Perle scolaresti

Biiine v-am regasit, Boieri Dumneavoastra! Nu, n-am luat calea codrilor, nici nu m-am intors in Zakynthos (desi pofta nu mi-a lipsit, daca e sa fim foarte sinceri) si nici alte masuri radicale n-am luat. Nu, mi-am lasat blogu-n parasire (ca pe-o soapta de iubire, ar canta cineva) mai intai fin'ca am fost diriginte (diriginta, sa nu fim misogini) de santier intr-u renovarea apartamentului fro 2 sapt. Obiectivul principal a fost amenajarea camerei scolarului dar, pe langa asta, s-au mai strecurat si alte fro suta de obiective secundare pe care le-am urmarit si indeplinit cu maxima incapatanare. Ca de eficienta n-a prea mai fost forba dupa primele 2 zile.

Ei, da, Boieri Dumneavoastra, mare moment pe noi: Vizigotu' a intrat la scoala, adica cei "7 ani de acasa" s-au cam terminat. Adica avem baiat mare, barbatel in toata regula si noi ne apropiem vertiginos de momentul adolescentin cand vom deveni niste babaci plicticosi. No, asta-i viata!

Si cum ziceam, avem scolar. Maxim incantat de noul lui statut, foarte grijuliu cu toate cele, foarte hotarat sa se trezeasca la timp dimineata si botos-smiorcaitor daca intarzie sau uita ceva acasa. Nu-i vorba ca si noi concuram care mai de care sa-i subliniem partile bune si folositoare ale noii perioade.

Mai greu si mai dificil a fost pentru noi noul program. Trust me, Boieri Dumneavoastra, ca nu fac pe desteapta! Ala de-o zis zicala aia cu copii mici probleme mici si copii mari probleme mari, mare Boier o fost!  E greu cand sunt mici si urla dupa mancare si pampersi, dar macar atunci ii ai la purtator si nu te contrazic .... inca. Nu le faci pachetel si nu te framanti ca-i lasi singuri la scoala unde s-or gandi sa nu plece din curtea scolii?
In lumina noului program, perioada gradinitei mi se pare acum flower power! Nu aveam ora fixa de trezire, nu aveam ora fixa de lasat la gradi.....il lasam acolo si toata ziua ne vedeam de ale noastre, daca avea doamna ceva de comunicat, bine, daca nu, nu, si gata, hai acasa sa ne vedem de ale noastre....

Eeeee, la scoala s-a schimbat kalimera, fratilor. Trebe monitorizat zilnic: ce-a facut la fiecare ora, ce-a zis dna, ce a fost bine, ce n-a fost...ce e pentru maine, ce-i trebe, ce-i lipseste.....Ceea ce m-aduce la prima zicere a lu' fi-miu: adica de ce tre sa-ti povestesc eu tie IN AMANUNT ce-am facut toata ziua? Ce, n-aveti incredere in mine acum, sau ce????
Am incercat eu diverse variante de raspuns pana am nimerit-o p-aia buna. Buna adica aia de-a priceput-o si acceptat-o: ca eu trebe sa-l ajut la lectii si daca nu-mi zice zilnic ce-a facut, raman in urma si nu pot recupera  cunostintele, ca urmare nu-l voi mai putea ajuta!

Intr-o zi a iesit de la scoala usor iritat deoarece "n-avea dunga buna la caietul de mate!". M-am crucit caci eu, ca mama responsabila, luasem caiete cu dunga deja trasa! Mi-a explicat: "mai, are dunga intre dungi. Nu e bine, dunga trebuie sa fie pe dunga,  nu intre dungi, asa ca sa tragi dunga pe dunga!" Am scos caietul de mate acolo unde eram in drum si am constatat ca, intr-adevar, linia de la marginea caietului, din stanga, era intre dungile de liniatura, si trebuia trasa pe dungi, sa aibe ei patratica intreaga acolo unde incepe randul.

Asa ca pentru a doua zi am avut eu tema sa trag dunga pe dunga. Nu conteaza ca abia saptamana viitoare incep sa scrie pe caiete, ca pana acum fuse perioada de acomodare, fara teme....nuuu, am tras dunga pe dunga. Ca nu putea sa mearga bietu copil cu caietul asa, defect.......

Una foarte tare - care ma duce cu gandul sa-l fac diplomat, ca texte are - a fost acusi intr-o seara cand, iarasi ca o mama responsabila, m-am pus sa fac copilului gris cu lapte. Ca mancase la bunici de speriase cetatenii, mai mai ca au crezut bietii oameni ca eu nu i-am facut ever. Mda, nu i-am mai facut ever de cand am ajuns la performanta de a-l arunca (grisul cu lapte, nu plodu) fara sa -l fi mirosit macar.
Si cum ziceam, am facut grisul cu lapte, l-am decorat frumos cu dulceata de la aceeasi bunica, si i l-am dat. Una ca nici macar n-a exultat de bucurie, ca nu arata ca a lu' bunica-sa. Dupa care-l gusta si-mi zice cu cea mai draguta, amabila si dragalasa fata de o are: Mami, atata e de bun, ca m-am saturat cu o lingurita!!!!!!
Noroc cu ta-su care, simtind revolta maxima care se nastea in sufletul meu de mama, isi scoate si el diplomatia la interval: auzi, eu zic sa nu-i mai faci ce-i fac bunicile, sa aibe bucurii specifice cand se duce p-acolo.....Diplomat si-asta, ce credeati? Pai ce, sa stea intre noi sa ne desparta daca ne incaieram? He he.....

No, si deci am scolar, cum va ziceam. Facem eforturi sa ne acomodam cu noul statut, si sunt extrem de fericita si linistita ca am un copil foarte hotarat sa ii placa scoala (da, stiu, cand vin temele posibil sa-i treaca, dar omul trebuie sa aibe o speranta), sa se incadreze in program si sa le faca pe toate bine. Cum a zis acelasi copil azi dimineata cand s-a trezit mai devreme:

E foarte bine si nici nu-i rau deloc! 

Zi frumoasa, Boieri Dumneavoastra! De-acu v-astept mai des p-aci ca m-am intors in dispozitiv. Am renovat cum ziceam apartamentul si-am facut ordine in bucatarie, de-acu lumea-i a mea. Am sa gatesc pe intrecute, sa recuperez lunile de vara cand am mancat numa prin sat, ca am fost cam plimbareti.