Mucenici - finalul

Venira vremea sa va povestesc cum am facut mucenici de ambele feluri. Am stat jumate de zi in bucatarie dar a meritat asa o aventura.
Asadar.....

Pentru cei "in balta" am amestecat aproximativ 250 gr faina cu un strop de zahar, un strop de sare si un varf de lingurita de drojdie uscata:
Se amesteca bine ingredientele uscate si se toarna ceva apa calda

.Cam 150 ml, nu stiu exact c-am pus la oki. Se framanta frumusel cu manuta:

Apoi, cu rabdare, se lasa coca nitel la crescut. La loc caldut dar nici prea prea nici foarte foarte. Intre timp, nu ne lasam pe tanjala, mai stergem un vas, mai bem un suc......
Dupa vreo jumatate de ora, se ia coca iar la framantat (nu mult, numa vreun minut), dupa care din jumatate din cantitatea de aluat se intinde o foaie subtiiiiire-subtire....ma rog, cat va tine rabdarea si priceperea. Dupa aceea se ia la stantat. Cam asa:

La indemana, pe masa, portia de vitamine, sa prinda puteri bucatarul: 

Cat timp, cu entuziasmul specific, Vizigotul vizigoteste opturile pentru ciorba, eu m-am apucat si-am framantat coca de moldovenesti: 250 g faina, jumate de lingurita de zahar, tot atata drojdie si tot atata sare, 150 ml de apa. Reteta originala, de la Dna Sanda Marin citire, prevede ca apa sa fie indoita cu lapte (de fapt laptele sa fie indoit cu apa ) dar am vrut sa fie de post pentru ca vreau sa dau de pomana pentru cei dusi ..... Am framantat si am lasat la crescut pana s-a dublat aluatul, dupa care am modelat colaceii. Teoretic, ei trebuie sa fie in forma de 8, insa bunica mea ii facea, si pe cei in ciorba si p-astia uscati, ca pe un 8 incomplet. Cam asa:

Nu m-au prea omorat talentele artistice, ca a durat ceva pana mi-am intrat in mana si m-am prins cum e cu aritmetica si geometria, plana si spatiala, a aluatului. Si, oricum, in timp ce-i modelam, ma gandeam cu ciuda si invidie la  indemanarea covrigarilor din Buzau care invarteau carnatii de aluat de nu le vedeai mainile. Eu parca aveam doua maini imprumutate si doua maini stangi.....Bine, nici faptul ca aveam un ochi la Juniorul responsabil cu decuparea nu a ajutat prea mult. Oricum, lipsa de indemanare nu a contat prea tare fiindca, dupa ce i-am lasat la ingrasat vreo jumatate de ora, au castigat simtitor la estetica:

I-am uns cu ulei (merge si cu ou batut dar, cum ziceam, am tinut sa fie de post) si i-am dat la cuptorul incins in prealabil, si i-am copt la foc mediu spre mic pana s-au aurit deasupra si au promovat testul patiserului incepator: scobitoarea curata!

Intre timp, odorul muncise cu spor. O tava generoasa de opturi. Acuma nu va imaginati ca a fost chiar asa usor, ca din aluatul de-l facui la inceput am modelat initial 2 foi, dar din fiecare s-a mai adunat material rebut pe care l-am re-modelat in 2-3 foi mai mici, pe care iar l-am remodelat, pe care.... In final, mi-a ramas aluat cat o mandarina pe care l-am intins cu chiu cu vai (ca se cam uscase) si am facut niste taitei pe care-i am si acuma, uscati, intr-o punga ermetica in frigider. Maine ma gandesc sa-i fierb in supa de pui. Deci rezultatul muncii tineretului arata cam asa:

I-am lasat la uscat peste noapte, cu faina din belsug printre ei, sa nu se lipeasca, si i-am vanturat tot la 1-2 ore, sa se usuce uniform pe toate partile.

Pentru colaceii scosi din cuptor, am preparat un sirop din 2 cesti apa si 1 ceasca zahar si niste zahar vanilat, pentru aroma, fierte pana scad la 3 sferturi din cantitate. Am insiropat colaceii in amestecul asta dupa care i-am pus pe o tava si am mai turnat cate o lingura de sirop pe fiecare, ca prisosea si ma tot intreba copilul, econom din fire, "ce facem cu siropul ramas????".
Dupa aceea, am uns colaceii cu miere. Nu m-am complicat, am facut cum e mai simplu: cu degetelele:

Mi s-a parut cam tare aluatul, de aceea am suplimentat cu siropul si i-am uns de acuma. Reteta originala zice ca se ung la servire, dupa gust. Mi-am imaginat ca toata lumea are gust si ii place mierea :)

Dupa aceea, am croit un amestec din zahar praf, scortisoara si nuca pisata si am pudrat din belsug.

In final au intrunit cele voturi necesare: E dulce, Mami!

Pe cei lasati la uscat, i-am fiert in seara urmatoare, in apa cu un pic de sare si o lingura de ulei (sa nu se lipeasca). Nu stiu in cat timp se fierb, am stabilit asta pe gustate. Cand erau aproape fierti, am adaugat in oala un sirop facut din 2 cesti de apa cu 1 ceasca de zahar, fierte pana au scazut la jumatate, plus o lingura de scortisoara si 4-5 cuisoare. Am mai clocotit o tura si, la final, am adaugat cateva linguri de nuca macinata fin. 

Gatitul cu copiii, Boieri Dumneavoastra, e o treaba minunata. Ii invata placerea de a se face utili, sunt satisfacuti ca adultii au incredere in ei si, nu in ultimul rand, placerea de a gati si de a manca sanatos. Desi necesita reale eforturi de rabdare din partea adultilor participanti, va sfatuiesc ca, ocazional, sa lasati totul balta si sa devastati bucataria impreuna cu copiii. E o metoda minunata de a face disparute toate gandurile stresante. Cum sa nu dispara in fata unui zambet senin si a intrebarii: Da' io cu ce te mai ajut?

Un pahar de vin rosu in cinstea celor 40 de Mucenici. Primavara frumoasa, Boieri Dumneavoastra!