 20 minute, dar nu cred ca are importanta. Cand e gata se imparte in 2 si se foloseste dupa trebuinta. Ei, eu la pizza de fata am folosit o punga de asta de jumate de aluat pe care l-am pastrat la congelator de cand l-am facut si pana acum. 

Pentru topping:

- 2-3 linguri sos de rosii ( sau ketchup de casa am avut eu, anul viitor stiu ce destinatie au toate rosiile si legumele din gradina buniceasca, a iesit ceva de maxim vis, nu-mi mai trebe bulioane, sosuri, rosii in bulion sau in suc propriu ....neeeeee....ketchup sa faca Bunica din toate, am zis! )

- un pumn de cascaval ras ( e bun daca aveti un cascaval mai fermentat, mai iute)

- un pumn de fasii de ardei kapia rosu (zic un pumn ca eu am avut un sfert de ardei, da tot ardeiu avea fro 20 cm, de aia zic, care de care are, un pumn de fasiute sa fie....)

- 2 fire de ceapa verde (sau o ceapa mica rosie taiata rondele)

- sunca de pui, vreo 2-3 felii cat palma

- mozzarella, un bulgare cat un ou

- 4-5 crengute de oregano verde (eu am de la ghivecele recent achizitionate pt pervazul bucatariei, insa merge si uscat)

De facut, cum ziceam de multe ori, ultra simplu. Se intinde blatul, se pune in tava unsa cu ulei de masline. Se unge cu sucul de rosii, dupa care se presara cascavalul ras. Peste el,  circular pe langa marginea exterioara, fasiile de ardei. In rest, interiorul se umple cu ceapa. Peste asta, sunca taiata fasii, peste tot. Dupa care, mozzarella, felii f subtiri. Peste ele, oregano verde maruntit. Dupa care la cuptor. Cat timp? Habar n-am, pana se aureste pe fund (caci da, eu am tava de pizza din sticla termorezistenta, am adus-o tomnai de la Baia Mare, ca acolo eram cu niste organizari de evenimente si am gasit tava de pizza, ceeee?) iar ingredientele s-au topit-aurit-rumenit, fiecare dupa caz. Cam asa arata scoasa din cuptor:

Am lasat-o sa se hodine vreo 10 minute, dupa care am taiat-o si am dat strigarea. 

Am mancat-o cu ceva supliment din sus numitul ketchup, nu mult, doar cat sa-i dea ceva iuteala. Cascavalul iute pus primul, si acoperit de celelalte toppinguri, dadea o aroma foarte interesanta, mai ales in contrast cu gustul de oregano verde. Calificativul vizigotesc: Magnifique! 

Nu stiu de unde, cum si de ce (banui ca de la Ratatouille) a concluzionat ca intr-ale bucatariei exprimarile frantuzesti sunt cele mai potrivite, chit ca stie franceza pana la genunchiul broastei...dar de-un magnifique si un voila se descurca s-o perie pe ma-sa pentru un papa bun, nimic de zis. 

Asta e tot, merge de minune la cina. 

Sa va-mprimavarati!