FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

joi, 13 mai 2010

In Braila, la Galati

Nu cunosc Braila. Am fost in acest oras o singura data, prilej cu care, fie-mi iertata concluzia inaintea povestii in sine, am aflat ca, in Braila, orice se intampla e in Galati.

Incep ca cei sfatosi: era prin 2004. 14 ianuarie. Aveam de dus o oferta pentru o licitatie intr-o comuna de langa Braila. Cum nu aveam (inca) incredere in livrarile curierilor rapizi, am fost fericita castigatoare a unei excursii, cu Sageata Albastra, la Braila. In paranteza fie spus, tocmai aflasem ca voi deveni mami de Vizigot, asa ca patania imi este foarte clara in minte.

Am ajuns in Braila, am mers in comuna respectiva si am depus oferta (la timp, phhhuuuui, ce usurare) si m-am intors in Braila sa astept Sageata 'napoi spre casa. Numa' ca intra timp trecuse vremea pranzului si ma luase foamea. Cum se prefacea ca ploua doar cat sa te enerveze, nu sa te determine sa te adapostesti, mi-am zis sa nu umblu lelea si am sunat un prieten, pe care-l stiam umblator prin tara, cu intrebarea simpla: zi si mie unde mananc ceva p-aici?
Raspuns: la Galati!

Alo, zic io, domnu', concentrila: ma aflu in Braila si vreau sa mananc ceva! Zi d-un restaurant, o terasa, o covrigarie, un McD, un ....ceva.

Cela, imperturbabil: la Galati!

Pai dar cum, mai frate, sa ma-c io in Galati acuma sa mananc, ca-s in Braila?

Mi-a explicat, foarte calm, ca n-are ce ma sfatui, ca in Braila se mananca bine, ati ghicit, in Galati, in Braila nu stie nimic .......
Asa se face ca prima mea masa de gravida cu acte a fost compusa din mandarine si apa minerala.

As fi putut uita intamplarea daca n-as fi avut un redivivus prin 2007. Pregateam un eveniment regional si pastram legatura cu un partener local, din domeniul administratiei publice, din Braila. Dupa ce am pus la punct parteneriatul, conceptul evenimentului si alte asemenea detalii, intreb frumos unde ma sfatuieste sa organizez evenimentul din Braila. Raspunsul a fost de natura sa ma arunce inapoi in timp si mi-a provocat un acces cumplit de foame: " La Galati!!!!!"
Am crezut ca n-aud bine, dupa care am decis eu asa in sinea mea ca o fi vorba de vrun hotel, din Braila, pe care nu-l stiu, si care se cheama Galati. Repet intrebarea si primesc acelasi raspuns....... Care m-a convins ca, daca nu cunosti Braila, mai bine te duci in Braila .... la Galati!

8 comentarii:

  1. Si pana la urma este Hotel Galati in Braila sau ca sa faci ceva la Braila trebuie sa mergi la Galati? :D
    Hai ca m-am distrat copios...
    Eu am trecut prin Brala, recunosc , insa de stat mai mult am stat la Galati :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte amuzant! Eu sunt din Galati, insa nu stiam ca lucrurile se intampla chiar asa. Stiu insa ca galatenii nu sunt foarte... calduros primiti in Braila. Motivul?? Oricare ar fi el, mie mi se pare de neinteles, doar oameni suntem toti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai....mergi la Galati ! Cum facusi si matale :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Dara, probabil e vorba de ceva orgolii regionale, stiu eu?

    RăspundețiȘtergere
  5. ehe he he

    Braila-i in Dobrogea, Galatiu-i in Moldova (parol, cerceteaza impartirile teritorial administrative).

    Si noi am mancat bine la Braila in Galati si numai in Galati! Cand chiar am insistat sa mancam in Braila, supa de pui ni s-a adus fara pui, iar la sesizarile indreptatite ni s-a adus, in completare, ceva piept de pui fiert si tocat tolanit pe o farfurioara de ceasca de cafea. O cunosteam, o vazusem la micul dejun. :) Si era cel mai tare 'otel din oras!

    RăspundețiȘtergere
  6. Mona, cred ca povestea asta o stiu, da' o uitasem, mercic de reminder! Ie clar ca voi ati incurcatara socotelile oamenilor care pastrau carnea de pui pentru felu' 2...... Chiar, d'asta ati primit?

    Pe de alta parte, conteaza cum ati cerut, supa de pui sau supa cu pui.....ca in bancu ala cand ceri un pahar de apa si ti se aduce...gol...ca n-ai cerut CU apa .....

    RăspundețiȘtergere
  7. Da, eram vinovati, am cerut cum scria la meniu: de pui. Si meniul+personalul iereau mult prea subtili pentru capacitatea noastra intelectuala limitata.

    Si apropo de aduceri aminte: n-am sa o uit niciodata pe chelnerita restaurantului din Targoviste care a fugit la cumparaturi dupa ce am dat noi comanda: ne-a cumparat ciorba (da la bodega autogarii, ca era mai aproape), paine de la magazinul din colt si salamuri de la alimentara de vis-a-vis. :)))))) De vis!

    RăspundețiȘtergere
  8. Asta e tare!!!!!! Si noi am patit-o in Cluj, chelnerul ne-a dat sa mancam si-a fugit sa faca un dush :)) Va povestesc si despre asta candva ;)

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...