Bostanareala

We acesta, Boieri Dumneavoastra, am bostanarit-o. Nu, n-am fost la spart bostana - la aia am fost acu cateva saptamani la bunica la tara..... Nu, de data asta am casapit bostanu' - sau dovleacu', n-am stabilit inca ce este. Adica niciodata n-am stiut f exact care e bostan si care dovleac si care ar fi, totusi, diferenta intre dansii........

No, si cum zisei, de la anterioara excursie buniceasca aveam in balcon un pantecos cu miezu orange. Planuiam sa-l casapim artistic de Halloween insa, cum nu prea am reusit sa asimilez sarbatoarea asta - ceea ce nu ma scuteste de costumu care este pt Vizigot, in fiecare an - we asta m-a palit pohta .... de fapt nu pe mine ci pe sotz, dar comunizam toate cele en famille, nu?

Asa ca am pus, voiniceste, bunicul re-venit in vizita, la treaba, sa bucatzeasca bostanu, si m-am pus pe treaba. Dupa o sustinuta activitate in familie - decojit si maruntit miezul la robot - am obtinut o oala serioasa de miez portocaliu si parfumat. Pe care l-am pus la calit dimpreuna cu 5 linguri de ulei si 5 de zahar. Am facut bicepsi la amestecat in oala pana ce minunatia si-a pierdut toata zeama si a inceput sa dea ceva la schimb: un miros, Boieri Dumneavoastra, de s-au ivit toti co-locatarii de prin marele apartament sa afle rapid daca e gata placinta. Eh, ghinion, nu era gata....mai va pana atunci...... 

Intre timp am profitat de caldura din bucatarie si am invartit un aluat simplu cu drojdie, ca la placinta cu branza dulce si stafide. L-am lasat la crescut - nu prea mult - si mi-am vazut de alte diverse treburi. Respectiv am analizat disponibilitatea resurselor versus cererea pohtelor de prin casa si am decis si ce mancam la cina: Paste cu pui si legume. Va povestesc eu indata si despre asta, numa sa termin cu bostanu. 

Coca a crescutara repede repejor - la ce agitatie era pe mine prin bucatarie, era o atmosfera tare incinsa....asa ca am trecut la treaba: In tava unsa cu ulei, am asezat prima foaie, facuta cat de subtire m-a tinut talentul. Am asezat-o asa cum mi-a iesit, mai maricica, stiind ca marginile aduse inauntru dupa finalizare ma vor scuti de intins a treia foaie.

Dupa aceasta lucratura, am pregatit umplutura. Nu stiu sa zic cat a fost....cam un sfert din toata productia bostanului....oricum, stratul de umplutura sa fie cam de juma de cm intre foi, asa ca fiecare-si stie tava si cat ii trebe - na, ca m-am scos fara cantitati. Nainte insa de a pune umplutura, gata calita, am mai adaugat in ea ceva zahar - pe gustate - zahar vanilat si scortisoara. F periculoasa metoda pe gustate ca era sa injumatatesc umplutura .....
Cum ziceam, am adaugat primul strat de miez parfumat.





Dupa aceea, a doua foaie, tot asa, facuta cat de subtire se poate. Unsa cu ulei (finutz) pe ambele parti.




Peste ea, a doua tura de umplutura, tot asa cam de jumate de cm.




Deasupra, poalele primei foi aduse peste umplutura: cuvertura pt frigul de afara!

Peste aceasta ultima foaie, am adaugat un amestec minune, format din ou batut, o lingura de umplutura si niscai smantana. Face coca aurie si frumoasa la copt. Si iaca si produsu finit, dupa ce a fost tinut la cuptor pana a trecut testul scobitoarei:

Restul umpluturii a mers la congelator, in pungi de-o portie, savoare pentru mai tarziu!

Semintele, spalate de nervurile care le tineau impreuna, le-am prajit un tigaie cu ceva sare. Nimic nu se pierde la bostanul asta domne!




Cat timp doamna placinta era in cuptor, am procedat, cum s-ar spune, la preparatul principal: paste rapide cu pui si legume! Avem nevoie de piept de pui cubulete, ardei rosu, ceapa, praz, usturoi, morcov, busuioc, salvie, busuioc, sare, piper, ulei de masline, paste (desigur)  si ... ce alte legume mai aveti prin gospodarie. Merg si cateva buchetele de conopida, pastai fideluta, bastonase de dovlecel...cum ziceam, ce-aveti prin casa......
Primul pas: se pun pastele la fiert in apa cu sare - penne rigate integrale am avut eu.
Se pune puiul cubulete in 2-3 linguri de ulei de masline bine incins si se tine pe foc pana se albeste pe toate partile. Se adauga apoi un strop de vin alb, se asteapta pana se evapora si acesta si se adauga legumele in ordine: mai intai morcovul si ardeiul, apoi ceapa, prazul si usturoiul. Toata smecheria este ca legumele sa se faca la foc foarte rapid astfel incat sa ramana crocante, nu moi si pastoase.
Cand incep sa sfaraie semn ca au pierdut tot lichidul, se asezoneaza imbelsugat cu sare, piper, boia de ardei - daca n-aveti copii la masa - busuioc si salvie.

Cand condimentele au inceput sa elibereze aromele, numai bine pastele-s gata fierte. Se adauga peste bunaciunea din tigaie si se amesteca frumusel sa se moscoleasca de toate cele. Se mai adauga si 1-2 linguri din zeama in care au fiert pastele fiindca astfel devine sosul mult mai catifelat. Smecheria asta e utila si daca preconizati ca mesenii vor intarzia si va fi nevoie sa mai incalziti un pic mancarea. Cam asa arata produsul final:

Si o ultima prezentare a dnei placinta, taiata in bucati:







Si aici pudrata corespunzator cu zahar si insotita de cateva cuburi de dovleac copt - ca uitai sa mentionez ca vreo cateva felii le-am scutit de robotzeala si le-am copt in cuptor:

Asta fuse bostanareala, Boieri Dumneavoastra! Deh, obiceiuri de toamna.........

Plictiseala de sezon

Mare plictiseala we asta...a venit toamna, zau asa. Ieri am stat juma de zi in bucatarie - friptura de miel, rulada de pui, pastai gratinate, salata de vinete cu maioneza.... Vi le-oi povesti pe toate intr-o zi dar acuma lipseste completamente cheful fiindca, desi am utilaj nou de pot butona prin toate colturile AUTONOM (un prea dragut de acer aspire one cat o carticica, manca-l-ar mama pe el), s-a stricat halalaltu utilaj si anume card readeru in care bagam cardu de la camera sa-l read calculatoru si sa descarc pozele. Iar cablul de descarcat cre c-a plecat in lumea cablurilor fericite, ca nu dau de dansul...... Si fara poze, zau ca n-am chemare si aplecare de laudat cu retetele care este :)

Asa ca ieri am expediat baietii la tuns si eu am gatit. Pana s-au intors ei fara pleata, s-a pus pe ploaie. Asa ca s-a dus si iesirea mea din casa, ziceam ca plec la cumparaturi, ca nu mai avem prin casa nici hartie igienica, nici sapun, nici alte alea necesare vietuirii...,. Asa ca am lenevit-o prin casa pana seara, am dormit de pranz cu copilu, seara am artizanat in cca 5 minute un desert d'ala tiramisu-like la pahare, si s-a terminat ziua nainte sa-mi dau seama ce-am facut de dimineata..... Nainte de culcare ne-am uitat la meci si m-am enervat maxim, una de rezultat si a doua ca s-a pus plodu' pe plans cu lacrimi cat bobu ca "Romania are cea mai proasta echipaaaaaaaaaaaa" .......  Na de-l consoleaza.....daca poti....ca sa-i promiti ca la urmatoru meci va fi mai bine nu poti.....

Acusi vad ca tot intunericeala e afara.....dar cre ca azi, vorba poeziei, sturzule scapare nu-i, tre sa ajungem intr-un auchan - pt fimiu toate magazinele mari is auchan, e substantiv comun :) ......

Duminica frumoasa tuturor!

cresti? imbatranesti!

In we, la masa de familie, faceam glume pe seama bunicului care dormise in ziua respectiva pana spre ora 11. Sugubat, bunicul se explica: eu trebuie sa dorm mult, fiindca sunt in crestere!

Sfatos - semana, deja, a schimb de roluri :))) - Vizigotul ii replica:
"Ia vezi, ca daca cresti, imbatranesti!"

....ceea ce ne face sa ne intrebam: oare de ce ne doream sa crestem mari ????????????

O zi de vineri insorita si un we de exceptie va doresc, Boieri Dumneavoastra!

Dorada Doricioasa

 Vizigotu, la bunici, a mancat dorada. Dorada care era delicioasa. Dar fiind, totusi, asa cum am zis, dorada, nu putea fi delicioasa....era doricioasa! 

Prin urmare, odata Vizigotul repatriat, m-am conformat si am gatit Dorada Doricioasa, si v-o zic si Domniilor Voastre, in speranta ca oi mai castiga ceva puncte la capitolul "retete simple". Prietenii stiu de ce! 

Asadar se cumpara Dorada, ni prea mare ni prea mica, si se curata corespunzator. Solzii ii puteti lasa ca oricum se jupoaie frumusel cu tot cu piele dupa gratareala. Dupa aceea se da cu sare si piper pe toate partile, inclusiv prin burtica si se umple (ea, burtica) cu 1-2 catei de usturoi, cateva frunze de patrunjel, busuioc, ce-aveti prin casa si 1-2 feliute de lamaie.

Dupa asa gateala, se pune Dorada, unsa un pic cu ulei de masline pe toate partile, la bronzat pe gratar. E gata cam in 20 de min, timp in care nici macar nu e necesar sa fie intoarsa. 

In vreme ce inotatoarele se bronzeaza corespunzator, faceti saramura: un pahar de apa se pune la fiert cu ceva sare si piper si cu o mana buna de ierburi - eu am pus patrunjel si cimbru. Pentru senzatii tari, adaugati si niste ardei iute tocat marunt. La final, cand am luat saramura de pe foc, i-am pus, decorativ, si vreo 2 rosii cherry galbene.

 De-acuma e gata. Se serveste cu saramura fromos asezata in castron si, optional, un mujdei si o mamaliguta aburinda alaturi. Mazarea din poza e portia lu' tati care nu se innebuneste in mod deosebit dupa vietati inotatoare. Asta e Dorada Doricioasa! 

Cea mai simpla friptura de pui

Reteta asta, Boieri Dumneavoastra, o am de la Ana  . Este cea mai simpla si mai rapida friptura de pui posibila. Pai daca nu ma credeti, iaca lista ingredientelor: carne de pui si sare. A? 

De sanatoasa nu mai povestim. Asadar va prezint friptura de pui pe sare. Reteta originala, de mi-a zis-o Ana, se face cu pulpe. Eu am incercat cu piept ba chiar am chinuit odata dupa asta metoda si-un pui intreg si tare bun o fost. 

Deci, se ia o punga de sare grunjoasa si se intinde in strat uniform intr-o tava. Cam de 2 cm sa fie stratul:

Dupa aceea se spala bucatile de pui, se zvanta intr-un servet de bucatarie, si se tolanesc comod pe sare:

Se dau la cuptor la foc mediu spre mic, si se tin pana se rumenesc si se smochinesc nitel la ten, iar scobitoare infipta in friptana lasa sa iasa afara un suc transparent, fara sange. Cam asa trebe s-arate:

Amu' Domniile voastre v-oti fi asezat comod sa mai cititi, dar de asta data am portie la povestit asa ca gata, asta ii reteta! Sa mai zica cineva ca nu stiu sa fiu expeditiva! Este o friptura f dietetica, deoarece carnea se coace in suc propriu. Merge f bine cu orice garnitura si, mai mult decat atat, e grozava in sandvisuri. Noi o mancam cel mai cu spor fie langa un pilaf aburind, fie langa banalii cartofi pai cu mujdei de usturoi.

Important este sa alegeti bucati imbracate in piele, nu file-uri dezosate ca alea se usuca prea tare si nu au gust.

Na, va mai dau o poza sa nu ziceti ca e reteta prea scurta:

Gata, pofta mare!

Pulpa de miel cu usturoi si cimbru

Suna mai complicat decat este, Boieri Dumneavoastra! E cea mai simpla, mai rapida si mai savuroasa friptura de miel nimerita de mine vrodata. Avem nevoie de una bucata pulpa de miel, o lamaie, o capatana (maricica) de usturoi, o mana buna de cimbru (verde, daca se gaseste, dar merge si uscat, numa sa fie cantitatea mai mica), sare, piper, si-o galgaitura de ulei de masline.
Metodologia e urmatoarea: pulpa de miel se curata de grasime si pieliti, cat de mult se poate. Din loc in loc se inteapa cu cutitul pana la os, preferabil in lungul osului. Shefu'Jamie din a carui carte m-am inspirat zice ca se face asa, o intepatura lunga in lungul osului dar talentu' meu de macelar cam lasa de dorit asa ca am cutitarit din loc in loc carnea si gata.
Dupa asta, se frictioneaza bine de tot carnea cu zeama de lamaie. Pentru acest tratament cosmetic se foloseste cam o lamaie intreaga. Atentie sa nu ramana p'acolo ceva samburi ca-s amari si dau rau la imagine cand se stramba mesenii....
Booooon, dupa aportul de vitamina c, urmeaza masca de frumusete: blenderuiti infratite la gramada cateii de usturoi curatati, un strop de sare, galgaitura de ulei de masline si mana de cimbru. Cand devine alifios si bine amestecat, luati iar carnita la tratament. Frecati bine pe toate partile cu amestecul asta, impingand cat de mult se poate si in crestaturile facute la etapa anterioara. In felul asta carnea se va condimenta si din interior si se va fragezi mai repede.

Dupa asta, la cuptor! Intr-o tava incapatoare, in care puneti si un pahar de apa fierbinte si unul de vin alb sau bere. Eu o las cam o ora si jumatate, intorcand-o de 3-4 ori in timpul asta si ungand-o cu zeama din tava. Daca scade prea mult zeama, mai adaugati apa fierbinte. Pentru garnitura (dupa cum se vede si-n imagine), in ultima jumatate de ora de copt puteti adauga in tava 2-3 cartofi si 2-3 morcovi fierti pe jumatate in prealabil si cateva rosii cherry - ca-s mai fatzoase, dar merg de oricare aveti. Sau lasati friptura simpl - noi aseara asa am facut - si-o intovarasiti cu niste paste scaldate in sos blue cheese (asa fuse inspiratia, na....).




In imagine, doamna friptura in varianta cu garnitura in tava:





Asta fuse! O bunatate!

Aprecierea vizigotzeasca: "Mami, imi place friptura de miel fiindca nu-ti iese de doua ori la fel!"

We placut, Boieri Dumneavoastra!

Aim bec :)

Cu plecaciune, Boieri Dumneavoastra !

Mea culpa pentru indelungata absenta. Dupa vara ocupata si imprastiata - nici nu stiu cand a trecut - ne-am luat inima in dinti si ne-am incumetat de o saptamana de concediu. La mare. La Bulgaria. Frumos. Vremea mai asa....ca de septembrie....da' frumos. Apa clara si transparenta, meduze multe si frumoase - na, c-am zis-o - da' erau frumoase rau, albastre, in forma de umbrela (si unele dintre ele chiar erau cat o umbrela), tivite cu bleumarin....

Da' fuse si se duse, ca doar o saptamana de concediu n-are sa tina la infinit. Ne-am intors in vastele apartamente din orasul alandala, am sarbatorit sase ani vizigotzesti si ne-am re-intrat in ritm: gradi - cu teme pt acasa anul asta, ca suntem la pregatitoare - birou, casa, gatit, dead line-uri, stress, agitatie, parc, patine cu rotile....pe scurt, cele obisnuite.

De ziua lui, Vizitotul a primit o masa de biliard ADEVARATAAAA - mica, pt copii, ca una adevarata - adevarata n-ar incapea in nici una din camere. Trebuie, totusi, mentionat, ca nu o considera "chiar foarte adevarata"....pentru ca n-are loc de fise. Nu merge cu fise domne! Adica joci la liber. Da' alea adevarate adevarate de la hotelul din Bulgaria mergeau cu fise.....asa ca asta nu e chiar foarte adevarata....hehe.....
Si-a mai primit si un ceas de mana. Adevarat, bineinteles. Dincolo de stressul ca din 10 in 10 minute te prinde prin casa si te intreaba cu reprosh "Ma, voi stiti cat e ceasul????" a mai aparut si dilema:
"Mami, ceasul de unde stie cat e ceasul?"

....chiar asa, de unde stie?

Va tzuc, Boieri Dumneavoastra, si ma intorc curand cu bucate multe, bune si gustoase. Ca doar mi s-a intors degustatoru'.