Pandispan cu mere aka Tarta cu mere

Reteta asta, Boieri Dumneavoastra, e zisa in familie Tarta cu mere. Da, stiu, dupa cum veti vedea in continuare, nu prea are mare legatura cu o tarta, e mai mult un pandispan, dar daca asa s-a consacrat, ce sa fac?

Desi e una din prajiturile aflate in topul preferintelor vizigotesti, n-am mai facut-o demult fiindca are ocazia s-o mance, destul de des, la bunica-sa (sau la noi, adusa de bunica-sa). Duminica trecuta, insa, mi se puse pata: voiam o placinta cu mere, dar mi-era groaza de vesnica problema la plancinta cu mere si anume aceea ca nu prea sta adunata. Si sa fac foi, sa astept sa se usuce, sa rad merele....heheeee, era duminica, prea mult de munca! 

Asa ca am decis: ma relansez cu o tarta cu mere! (dealtfel cred ca am mai povestit reteta asta, insa era la inceputurile bloggerelilor si nici poze n-am pus...asa ca e buna o revenire, zic eu)

Sa trecem deci la cantitati:

Pentru mere:

- 12 mere. Eu am folosit mere din acelea mici, de se gasesc in piata la tarani, la 2 sau 2,5 lei kila, jumate galbene jumate rosii, unele chiar usor incretite de frig, dulci acrisoare, gustoase de nu se poate si, cel mai important, ne-malaiete. Nu merg niste mere prea zemoase, insa trebuie sa fie unele cu gust ca altfel s-a dus poezia. 

- 5 linguri de zahar pentru mere

- scortisoara dupa gust (optional)

Pentru aluat:

- 4 oua

- 5 linguri de zahar 

- 4 linguri de ulei

- 4 linguri cu varf de faina

- 1 praf de sare

- 1 plic praf de copt

- zeama de la jumatate de lamaie (pt stins praful de copt)

Prima miscare e cu merele: le-am pus taiate felii in tava in care am facut prajitura, le-am presarat cu cele 5 linguri de zahar cuvenite lor si la cuptor cu ele, la foc mediu. Acum ar fi trebuit adaugata si scortisoara dar de data asta am zis pas. Din cand in cand, in timp ce ma ocupam de aluat, mai scoteam tava si amestecam in mere, astfel incat cele de deasupra, care au tendinta sa se usuce, sa ajunga dedesupt si viceversa. (ce-oti fi inteles, habar n-am ...)

Acu tre sa fac o precizare. De regula, pentru prajituri, merele se cer curatate de coaja. Eu de cate ori pot le las cu coaja ca mi se pare ca da un gust minunat. 

Un alt avantaj in cazul de fata este ca nu se cere arta si precizie la taiat feliile de mere. Taiati marul pe o parte, rotiti, mai taiati, pana decupati miezul in jurul cotorului. Singura cerinta e ca feliile sa fie cat de cat egale ca grosime, dar nici aici nu sta nimeni cu rigla. 

Intre timp, cat merele stateau in cuptor si ma lesinau cu mirosul de mere coapte, am facut aluatul. Am separat albusurile de galbenusuri si le-am prelucrat separat. 

Galbenusurile le-am batut cu un praf de sare, iar dupa omogenizare am adaugat zaharul si le-am frecat pana s-au deschis la culoare. Am adaugat apoi uleiul si, dupa incorporarea lui, si faina. 

Am trecut apoi la albusuri, pe care le-am batut spuma batz. 

Am turnat spuma de albusuri peste amestecul cu galbenusuri si praful de copt stins cu zeama de lamaie si, cand s-a omogenizat, am adaugat albusurile spuma peste ele. 

Acuma trebuie rabdare. Cu o spatula plata se amesteca usor, cu rabdare, de jos in sus. Se baga spatula pe cant in mijlocul castronului si se aduce spre margini, in sus, cu partea lata. Iar si iar, rotind castronul dupa fiecare miscare, pana cand amestecul e omogenizat. Important este sa nu se dezumfle spuma de albusuri ci sa faca pufos intregul amestec.

Nooo, si cand aluatul a fost omogenizat (are o culoare delicata de crema de vanilie) a urmat miscarea strategica. De-acuma merele se calisera, lasasera zeama care, la randul ei, incepea sa se  caramelizeze un pic, si scazusera in cantitate. Am scos tava din cuptor si am turnat aluatul peste tot, pe cat posibil. Am nivelat  cu o spatula dupa care, cu ajutorul unei linguri, am amestecat ff usor astfel incat merele sa fie dispuse (atat cat se poate) in toata masa aluatului. Am bagat apoi iarasi la cuptor si cam in 15 minute a fost gata, cand scobitoarea a iesit cu fata curata iar prajitura a capatat o culoare frumoasa.

Pare ciudat sa torni aluatul in tava care deja clocoteste cu merele in ea, insa temperatura inalta inca de la inceput gateste f repede aluatul si n-au timp fructele sa se lase pe fundul tavii, cum patesc (eu cel putin) la alte tipuri de pandispane (sau pandispanuri? ) cu fructe. 

Una peste alta, prajitura este foarte gustoasa, usor de facut, dupa cum se vede si - oful meu permanent - se preteaza f bine la pachetelul de scolar. La micul dejun nici nu va mai povestesc.

A, credeati ca e o poveste linistita despre o reteta si atat? Pa nuuuu, ca doar ce bagasem eu prajitura in cuptor ca se aude din sufragerie: haide, mergem! (duminica seara pe la 7, kinderu se latise la televizor si eu coceam prajituri, da se pare ca altii nu erau contaminati de atmosfera linistit casnica..). Unde mergem nebune? Surpriza!

Si uite asa, Boieri Dumneavoastra, am apucat eu doar sa fac sus numitele 2 poze, dupa care am infasat tava in prosoape, ca era mega fierbinte, si-am pleacat in vizita la niste prieteni mutati in casa noua, pe care nu-i vizitasem inca de la mutare. Bine, eu am aflat asta la usa oamenilor, pe drum in masina cu prajitura in brate am fost lasata sa ma intreb. 

Deci pt mine reteta n-a fost chiar asa simpla cum pare. Dar daca va asigurati ca programul nu sufera modificari bruste si ne-anuntate da, este o reteta simpla si comoda! 

O zi frumoasa Boieri Dumneavoastra! 

Tapas calde :)

Adicatelea doar o denumirea fancy pentru o cina improvizata din resturi. Va mai povestii eu, Boieri Dumneavoastra, ce fericire suprema ma apuca atunci cand constat ca, desi frigiderul e plin, se pare ca totusi nu-i de mancare, si trebe sa gatesc. Asta fiindca ramane ba un fund de oala din mancarea x, ba o farfurie din mancarea y, ba un desht intr-un borcan din nu stiu ce....eeeee, pai treaba-i asta?

Asa ca am instituit moda tapas-urilor, adica adunam cele putine din fiecare si improvizam o cina variata. Si, paradoxal, desi portiile par mici, mesenii ciugulesc din toate si chiar se declara satisfacuti.

Zilele trecute am adunat, in 4 vase de ceramica pt gatit la portie, urmatoarele:
- mamaliga coafata: vasul uns cu unt, un strat de mamaliga, presarat branza sau cascaval ras, cateva feliute dintr-un carnat uscat (care oricum altfel n-ar fi avut nicio sansa de afirmare), cateva cubulete mici mici de unt, alt strat de mamaliga, branza rasa, ou deasupra, gata.
- paste cu urzici - am facut zilele trecute mancarica de urzici pe care am infratit-o cu pastele fierte al dente si un pumn de cuburi de friptura de porc. Cum nu s-a mancat tot, mi-a ramas numai bine de-o portie. Pe astea le-am gatit doar cu cascaval ras deasupra.
- mancare de stevie  - am adaugat doar proverbialul ou deasupra.
- mancare de varza - era facuta cu varza dulce si carne de porc mai grasa, buna de nu se putea dar ramasee, tot asa, un pic doar. Pe asta n-am mai gatit-o cu nimic, ca se pune in valoare prin ea insasi.

Vasele astfel pregatite:

au fost date la cuptor, la foc mediu spre mic, pana cand care s-a incalzit ha bine, care li s-a topit cascavalul deasupra, care s-a prins oul ochi asa cum trebuie.

Cand au fost gata, aratau cam asa:

Vizigotul a apreciat combinatia, mai intai s-a saturat din varza combinata cu mamaliga coafata (a ignorat oul ochi, ca e bine inradacinata in mintea lui ideea ca oua prajite sau ochi se manca doar la micul dejun) dupa care a ras singurel pastele cu urzici si cascaval topit pe dansele. 

Din ce se vede ne-am saturat, asadar, 2 persoane de nadejde, ba chiar am mai lasat si-n farfurie. Adica in vasele de mai sus, ca doar nu va imaginati c-am mai lungit alea jumatati de portie si pe farfurii, sa am ce spala vase. 

Cam asta fuse cina noastra, Boieri Dumneavoastra! 

Martisoare quilling II

Pentru ca saptamana trecuta nu am fost suficient de harnicuti, am mai mesterit si azi ceva:

Inca un fluturas:

O floricica pe felicitare:

Alt fluturas: (a fost zi de fluturasi:) ):

Si martisor cu floricica portocalie:

Primavara frumoasa tuturor! 

Painici dulci cu fructe II

II nu inseamna ca ar fi o alta reteta. Inseamna, de fapt, ca am facut painicile dulci pornind de la aceeasi reteta de aici , insa am folosit doar ce-am gasit prin frigider. Si, credeti-ma, era lipsa mare.

Totul a pornit de la niste amarate de briose. Era we, duminica insorita, pustietate de dulciuri prin casa, colocatarii usor nervosi ca de cateva zile desertul era de cumparat....in frigider un borcan de compot de pere caruia ii bausem eu toata zeama aseara...zic asta e, fac niste briose cu pere. Numa ca m-a luat gura pe dinainte si, mama denaturata cum sunt, in loc sa-i fac copilului o surpriza si sa-i spun abia cand erau gata, m-apuc si ma laud. Amintindu-mi eu abia dupa aia ca sticla de ulei sucombase de vineri, iar cea de lapte fusese aruncata, expirata, cu o zi nainte. Deci doua ingrediente lipsa dintr-un foc. Buoooon, acusi sa ma vad! M-apuc cu tupeu de treaba si incep sa carabanesc in castronul de framantat urmatoarele:
- 3 oua
- 2 iaurturi cu fructe, unul de capsuni si unul de banane caci....alea erau....mai era si unu de caise cu cereale dar am zis ca ar fi totusi prea mult....
- 3 cani de faina (acu sa lamurim treaba cu canile, eu am o masura de plastic care arata undeva intre cana si ceasca, cert e ca 4 din alea de faina fac juma de kil, deci cand auziti de cana de faina asta inseamna 500 g impartit la 4).
- 1 cana zahar brun
- cam 30 g unt topit (am zis sa fie in loc de ulei)
- o lingurita de praf de copt stins cu zeama de la o portocala anemica
 ... SURPRIZA, ce credeti ca am mai gasit in dulap? Uleeeei, mai era un dest pe fundul sticlei, asa ca am pus si:
- 5-6 linguri de ulei de floarea soarelui si am mai oprit 2 linguri pt uns tavile
- 3 pliculete zahar vanilat
(incurajata de patania cu uleiul, am mai luat eu frigiderul o tura la cautat, dar nu s-a mai intamplat nici o minune, lapte n-am gasit .... )
- o cana de pere din compot, taiate aschiute, cam cat o felie mica de rosie cherry....

De facut, dupa ce am terminat aventura adunarii ingredientelor, a fost super simplu. Am amestecat pana la omogenizare toate cele, mai  putin fructele. Aluatul obtinut trebe sa fie cam ca ala de pandispan, poate un pic mai gros. Am pus aluatul in forme teflonate unse cu ulei si captusite cu hartie de copt sau cosulete de briose, am indesat in ele feliile de pere, fara a le ingropa de tot si le-am copt la foc moderat pana s-au rumenit pe toate partile si scobitoarea a iesit cu fata curata. Tre sa recunosc ca eu le-am tinut un pic cam mult si, de dragul rumenirii pe deasupra, facura saracele painici fundul cam negru la final. Asa ca Domniile Voastre puteti pun sub gratarul pe care le coaceti o tava plina cu apa care sa amortizeze caldura. Smecheria asta lungeste un pic timpul de coacere dar scade pericolul sa ardeti copturile. Eu de regula asa fac, dar de data asta, nu ma intrebati de ce, am uitat.

Vizigotul a declarat ca-s bune si-a halit deja 2, cu o cana de lapte cald. De mirosit miroseau, oricum, divin. Eu nu le am cu aluaturile calde, asa ca le voi degusta, probabil, maine.

Hai s-aveti seara frumoasa, Boieri Dumneavoastra, si-o saptamana minunata incepand de maine!

Primavara frumoasa!

S-aveti o primavara frumoasa, Doamnelor, in suflet si jurul Domniilor Voastre, plina de fericire si zile frumoase!

Din partea noastra, martisoare virtuale: felicitari si flori realizate cu noua noastra descoperire, quilling-ul. Suntem abia incepatori, da' tare mandri de ce-a iesit!

Enjoy!

O floare stilizata

Inima multicolora

Vestitorul Primaverii

Primul martisor realizat

Floare stilizata 2

Martisoare

Un martisor in poza de efect :)

Iarasi martisoarele

Tot ele (martisoarele au beneficiat de un shooting detaliat) 

Martisoare

Vestitorul Primaverii, din nou

Fluturasul (ieeee, mi-a iesit)

Si cam astea-s creatiile, Boieri Dumneavoastra! 

Pulpa de porc la tava cu ce garnitura vreti (sau aveti) :)))

In periplul meu prin congelator, joi seara, am nimerit o punga de pulpa de porc. Cam mare ea, punga, dar mi-am propus sa execut o tava mare de friptura de porc, pe care sa o adaptez, la 2-3 mese, cu 2-3 garnituri diferite. Pana aici nimic iesit din comun. Numai ca vineri dupa amiaza, cand m-am dus eu pe la cumparaturi asaaaa, ca sa am ce face, am iesit din supermarket cu 3 iaurturi cu straciatella, 2 cutii de branza proaspata si 10 oua. Uitand cu desavarsire o serie de amanunte neimportante, cum ar fi acela ca mi se terminasera stocurile si de cartofi si de orez. Noooo, si vineri seara, cat prelucram la carnea care este sa dau tava la cuptor, imi muncem mintea cu gratie:
... sa fac orez? Da' n-am, si oricum astia zisera ca li s-a luat de orez. Cartofi la aburi? Mda, ar fi buni, daca as avea cartofi. Morcovi!!! Fac morcovi la aburi!

...Ma duc pusca la frigider si-mi piere entuziasmul: mai erau doi morcovi si, oricat eu personal imi doream langa friptura doar o salata de varza murata, tot nu poti satura 2 barbati (fie ele unul doar de 8 ani) cu ... 2 morcovi.
Buooon, ma intorc la preocuparea principala, si anume ganditu'. Si din gand in gand, trec prin pastai gratinate simplu doar cu cascaval, ma dezumflu ca n-am (nici) paste in casa, mi-amintesc de niste bete de praz in balcon si ma luminez: Praz gratinat fac! Dar cum prazul ar putea fi o aventura cam riscanta pentru stomacul unuia dintre barbatii mei, combin rapid : praz SI pastai gratinate! C-or merge sau nu cu friptura de porc, mai conteaza????

No, si dupa ce v-am descris chinul meu metafizic, sa trecem la reteta. Friptura fu simpla, garnitura fu, cum ziceam, de maxima improvizatie.

Asadar, pentru pulpa de porc la tava cu sos de mustar aveti nevoie de:
- pulpa de porc taiata felii groase de aprox 2 cm
- condimente (sare, piper, proaspat macinat si mult sa fie si cimbru)
- 2 pahare supa de pui (sau apa chioara, caz in care adaugati si 1-2 linguri de ulei de masline)
- 1 pahar maricel de vin alb sau roze, sau bere, saaaau, daca nu-i si nu-i, un paharel timid de tzuica.
- un pumn de catei de usturoi necuratati

Pentru sos: 2 linguri de mustar ori de care va place, 2 linguri de mustar cu boabe, 1 cana de supa de pui, o lingura de faina, sare si piper

Feliile de carne le frecati cu sare, piper si cimbru (pe care-l puteti inlocui cu oregano sau rozmarin, dupa placere) si le aranjati frumos, intr-un singur strat, in tava. Turnati cu fereala supa de pui (sa nu spalati bunaciunile de pe carne), imprastiati cateii de usturoi si dati la cuptor, la foc mediu spre mare, cam o ora, pana cand supa a scazut sub nivelul bucatilor de carne si partea de sus a acestora a inceput sa se rumeneasca frumusel.
Cand s-a intamplat asta, scoateti tava din cuptor pe aragaz (f important, ca eu am icnercat sa intorc carnea cu tava scoasa doar pe jumatate, si-am imprastiat zeama in cuptorul incins...ce frumusete...ce deliciu...imi venea sa ma dau afara...). Intoarceti carnea pe partea cealalta, turnati alcoolul si napoi la cuptor, la foc mic de data asta, inca vreo ora. Spre final trebuie sa mai intoarceti carnea de cateva ori (ideea e sa nu se usuce partea de deasupra) si sa o tot ungeti cu sosul adunat in tava.

Ei, si in timpii morti de la mai sus mentionata reteta, m-am apucat de celebra-mi garnitura: Praz cu pastai, gratinate (sau Gratin de praz cu pastai?).
Asadar, am folosit ce-am gasit prin frigider, dupa cum urmeaza:
- 2 segmente de praz de 20 cm bucata
- o capatana de usturoi taiata feliute subtiri si finute (aici am cam muncit, of of)
- o mana de pastai conservate la borcan
- un cub de unt
- 2 linguri de ulei de masline
- sare, piper
- cascaval ras cam o mana buna (ar tre cascaval simplu, dar eu aveam afumat, a iesit cam sarata chestiunea)
- 1 cutie de smantana de aia lichida de gatit

De unde initial ziceam ca oparesc prazul, il amestec cu pastai, le traznesc pe toate intr-o tava unsa si, presarate cu cascaval ras, la cuptor cu ele, dupa aia m-au luat talentele. M-am inspirat nitel si dintr-o carte a lu shefu Jaimie, din reteta lui de praz gratinat, asa ca am facut in felul urmator:
Am taiat prazul segmente de 2-3 cm si l-am pus la calit, in untul+uleiul incins, impreuna cu usturoiul. Boieri Dumneavoastra, nu exista miros mai apetisant ca cel al usturoiului calit in unt, credeti-ma. Cand si prazul si usturoiul s-au rumenit un pic (doar un pic, sa fie bej-maroniu-deschis), am pus sare si piper. Dar Domniile Voastre, daca folositi, ca mine, cascaval afumat, renuntati la sare. Am adaugat apoi si pastaile scurse, cat sa se incalzeasca si ele, si am stins focul. Am batut smantana cu cascavalul ras si un pic de cimbru (mergea si niste marar, da-n mararu meu au intrat carcalacii aia mici mici de se aduna la plante medicinale si-l aruncai, bunatate de productie proprie uscata de asta vara...), si am infratit totul intr-o tava de merge la cuptor. Am mai presarat niste cascaval deasupra, sa dea fata, 20 minute la foc mediu si gata. Ce-a ramas in tava arata cam asa:

Dupa care am procedat la sosul de mustar (ce? credeati ca am uitat?). Toate ingredientele puse intr-o craticioara de teflon se omogenizeaza bine cu telul (sa nu faca faina cocoloase) si se fierb la foc mic, amestecand permanent, cale de 5-10 minute, pana se ingroasa si arata ca un sos cumsecade.

Farfuriile, in mandretea lor, aratau asa: 2 felii de friptura, picurate cu sosul ramas in tava (delicios!!!) si insotite cu gratinul de legume. Alaturi sosul de mustar (el n-a participat la casting) sa-si puna poporul dupa dorinta.  N-a dorit decat fi-miu, noua ni s-a parut prea....cu gust de mustar.

Culmea, carne a ramas insa gratinul s-a halit "in integralitatea lui", pastaile au fost crocante, prazul dulce, sosul catifelat (desi cam sarat). Mai fac. 

Cam asta fuse, Boieri Dumneavoastra. We frumos in continuare! 

Explicatia (stiintifica !!!!) pentru logoree

Ei bine, da, sa stiti ca exista, si nu e asa cum credeti Domniile Voastre. Dar sa va povestesc...

Azi, la banca, nu conteaza care banca fiindca atunci  cand te grabesti sau esti obosit sau esti cu plodu dupa tine toate-s aglomerate. La banca deci, stateam sa iau niste extrase de cont. Vizigotu cu mine. Vorbea. Bai, da' vorbea frate! Nici nu conteaza ce spunea, el vorbea. Am incercat sa tin pasul si dau, cel putin, impresia ca-i urmaresc cursul ideilor, dar era prea mult pentru mine. Asa ca l-am rugat sa nu mai taca-taca atat, ca nici nu mai stiu ce sa ii spun doamnei de la ghiseu.
- A, pai eu TREBUIE sa vorbesc!
...hai nu zau, de ce-o fi asa imperativ? ma intreb eu in gandul meu.... Dar fiindca nu e nevoie de o intrebare ca sa-ti dea fi-miu un raspuns, vine si explicatia:
- Pai stii, pe mine ma doare gura!
.... Aleluia, imi zic in sinea mea, am trait s-o aud si p-asta, il doare gura si-o sa taca!!!
Dar nu, urmarea nu era asa cum credeam eu, caci imi explica:
 - Deci ma doare gura, da? Si cand vorbesc misc muschii gurii, da? Adica imi fac masaj la gura si nu ma mai doare, uite, vezi, de aia trebuie eu sa vorbesc acum!!!!

.... habar n-am daca am luat de la banca extrasul care trebuie, ca ma abtineam sa nu-l pleznesc :)) .

We frumos, Boieri Dumneavoastra!  Pe mine ma dor urechile, masaj la urechi cum s-o face????