FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

vineri, 23 octombrie 2015

Norvegiana. Prajitura norvegiana.

Auzi, ma interpeleaza sotul la telefon azi dimineata, in negresa aia cu karob de roscove ai pus zahar?

Luata pe nepregatite, mi-am pierdut sirul gandurilor ..... de cand il intereseaza pe el ce pun in prajituri? Ii explic ce si cum am pus, il asigur ca nu-i creste pana la cer glicemia si-mi vad de ale mele.

Suna iar telefonul: da' reteta e urcata undeva?
Ngdaaaa....pe blog, dar vezi ca asta de care ma intrebi tu e o combinatie intre prima si a doua varianta de negresa, ca prima e aia clasica, a doua e cu fulgi de secara si afine, dar asta de o mancasi ultima data e fara cacao, cu karob, juma din cantitatea de zahar, fara fulgi si afine dar cu gem asortat fara zahar.....tacere....tacere iritata.....Auzi domne? Da' tu cautare n-ai pe blog? E clar ca-l bagasem in ceata si se pierduse in detalii. Zic ba da, am, cauta, vezi tu ce-o gasi.

Da' Norvegiana? Aia cum era? (facusem o prajitura norvegiana duminica seara, pe care am copt-o intr-o tava prea mica si a iesit prajitura prea inalta, de nu se tinea la taiat, asa ca dupa prima imbucatura m-a anuntat ca pe aia o ia el in delegatie, sa fac alta "ca lumea" la copii).
A, pai norvegiana e simpla, stai sa ti-o zic. Nuuuuuuuuu, nu-mi zici nimic, sa le urci sa am de unde sa le iau, ai inteles? Trebuie urcate!

Pe bune????

Aceste minunate conversatii s-au petrecut in timp ce el era la birou iar eu acasa trimisesem copila cu bunicii in parc si savuram, ati ghicit, linistea. Bine, o savuram in timp ce dadeam cu mopul si faceam ordine, dar e treaba mea cum inteleg sa savurez orice.
Asa ca iacata-ma-s, Boieri Dumneavoastra, cu reteta de prajitura norvegiana.  Care zau ca e mega ultra super simpla, ar putea fi retinuta chiar si din instructiuni date la telefon. Da' domnu' meu nuuuuu, ca tre scrisa. L-o fi apucat dorinta sa se laude cu blogul sotiei, mai stii?

... sa revenim. Reteta am primit-o de la o prietena draga, care a luat-o de pe net, numai ca nu stiu sursa. Mentionez, asadar, ca reteta nu-mi apartine, nu m-am inspirat dintr-o sursa directa, asa ca recunosc din start meritul incontestabil al oricui a gatit, pozat, povestit si detaliat aceasta reteta inaintea mea. Pozele imi apartin, "calitatea" lor ma da de gol :)).

Si-acu sa dovedesc afirmatiile:
Se amesteca 2 cani din fiecare de:
lapte, mere rase, fulgi de ovaz
cu
o cana de fructe uscate (eu am pus stafide+merisoare+goji)
si cu
esenta de vanilie dupa gust. Se lasa o ora la inmuiat apoi se coc in tava unsa cu unt 50 minute.

A? Nu e usor de retinut, chiar si la telefon, chiar si de un grabit?


Acu sa detaliez pentru cine are rabdare sa asculte, ca ce reteta e aia unde nu v-am facut eu capul calendar cu detalii inutile...sa detaliez, zic. Prima data cand am facut-o, am observat abia cand am aruncat punga goala la gunoi ca fulgii mei de ovaz erau de fapt de secara. Deci do not worry, merg si aia.

A doua oara cand am facut am uns tava cu unt de cocos, care a dat o aroma in plus chestiunii.

Data viitoare cand fac injumatatesc cantitatea de fructe fiindca prajitura iese prea dulce dupa gustul meu. Bine, fiul mi-a declarat cinstit ca pentru el alea-s batoane energizante, nu prajitura, dar nu le-a dat retur din cutia de pachetel, de unde deduc ca, totusi, ii plac. Fii-mea nu a mancat mai mult de o imbucatura, suspectez ca e prea dulce si pentru ea.

Tot data viitoare cand fac am sa o coc in forme de briose, ca sa fie si mai simplu de luat la scoala.

Mno, si cam asta e tot. Incercati norvegiana, nu o sa regretati.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...