Budinca la toata lumea (de dovlecei,adica)

Azi am avut o zi cumplita, in care cineva (ma intreb cine????) a comprimat toate intervalele de timp de n-am reusit eu sa fac ce mi-am propus. Respectiv eu credeam ca de la 13.00 pana la 14.00 reusesc sa merg in casa, sa hranesc Ghemotoaka de pranz, sa fac geanta baiatului de antrenament si rezerve decente pt o deplasare de bebelus, sa fac ordine in bucatarie si sa ajung la antrenamentul de tenis, cu toti copiii din dotare, la fix pix 14.00. Ha-ha-ha-ha! Evident ca nu mi-a iesit pt ca:
1. Baiatu care trebuia sa imi predea ghiozdanul la 13.00 si-a uitat telefonul in numitul ghiozdan si astfel a iesit din curtea scolii abia la 13.50, desi planificarea era alta
2. Ghemotoaka, care n-avea niciun rol si nicio vina in treaba asta, a ajuns in casa la 13.15 intr-o anumita stare in care o anumita materie, si anume una maro, era in exces, respectiv pana la guler, rezulta timp pt schimbat, spala, imbracat si re-amplasat in carut.
3. Taxi-ul care, cand te grabesti, ori intarzie, ori pleaca la mustata nainte sa iesi din casa.
4. Alt taxi care, tot cand te grabesti, nu stie adresa si reuseste sa te dezorienteze si pe tine, care o stiai  si.....
5. Caruciorul care in mod normal se strange-desface cu o singura mana dar cand, evident, te grabesti se blocheaza.

Asa se face, deci, ca am ajuns tarziu si la antrenamentul de evaluare (trecut, din fericire, cu bine de Vizigot) si inapoi acasa dand peste cap programul tuturor.
\
Daaaar, asta nu m-a impiedicat sa le fac cate ceva bun la fiecare, chit ca in casa ai fi putut pretinde ca dadusera hotii dezamagiti (adica dezamagiti ca nu gasisera nimic rascolisera tot si lasasera asa....).

Pentru Vizigot m-am descurcat cu ceva carbonare  pe care nu le mai detaliez. Pt Ghemotoaka, insa, a trebuit cevasilea mai elaborat (ma rog, nu tocmai): budinca de dovlecei. La care ii putem zice si fritata, ca e cam la fel, si omleta la cuptor, ca nu e mare diferenta. Merge , insa, pe gustate, pentru toata familia. Ce va povestesc eu in continuare e pentru o portie (mare!!!) de adult, sau 2 portii de copii (sau adulti ne-mancaciosi) sau 3-4 portii de bebelusi.
Asadar, ingredientele:
- 1 dovlecel maricel fiert la aburi, felii
- 2 galbenusuri
- 4 lingurite (cu varf) de branza de vaci (merge si ricotta)
- 3-4 lingurite de iaurt
- 2-3 lingurite de marar tocat.
- unt pt uns tava

Metodologia, pour les connaiseurs, extrem de simpla. Se bat galbenusurile cu branza si iaurtul pana sunt omogenizate, se adauga mararul tocat fin, apoi se amesteca cu dovleceii maruntiti (cat de marunt prefera bebelusul, ca el/ea e stapanul, restul halesc oricum). Se amesteca pana la o relativa omogenizare si se pun intr-o tava/cratita unsa cu unt. E gata in apx 30 min in cuptor, la foc moale, ideea e ca toata compozitia sa fie inchegata iar pe deasupra sa fie rumenita. Super gustos, Ghemotoaka s-a lins pe botic si subsemnata a savurat cu placere ce-a ramas.

Budinca de paine si crema de zahar ars

Crema de zahar ars este, alaturi de clatite, printre primele deserturi reusite de mine cand mi-am inceput cariera de gospodina. Am invatat sa fac crema asta de la Bunica sotului si, cu mandrie si duiosie in suflet, ma poci lauda ca-mi iese aproape la fel si nimeni din familie nu mai executa asa minune. E o treaba de belsug si colesterol, pe care Bunica o facea cu minim 15 oua. Altfel nu se mai apuca.....

V-oi povesti eu si asta reteta in curand - impedimentul este lipsa pozelor, ca de cate ori fac, de atatea ori uit sa imortalizez. Ceea ce vreau sa va povestesc azi este o budinca facuta plecand de la crema de zahar ars.

Saptamana trecuta am stat cateva zile la vizigotestii bunici si acolo, belea mare, aveam canalul TV Paprika. Paguba la casa omului, si mai multe nu, ca sedeam si ma toooot uitam la emisiunile de gatit de parca alta treaba nu aveam. Dar fiind ele, emisiunile, multe si variate, am retinut, evident, selectiv, unele chestiuni. No, si intr-o seara, cum cascam eu gura la o emisiune de dulciuri - parca se numea Cuptorul Dulce, pe dublaj, si Bake every day, pe ecran - era acolo un prea talentat domn patiser (enfin, specialist in deserturi) al carui nume, ati ghicit, nu l-am retinut. Si admirand eu ce zicea si facea el acolo, chit ca nu am retinut mot a mot reteta, m-am bunghit ca e vorba, de fapt,  de o crema asemanatoare celei de zahar ars, in care a pus crutoane de paine uscata, devenind, astfel, o budinca englezeasca de paine si crema de zahar ars. Ei, asta fuse, mi-a ramas ideea in cap si azi am aplicat-o. Reteta in cauza de la TV era un pic mai complicata, dar memoria mea selectiva a retinut simplu: crema e ca aia de zahar ars. Asa ca m-am pus pe treaba si azi am facut Budinca de paine si crema de zahar ars.

Ca sa incepem in glorie, mentionez de la bun inceput ca toate cantitatile sunt ajustabile, niciodata nu am facut crema cu cantitati fixe si de fiecare data mi-a iesit. Asa ca relaxati-va in privinta strictetii. Singura regula pe care am respectat-o a fost sa folosesc minim 8 oua (10 sunt optim, ca n-ama vut curajul sa pun niciodata 15, ca Bunica) si laptele sa fie sub juma de litru, ca altfel iese crema prea diluata si n-are gust intens. In rest, la improvizatiune. Va spun, asadar, cantitatile de azi, dar tineti minte ca puteti sa nu le respectati:

- 500 ml lapte dulce

- 8 oua

- 10 linguri zahar brun (alta regula, se pun linguri de zahar cu 2 mai mult decat numarul oualor)

- 5 linguri zahar brun pentru tapetat oala cu zahar ars

- 3 plicuri zahar vanilat

- razatura de coaja de portocala - optional, eu azi nu am pus, merge bine iarna, daca faceti crema pentru Craciun.

- un praf de sare

- jumatate de bagheta, taiata cuburi si pusa la uscat cu o zi inainte

- 10 linguri zahar si 1 l de apa pentru siropul de la final.

De facut se face mega simplu. Mai intai se topesc cele 5 liinguri de zahar in cratita, tavva, tigaia, etc care merge la cuptor, si se intind, cat de cat uniform, pe fund si pe pereti (ai tavii, da?, nu va apucati sa aruncati cu zaharul topit pe peretii bucatariei....). Se lasa deoparte sa se raceasca - moment in care se aud niste zgomote ca de sticla sparta, sanse mari sa va speriati de tigaie in bucatarie, eu asa fac de fiecare data.

Intr-un castron incapator, se amesteca laptele, cu cele 8 oua, cele 3 plicuri de zahar vanilat si cu cele 10 linguri de zahar, pana se omogenizeaza si, daca aveti rabdare, se dizolva zaharul. Se pun apoi crutoanele de paine in castron, se amesteca usurel sa fie toate moscolite de crema, si se lasa minim 30 minute, sa absoarba cat mai mult lichid.

Dupa aceea, se varsa in recipientul in care s-a facut zaharul ars si se da la cuptor, acoperit, la foc moale, intr-o tava cu apa calda, cam o ora, dupa care se incearca si, daca e inca moale si batul nu iese curat, se mai tine. 

In timp ce budinca e in cuptor, se ard restul de 10 linguri de zahar intr-un ibric incapator, se sting cu litrul de apa si se fierbe siropul pana scade la jumatate. Cand e gata budinca, se lasa sa se odihneasca 5 minute, dupa care se toarna, cu rabdare, tot siropul din ibric, si iar se lasa in pace minim o ora, optim pana a doua zi dimineata, acoperit.

Rezultatul este o crema de zahar ars mai consistenta, pufoasa si parca nu asa de dulce. Culoarea este minunata si paine aia pusa crutoane absoarbe foarte mult lichid si are gust, nu e ca si cum ar fi simplu inmuiata in zeama. 

Una peste alta, un desert savuros care merge, probabil, mai bine iarna, dar nici acum nu fuse rau deloc. 

S-aveti zile frumoase si tihnite, Boieri Dumneavoastra!