Vinete umplute

No, Boieri Dumneavoastra, zisei sa va spun si ce-am facut cu restul de carne ramasa de la placintele cu carne de ma laudai zilele trecute. Cum zisei, mi-a ramas niscai carne de curcan, tocata, trasa la tigaie cu ceapa, praz, sare, piper, pesto si ceva suc dulce de rosii. Parca asta am pus, oricum povestea completa e aici . Si daca mi-a ramas, doar nu era sa o arunc. Am pus-o frumos intr-o punga la frigider presimtind ca-si gaseste afirmarea in scurt timp. Si chiar asa a fost, a doua zi, de fapt seara, vineri fiind, m-a lovit harnicia si am executat o ciorba de perisoare (aveam in congelator carne gata artizanata in combinatia perfecta (adicatelea carne+orez+ceapa+condimente+un pic de bulion+ulei = love, cu ceapa si orezul trase nitel la tigaie sa prinda gust si personalitate) ... carne, zic, ramasa de la niste ardei umpluti, asa ca ciorba fuse simpla si la obiect, am fiert multe legume si am adaugat carnea sus numita dupa ce am infratit-o cu un ou batut si o lingura de pesmet, acrit cu prune, dres cu leustean, bunatate maxima.

No, ciorba facusem, dar cin'se asteapta ca famelia sa manance doar ciorba vineri seara la cina? Asa ca mi-am amintit fulgerator de balcon, balconu m-a dus cu gandul la sacosa cu legume aduse de pe plaiuri buzoiene si ce mi-a atras atentia distributiva dintre ele? Ce daca nu alea 4-5 vinete parasite? Jap jap le-am luat...adica am vrut sa le iau, am auzit in schinare avertizarea "A MELE!" emisa de fii-mea, i le-am dat cu rugamintea expresa sa le duca la bucatarie, le-a luat, s-a intepat in coada lor, le-a lasat jos, a bagat fata jalnica si miscarea specifica care exprima "in brate", ne-am iubit nitel in brate ea fiind atarnata de urechile mele (v-am zis? nu v-am zis! are pasiune la urechile altora, urechile sunt ancora ei, cum se supara cum vrea "o'echea mamei!") .... in fine, dupa tot ritualul de calmat copilul am reusit cumva sa ajung in bucatarie cu ale 5 bucati vinete.

De aci incolo povestea e simpla. Spalate, taiate in 2, scobite cu lingurita (miezul dat Ghemotoacei sa toace si ea pe bancul ei de lucru, miez ce urma a fi adunat, ulterior, cu matura, din cele mai nebanuite colturi), pusa carnea, pus rosioare taiate in 2, asezat frumos in tava pe hartie de copt:

 Le-am bagat in cuptorul gata incins si  dupa un timp (scuze dar nici sub tortura nu pot cuantifica timpii de gatit in perioada asta, se ocupa fii-mea sa-mi anihileze anumiti centri nervosi), la un moment dat, deci, am presarat peste dansele niscai ementaler ras (il aveam cumparat ca atare, ras). Prilej cu care am constatat ca fi-mea ii sora cu frac-su si nu-i place ementaler. I-am dat cateva aschii si mi le-a scuipat. Dezguztata. Revoltata. Zicand "biziiiiCA!". In traducere libera, "branza n-avem, coana mare?????"

La final aratau asa:

Buuuneee rau! A fost, poate, prima data cand consortu si cu fii-su nu au protestat ca au carne tocata la ambele feluri. Au ras cate un castron de ciorba si dupa aia s-au delectat si cu cate 1-2 jumatati de vanata. Ciorba a fost chiar si pe placul Ghemotoacei, a lins un castron intreg in care, la un moment dat, a cerut expres "piiiine". C-asa-i ea, mai de la plug, vrea paine muiata in orice zeama. Nu pierdem din zeama da?

Eu? A, pai eu m-am apucat sa degust un castron de ciorba cu ardei iute cam prea pe seara si m-am simtit rau. Ca de cand is binecuvantata cu copii nu mai sunt binecuvantata cu placerea de-a manca ciorbe acre. Ale tineretii valuri :)).

Ultima vanata tot Ghemotoaka a mancat-o, surprinzator pt ea, dupa ce a halit toata carnea, am scapat-o toti 3 din vedere vrun minut, nu mai mult, si cand ne uitam iar a mea rodea la coaja vinetei si strangea din ochi ca era iute :)).

No, Boieri Dumneavoastra, nu c-ar fi cine stie ce reteta, da' ca sa vedeti ce mai improvizeaza lumea intr-o seara de vineri. Toamna frumoasa!