Dorada Doricioasa

 Vizigotu, la bunici, a mancat dorada. Dorada care era delicioasa. Dar fiind, totusi, asa cum am zis, dorada, nu putea fi delicioasa....era doricioasa! 

Prin urmare, odata Vizigotul repatriat, m-am conformat si am gatit Dorada Doricioasa, si v-o zic si Domniilor Voastre, in speranta ca oi mai castiga ceva puncte la capitolul "retete simple". Prietenii stiu de ce! 

Asadar se cumpara Dorada, ni prea mare ni prea mica, si se curata corespunzator. Solzii ii puteti lasa ca oricum se jupoaie frumusel cu tot cu piele dupa gratareala. Dupa aceea se da cu sare si piper pe toate partile, inclusiv prin burtica si se umple (ea, burtica) cu 1-2 catei de usturoi, cateva frunze de patrunjel, busuioc, ce-aveti prin casa si 1-2 feliute de lamaie.

Dupa asa gateala, se pune Dorada, unsa un pic cu ulei de masline pe toate partile, la bronzat pe gratar. E gata cam in 20 de min, timp in care nici macar nu e necesar sa fie intoarsa. 

In vreme ce inotatoarele se bronzeaza corespunzator, faceti saramura: un pahar de apa se pune la fiert cu ceva sare si piper si cu o mana buna de ierburi - eu am pus patrunjel si cimbru. Pentru senzatii tari, adaugati si niste ardei iute tocat marunt. La final, cand am luat saramura de pe foc, i-am pus, decorativ, si vreo 2 rosii cherry galbene.

 De-acuma e gata. Se serveste cu saramura fromos asezata in castron si, optional, un mujdei si o mamaliguta aburinda alaturi. Mazarea din poza e portia lu' tati care nu se innebuneste in mod deosebit dupa vietati inotatoare. Asta e Dorada Doricioasa! 

Cea mai simpla friptura de pui

Reteta asta, Boieri Dumneavoastra, o am de la Ana  . Este cea mai simpla si mai rapida friptura de pui posibila. Pai daca nu ma credeti, iaca lista ingredientelor: carne de pui si sare. A? 

De sanatoasa nu mai povestim. Asadar va prezint friptura de pui pe sare. Reteta originala, de mi-a zis-o Ana, se face cu pulpe. Eu am incercat cu piept ba chiar am chinuit odata dupa asta metoda si-un pui intreg si tare bun o fost. 

Deci, se ia o punga de sare grunjoasa si se intinde in strat uniform intr-o tava. Cam de 2 cm sa fie stratul:

Dupa aceea se spala bucatile de pui, se zvanta intr-un servet de bucatarie, si se tolanesc comod pe sare:

Se dau la cuptor la foc mediu spre mic, si se tin pana se rumenesc si se smochinesc nitel la ten, iar scobitoare infipta in friptana lasa sa iasa afara un suc transparent, fara sange. Cam asa trebe s-arate:

Amu' Domniile voastre v-oti fi asezat comod sa mai cititi, dar de asta data am portie la povestit asa ca gata, asta ii reteta! Sa mai zica cineva ca nu stiu sa fiu expeditiva! Este o friptura f dietetica, deoarece carnea se coace in suc propriu. Merge f bine cu orice garnitura si, mai mult decat atat, e grozava in sandvisuri. Noi o mancam cel mai cu spor fie langa un pilaf aburind, fie langa banalii cartofi pai cu mujdei de usturoi.

Important este sa alegeti bucati imbracate in piele, nu file-uri dezosate ca alea se usuca prea tare si nu au gust.

Na, va mai dau o poza sa nu ziceti ca e reteta prea scurta:

Gata, pofta mare!

Pulpa de miel cu usturoi si cimbru

Suna mai complicat decat este, Boieri Dumneavoastra! E cea mai simpla, mai rapida si mai savuroasa friptura de miel nimerita de mine vrodata. Avem nevoie de una bucata pulpa de miel, o lamaie, o capatana (maricica) de usturoi, o mana buna de cimbru (verde, daca se gaseste, dar merge si uscat, numa sa fie cantitatea mai mica), sare, piper, si-o galgaitura de ulei de masline.
Metodologia e urmatoarea: pulpa de miel se curata de grasime si pieliti, cat de mult se poate. Din loc in loc se inteapa cu cutitul pana la os, preferabil in lungul osului. Shefu'Jamie din a carui carte m-am inspirat zice ca se face asa, o intepatura lunga in lungul osului dar talentu' meu de macelar cam lasa de dorit asa ca am cutitarit din loc in loc carnea si gata.
Dupa asta, se frictioneaza bine de tot carnea cu zeama de lamaie. Pentru acest tratament cosmetic se foloseste cam o lamaie intreaga. Atentie sa nu ramana p'acolo ceva samburi ca-s amari si dau rau la imagine cand se stramba mesenii....
Booooon, dupa aportul de vitamina c, urmeaza masca de frumusete: blenderuiti infratite la gramada cateii de usturoi curatati, un strop de sare, galgaitura de ulei de masline si mana de cimbru. Cand devine alifios si bine amestecat, luati iar carnita la tratament. Frecati bine pe toate partile cu amestecul asta, impingand cat de mult se poate si in crestaturile facute la etapa anterioara. In felul asta carnea se va condimenta si din interior si se va fragezi mai repede.

Dupa asta, la cuptor! Intr-o tava incapatoare, in care puneti si un pahar de apa fierbinte si unul de vin alb sau bere. Eu o las cam o ora si jumatate, intorcand-o de 3-4 ori in timpul asta si ungand-o cu zeama din tava. Daca scade prea mult zeama, mai adaugati apa fierbinte. Pentru garnitura (dupa cum se vede si-n imagine), in ultima jumatate de ora de copt puteti adauga in tava 2-3 cartofi si 2-3 morcovi fierti pe jumatate in prealabil si cateva rosii cherry - ca-s mai fatzoase, dar merg de oricare aveti. Sau lasati friptura simpl - noi aseara asa am facut - si-o intovarasiti cu niste paste scaldate in sos blue cheese (asa fuse inspiratia, na....).




In imagine, doamna friptura in varianta cu garnitura in tava:





Asta fuse! O bunatate!

Aprecierea vizigotzeasca: "Mami, imi place friptura de miel fiindca nu-ti iese de doua ori la fel!"

We placut, Boieri Dumneavoastra!

Aim bec :)

Cu plecaciune, Boieri Dumneavoastra !

Mea culpa pentru indelungata absenta. Dupa vara ocupata si imprastiata - nici nu stiu cand a trecut - ne-am luat inima in dinti si ne-am incumetat de o saptamana de concediu. La mare. La Bulgaria. Frumos. Vremea mai asa....ca de septembrie....da' frumos. Apa clara si transparenta, meduze multe si frumoase - na, c-am zis-o - da' erau frumoase rau, albastre, in forma de umbrela (si unele dintre ele chiar erau cat o umbrela), tivite cu bleumarin....

Da' fuse si se duse, ca doar o saptamana de concediu n-are sa tina la infinit. Ne-am intors in vastele apartamente din orasul alandala, am sarbatorit sase ani vizigotzesti si ne-am re-intrat in ritm: gradi - cu teme pt acasa anul asta, ca suntem la pregatitoare - birou, casa, gatit, dead line-uri, stress, agitatie, parc, patine cu rotile....pe scurt, cele obisnuite.

De ziua lui, Vizitotul a primit o masa de biliard ADEVARATAAAA - mica, pt copii, ca una adevarata - adevarata n-ar incapea in nici una din camere. Trebuie, totusi, mentionat, ca nu o considera "chiar foarte adevarata"....pentru ca n-are loc de fise. Nu merge cu fise domne! Adica joci la liber. Da' alea adevarate adevarate de la hotelul din Bulgaria mergeau cu fise.....asa ca asta nu e chiar foarte adevarata....hehe.....
Si-a mai primit si un ceas de mana. Adevarat, bineinteles. Dincolo de stressul ca din 10 in 10 minute te prinde prin casa si te intreaba cu reprosh "Ma, voi stiti cat e ceasul????" a mai aparut si dilema:
"Mami, ceasul de unde stie cat e ceasul?"

....chiar asa, de unde stie?

Va tzuc, Boieri Dumneavoastra, si ma intorc curand cu bucate multe, bune si gustoase. Ca doar mi s-a intors degustatoru'.

Nimeni

Cum poti sa raspunzi la telefon si sa spui "nu e nimeni aici, reveniti" ?????

Probabil ca Nimeni era plecat in pauza de masa. Nu mi-e clar, totusi, de ce acest Nimeni are mai multe joburi, ca de la toate era plecat azi .....

Update: am pus poze la Tiramisu', poftiti la vizionat!

Tiramisu' meu

Miscata pana la lacrimi de strigatul de disperare al Anei , am zis sa fac un efort cetatenesc si sa-i dau o idee de dulce-de-vara-as-manca-da-nu-stiu-ce-fara-sa-aprind-aragazu ...

Vedeta verii asteia, intr-ale dulciurilor, a fost tiramisu. Pen'ca, asa cum ziceam, is foarte in viteza, va redau reteta de baza urmand ca in curand sa descarc si pozele (ca facui duminica minunea, inclusiv poze) si sa va povestesc si in cate j'de mii de varianta se poate face-improviza-adapta.

Procedura-i dupa cum urmeaza:

Faceti o ceasca de cafea dulce si fff tare pe care o lasati la racit cat mesteriti crema.

Intr-un castron incapator, bateti o cutie de mascarpone cu 110 g de zahar vanilat. Eu folosesc zahar brun cu un pliculet de zahar vanilat. Nu pun prea multa vanilie ca mi se pare ca gustul de tiramisu e dat de mascarpone, nu musai de vanilie.


Cand s-a topit zaharul din mascarpone, separat, bateti pana se tine binisor 100 g smantana - mai grasa si mai densa sa fie, dar e buna oricum ar fi. Cand e gata, se pune usurel peste amestecul de mascarpone.

Iarasi separat bateti spuma-batz 2 albusuri. Cand sunt gata, frumusel in castron amestecand, cum zic expertii, de jos in sus sa nu iasa aerul din spuma, ca e bagat cu truda si sudoare.

No, de acuma crema e gata, trecem la cladit.



Acuma mestesugul cere sa claditi pe o tava. Experienta (a mea) zice ca e mai comod in boluri. Ca-n acest fel is portiile gata facute, si pot fi dosite mai usor prin frigider.

Deci, in boluri, se pun dupa cum urmeaza:
- cate 1 piscot de sampanie rupt bucati
- se stropeste cu cate 1-2 linguri din mai sus mentionata cafea
- se adauga 2-3 linguri de crema
- se cerne ceva cacao sau ciocolata neagra
 ... apoi se reia procedura, cu osebirea ca se pun cate 2 piscoturi, ca sa aibe ceva consistenta. Deasupra ceva mai multa ciocolata rasa/cacao cernuta si gata minunea. La frigider pt cateva ore sau pana se raceste binisor sa fie racoritor si pofta mare!

Ca si adaptari - ca nu ma poci abtine - am realizat, de-a lungul timpului, urmatoarele:
- in cafea se poate adauga niste lichior, dar asta in functie de numarul si varsta copiilor care mananca.
- in loc de cafea, puteti pune cacao sau sirop de caramel - tot asa, daca-s multi copii la masa.
- tot in loc de cafea puteti pune un suc mai gros de fructe, facut prin fierberea fructelor preferate cu un pic de tot de apa si zahar dupa gust, fierte pana se zdrobesc binisor.

Iar dupa ce prindeti mestesugul, urmariti doar principiul de baza: o branza usoara amestecata cu smanatana (cu sau fara albusurile spuma) si ceva zahar, cladita in straturi cu piscoturi insiropate si fructe de decor si tadaaaam minunea!

Acestea fiind zise, pofta mare, in special Anutei (sper c-am nimerit-o) si cat de curand revin si cu poze la tot ce-am povestit.

Zi racoroasa, Boieri Dumneavoastra!

Update: cam asa arata varianta cu fructe. Facusem un sos dens de piersici - jumatate de kilogram de piersici, fara samburi, fierte cu zahar pana s-au facut chiselita si dupa aia inca un pic. L-am folosit sa insiropez piscoturile si la decor, deasupra. In rest, reteta ramane identica.

De ce sahul si tablele au aceeasi cutie?

 Sedeam eu miercuri dimineata (adica nu tocmai sedeam, eram intr-un tren in mers ceea ce inseamna ca de fapt mergeam….) si ma intrebam: cum poti, frate, sa te apuci sa joci table intr-un tren? In compartiment! Intercity clasa 1, care are compartimente d’alea mari, cu zeci de scaune. Comode, ele, scaunele. Comod si trenul, curat, civilizat, spatiu (destul de) suficient, ai si prize pentru laptop, adica poti sa lucrezi cu mare spor pana la destinatie….

Pe scaune, o suma de cetateni cuibariti care de care mai comod, unii cu copii in brate sau alaturi, incercand – era in jur de 7 dimineata – sa adoarma. Sa stea comod. Sa citeasca. Sa se gandeasca la ale lor. Despre ‘ai de se chinuiau sa lucreze nu mai zic….

Eh, spre ghinionul tuturor, 2 dintre acesti toti cetateni erau fani ai jocului de table. Am calatorit de la Bucuresti la Craiova in sunet de zaruri! Si-am zis bogdaproste ca n-am eveniment la Timisoara  ca le faceam cutia de table guler! Mi-am pus castile in urechi…..dincolo de Pasarea Colibri, tot zaruri se-auzeau……

Ma intreb de ce sahul si tablele au aceeasi cutie? Pe ce considerente?

….sunt extrem de fericita ca Vizigotul a invatat sah in vacanta asta …..