Placinte, placinte, hai la placinte!

Ei bine, da, recunosc, m-a lovit (iarasi) mania aluaturilor. Pai daca s-a racit vremea (una la mana), am primit faina buna de la tzara (doi la mana) si a inceput distractia cutiutei (trei la mana)? Asa ca atunci cand Dana  n-a avut de lucru zilele trecute si s-a laudat cu varzari, m-a apucat cheful de ars cuptorul.

Un alt motiv in acest sens ar fi si acela ca, dintr-un motiv care-mi scapa, fiica din dotare sta mai linistita pe langa mine in bucatarie cand lucrez cu aluat. Fiindca are si ea portia ei de aluat pe care il taie si-l face micatele si le arunca prin tava mea cum ii vine, dar asta e alta problema. Hahaha, acu mi-am adus aminte, alaltaieri lucram eu concentrata la aluat in timp ce-mi mergea gura si dadeam replicile care trebuie la logoreea fetii si la un moment dat realizez ca vorbeste ca si cum ar manca, ba chiar si plescaie....mesteca f fericita o bucata bunicica de aluat pe care-l taiase...dupa aia am fost mai atenta la cantitatea de aluat pe care o primea si cea pe care o returna sub diverse forme. Mai putin aseara cand a plecat cu aluatul in sufragerie si dupa 3 minute nu-l mai avea. Deja faceam scenarii pe unde l-oi gasi si daca nu cumva o sa fie ca la Murphy, sa-l gasesc pe perna sau in dulapul cu haine....

Revenind, ca m-a luat valul. Mai  intai sa va arat ce-am facut azi de pranz pentru Ghemotoaka. Sa-i spunem frittata cu de tatti :), adica simplu,  2 oua, batute cu un galgait de lapte, o lingura de ricotta, niscai praz si gogosar tocate, 3 linguri de paste risoni gata fierte, coapta in tigaia unsa cu ulei de masline, la capac, tzac pac, gata masa!

Ce v-am zis? ....

Sa continuam: facui, deci, placinte. Cu varza (ca de la alea mi s-a tras), cu un amestec de branza si...resturi (alea de au nimerit si pe la Dana, deci nu erau cu pui, Dna Dana, da?) si cu carne. Sa va povestesc.

Acu eu nu-s asa mare boulangereasa intr-ale aluaturilor, cel mai bine-mi iese ala de paine pe care, la deruta adversarului, il folosesc cam la orice, dar de data asta m-a luat cheful de improvizat, asa ca in aluatul de paine am pus lapte in loc de apa si-am mai adaugat un ou, ca sa nu fie chiar de paine-paine. Asadar, pentru aluat, aveti nevoie de:
- 1 ou
- 300 ml lapte caldut
- 75 ml ulei de masline (ideea e ca uleiul sa fie cam pe sfertul laptelui)
- 3 lingurite de zahar brun
- 1 lingurita de sare
- 1 pliculet de drojdie uscata, 7 grame are, cred
- 500 g faina, orientativ, de fapt e cu faina cat cuprinde, asa ca nu va obositi sa masurati asta, 500 g e asa, ca sa stiti care este media

Metodologia e clasica, se amesteca laptele cu drojdia si zaharul pana se dizolva binisor, se adauga uleiul si sarea , iar se amesteca si apoi se adauga faina. In prima faza puteti amesteca fie cu furculita, fie cu un tel, insa pe masura ce se ingroasa tre sa va murdariti pe maini. Adaugati faina pana cand obtineti un aluat elastic, nu prea vartos, care se dezlipeste de castron.
Eu l-am lasat la dospit cam 50 minute, oricum pana si-a dublat, sau chiar mai mult, volumul. Cand a fost gata cu dospitul, am impartit aluatul in 4, fiecare sfert l-am modelat in forma de tub, fiecare tub l-am impartit in 6 bile, rezulta deci ca din cele de mai sus obtineti 24 de bilute de aluat, adica 24 de placinti. Pe masura ce le umpleam intindeam din fiecare bila cate un disc (sa zicem cu raza de 6-7 cm), pe care am pus umplutura, cam 3 lingurite, le-am indoit si le-am sigilat cu dintii furculitei.

In privinta umpluturilor nu exista reguli, aluatul asta e atat de versatil incat cred ca merge umplut si cu dulceata de oricare si tot bune ies chestiunile.

La prima incercare am umplut aluatul cu un amestec pe baza de branza compus, la mare arta si nimereala, din 3 linguri de branza de vaci, 1 ou, o felie de prosciuto taiata marunt, 4 felii de piept de rata cubulete (cam 3 linguri cu varf era, sa spunem), 3 linguri de smantana, o lingura de branza de burduf si...ce-am mai pus? A, un sfert de gogosar facut cubulete (pt culoare) si 1 lingura jumate de pesto de busuioc facut de mine (pt ca aveam si pentru ca pesto, asta merge in orice).
Taiate in 2 si stand mumos la poza aratau cam asa:

Aseara deja eram croita pe varzari, asa ca umplutura acestora am facut-o din 1 ceapa si un segment de praz de vreo 20 de cm, tocate marunt, trase la tigaie in ulei de masline, peste care am adaugat o varza tocata marunt si frecata cu sare, si le-am lasat sa se inabuse amestecand din cand in cand. Cand varza a devenit translucida am dres cu piper, am adaugat cateva linguri de suc de rosii dulce si ceva cimbru, am mai lasat sa sfaraie vreo 10 minute si asta fuse. Mi-a iesit cam piperata varza, dar nu foarte, dat fiind ca fii-mea mi-a vamuit cam toate linguritele de le puneam in placinta si nu se vaita ca e iute.

Dat fiind ca, avand sprijinul nemijlocit al fiicei din dotare, mi s-a terminat varza mai repede decat aluatul, am facut ochii roata si mi-am zis: cu carne le fac pe restul! Am mai traznit, asadar, in tigaie, o ceapa si niscai praz tocate marunt, le-am inmuiat nitel in ulei de masline, dupa care am adaugat cam 250 g de carne de curcan tocata, am maruntit-o binisor pe masura ce se sfaraia ea acolo, am stins cu un pic de apa si cateva linguri de suc de rosii si, desigur, la final am adaugat 2 linguri de pesto. Pentru ca, desigur, tot busuioc ;). Cand s-a racorit am amestecat-o cu un ou batut si am purces la umplut placinti.

Le-am copt pe foaie de hartie, in cuptorul gata incins, dar reglat la foc mediu, cam 20-30 de minute, dar de stat cu ochii pe ele ca acusi sunt doar usor rumenite si 3 vase spalate mai tarziu s-au brunetit de tot :). Inainte de a le da la cuptor le-am uns cu ou batut, pe alea cu carne am presarat si niscai seminte ca sa le putem deosebi.

A, sa va arat sectiunea la alea cu varza si cu carne:

Au mers ca unse, care cu un pahar de lapte, in cazul copiilor, care cu un pahar de vin, in cazul maturilor. Recunosc cu mana pe inima ca de ieri eu numa d'astea am mancat.
Si ca sa va distrati si Domniile Voastre, sa va spun ca m-a luat veselia si le-am servit cina plozilor in sufragerie. Ia Ghemotoaka o varzare taiata pe jumate, musca din ea, si incepe sa se legene in extaz: mmmmmmmmm, mmmmmmmm! Numa ca nici eu nici fiul nu am observat, decat cand era prea tarziu, ca leganarea extaziata era acompaniata de o miscare brauniana a manutei in care tinea obiectul extazului. Nu pare f multa umplutura aia de varza, dar cand o aduni de pe o cuvertura, un cos cu jucarii, un televizor si un raft de carti pare mult, mult mai multa!

S'aveti toamna rodnica, Boieri Dumneavoastra!