Pulpe de pui la tava, cu ardei gras, babic si alte nimerituri

Cica ma apuc eu ieri, la un moment dat, sa-l incant pe fi-miu ca maine, adica azi, adica marti, ii fac hamburgeri. Caci cumparase taica-sau ceva carne buna tocata de vita. La care tanarul domn imi spune cat de diplomat poate ca sa nu ma supar dar tot tati face cei mai buni hamburgeri (in conditiile in care eu nu i-am facut inca niciodata) si de fapt cele mai bune preparate la tigaie cu vita. Mnoooo, in ciuda evidentelor, nu m-am suparat, fiindca adevarul crud si luminos asta este, coautorul se descurca muuuult mai bine cu carnea de vita la tigaie. Eu doar cu alea slow and long cooked, stiti Domniile Voastre, gulasuri, stifado-uri, etc.

Drept pentru care mi-am reorientat intentiile si mi-am programat neuronul sa iau niste pulpe de pui pentru cina din seara asta. Si ce sa vezi, chiar mi-a iesit. Reteta e inspirata dintr-o revista Good Food, dar cum se va vedea pe parcurs, raportata la realitatea din teren, a suferit modificari. Ca ei ziceau de carnati chorizo, eu am avut babic. Ei ziceau de masline, eu am evitat sa le pun fiindca ar fi insemnat ca pimpesa nu mananca, practic, nimic, doar alearga la masline, le prinde, le molfaie, se vaita ca-s sarate, le scuipa, ma scoate din rabdari, si-o ia de la capat. Am omis, asadar, maslinele.

Revenind, am facut cam asa:
2 pulpe de pui taiate pe din doua, spalate si epilate, daca e cazul, frecate cu un amestec din vreo 10 catei de usturoi zdrobiti, plus o lingurita de cimbru uscat plus 3 lingurite de ulei de masline. Lasate nitel sa stea, pana pregatim celelalte.
Un ardei gras rosu, unul verde si unul galben, taiati in fasii late de un deget. 4 cm dintr-un babic de Buzau, taiat in doua pe lung, apoi felii groase de 2-3 mm. Stropite cu 2-3 lingurite de ulei de masline. Moment in care vine fii-mea si-mi intrerupe procesul creatiei cerand fructe. Mu'te f'ucte. Si pent'u Matei. Ma opresc, spal 3 mere, le tai felii, ii pun castronul in brate si ma asigur, dupa ureche, ca ajunge in sufragerie unde-i preda castronul lui frac-su, ma intorc la ale mele, si-mi vine ideea sa pun si cotoarele de la mere in tava. Ca fructele dau aroma si fragezesc carnea. Desigur, daca va oripileaza ideea de a gati cu resturi, omiteti faza cu cotoarele. Da' nu stiti ce pierdeti, mirosul de pui, ardei, fum picant si mere coapte care iesea din cuptor era divin. Dar sa nu anticipam....

Stropiti deci ardeii si babicul cu ulei, adaugat un pic, foarte un pic de sare. Puse bucatile de pulpe pe patul de legume. Adaugat 3 rosii cherry prunisoare taiate in 2 plus o rosie normala taiata in 4. Stropit cu 3 lingurite de otet din vin rosu. Privit tava incruntata, scarpinat in cap, trebea si ceva zeama. Adaugat o galgaitura de bere neagra si una de apa fierbinte.

Dat la cuptor fix o ora, foc mediu, miros divin.

Scormonit creierii, ce garnitura sa fie? Ma decid pt cous-cous, il pun la inmuiat in apa fierbinte, ma duc la copii sa mai manufacturez ceva ornamente, manufactureaza fii-mea, prin imprastiere, toata cutia cu materiale, o strang, ma uit urat la ea, gata ora, hai la masa!

Le-a placut. Fiul a comentat ca trebuiau si niste morcovi, ca prea multi ardei. Fii-mea n-a comentat, a scuipat cous-cous-ul, in schimb a mancat cu ambele maini carne cu paine. Bun asa. Mai facem. 

Salata de ardei copti cu usturoi

Trebuie sa recunosc din prima, Boieri Dumneavoastra, ca ardeii in cauza nu fusera copti in bucataria vastelor apartamente, ca nu ma mai convinge nimeni sa aprind azi aragazul dupa patania de aseara. Au fost copti in we in curtea gradinii de legume a vizigotestilor bunici si adusi frumusel la borcan. In we am si facut prima oara salata asta, din ardeii proaspat copti.

Iarasi trebuie sa recunosc cinstit ca uitasem de borcan in frigider pana azi la masa de pranz cand m-a interpelat Vizigotzimea sa si m-a intrebat daca i-a dat bunica-sa si lui acasa salata de ardei. Nu daduse, ca se terminasera, dar pentru a o salva de la interpelari mi-am amintit de numitul borcan. I-am promis, asadar, fiului meu, pentru diseara la cina, Salata de ardei copti cu usturoi. Pe care habar nu am cu ce o sa i-o servesc, dar inventez eu ceva ....

Amu' nu va faceti iluzii ca asta-i vro reteta savanta si complicata. Bine, trebuie sa va spun ca pana nu ma facui mai mare, nici nu consideram ardeii copti ca fiind o salata, ardeii copti erau ardei copti si gata, eeeeee....
Cantitatile ar fi cam asa:
- ardei copti
- sare
- piper
- ulei de masline
- o capatana de usturoi
- 3-4 linguri de iaurt
- otet balsamic
- zeama de lamaie
- o felie de lamaie pt decor
- patrunjel verde tocat

Pe scurt, se pun ardeii, copti si curatati, intr-un castron incapator, cu atentie sa nu se iroseasca din zeama lasat de dumnealor la copt, ca aia da gustul si aroma definitorie. Se presara cu sare si piper proaspat macina si se toarna deasupra sosul omogenizat facut din usturoi pisat + iaurt + ulei de masline + otet balsamic. La faza asta eu am cooptat Vizigotul in proces si l-am pus sa ia fiecare ardei de codita si sa-l intoarca de 2-3 ori pe toate partile pentru a se unge de sos. Dupa care mi-am amintit ca n-am pus sare si piper si l-am pus s-o ia de la capat :).
La final stropiti cu zeama de lamaie, ornati cu felia de lamaie si patrunjelul tocat si gata bunatatea. E si mai grozava daca are timp sa stea nitel, pentru a se intrepatrunde aromele.
E tare buna, combinatia de usturoi cu aroma de copt-arsura-afumat de la ardei, inviorata de otet si zeama de lamaie.....bun-bun. Merge cu un gratar adevarat.

Nu va mai urez sa va miroasa a mancare in casa, Boieri Dumneavoastra. Va urez sa v-adie racoarea si vantul. Sa miroasa a ploaie si-a verdeata de padure!

Pui cu ardei in sos picant de bere si miere

Cutiuta le cam chiuleste, stiu...de fapt nu le chiuleste, ea, cutiuta, a mers la scoala, numai ca pregatita de alti apartinatori (recte Vizigoteasca Bunica) asa ca n-am fost acolo - pana azi - nu ma laud cu ce-au facut. Azi dimineata a fost simplissima si banala - branza, babic, macris, menta, in paine - asa ca nici de azi nu ma laud. Dar vine ea saptamana viitoare......

Am a ma lauda, insa, cu ce-am gatit sambata trecuta, seara (cred....). Reteta de chef de chef (chef adica chef bucatar, ca-n franceza, nu chef de chef adica paranghelie, ca-n camin....fara golanii, da?). Asadar, sa revenim: reteta de chef de chef, adaptata de cheful din mine, care nu indrazneste a servi colegilor de apartament sos dulce fara nuante picante (ca asa era reteta originala). Ca stiu ce-am la usa. Adica dincoace de usa, in casa cu mine.

Cum ziceam, am gasit prin revista GoodFood reteta lu' Shefu' Passarelli (fie-mi iertata franceza, pe care o stiu, dar nu poci s-o sufar, de-aci nainte ne-am lamurit: chefu bucatar se scrie Shef, si gata! sa n-avem vorbe, e tocana mea, io toc cum vreau in ea :) reteta lu'Shefu' Passarelli era cu sos dulce, un sos dulce de miere si bere, scazut la jumate. La prima incercare, preparata strict dupa reteta, le-a placut "foarte mult, e deosebita", dar au pus sare si piper cu lingura si mai aveau nitel si lingeau boia. Asa ca am adaptat. Si-a iesit Pui cu ardei in sos picant de bere si miere. Adica rolul principal in sos nu-l mai au berea si mierea ci picanteala, adica, ati ghicit, boiaua.
Ce va povestesc eu aici au fost cam 3 portii, cu indulgenta 4, asa ca adaptati cantitatile in functie de scopul si durata vizitei. Garnitura (orez cu curry) a fost strict imprivizata pe moment, puteti garnisi cu ce doriti Domniile Voastre sau nu mai garnisiti deloc. Dupa caz.
- 1 piept de pui taiat fasiute
- 2-3 ardei grasi, preferabil de culori diferite, taiati fasii
- 1 bere blonda - de care aveti, da sa nu fie fara alcool ca nu cred ca e acelasi gust
- 2-3 lingurite de miere (se cere de salcam, dar puneti ori de care aveti)
- 2 lingurite de boia iute sau cat credeti ca rezista. Mesenii, nu boiaua.
- 1 lingurita cu varf de rozmarin - am observat ca daca e de cel macinat fin e si mai frumos gustul final, dar si mirosul pe parcurs
- 4-5 catei de usturoi tocati fin
- o galgaitura bunicica de otet balsamic, dar de cel colorat sa fie
- sare si piper
- 1 lingura de unt pentru prajit
Pentru Garnitura:
- 1 punga de orez de cela de se fierbe in punga - dar puteti folosi de care aveti, eu doar va zic ce-am facut eu
- sare pentru fiert
- frunze de ceapa verde pentru ornat
- 2-3 lingurite de curry pentru colorat orezul.

Acuma sa ne clarificam, prin curry se pot intelege multe. In cazul de fata e vorba de praful ala de-i zice curry, e de fapt un amestec de condimente si se gaseste la pliculete.

Treaba-i simpla (cand nu-i simpla in oala cu tocana?). Mai intai purcedeti la efectuat sosul. Puneti berea, mierea, rozmarinul, otetul balsamic si usturoiul intr-o craticioara, o aduceti la fiert potolit si-o fierbeti pana scade cam un sfert. Atunci puneti si boiau si mai fierbeti pana ajunge la jumate din cat era initial. Atentie ca are sacaitoarea tendinta de a da in foc si cand se intampla asta, ajunge pe aragaz fix bunaciunea din sos, adica rozmarinul, boiaua si usturoiul, ceea ce va cam dezechilibra si gustul si bucatarul, ca nu mai stii cat a ramas ca sa stii cat sa adaugi. No, si in timp ce se fierbe acest sos, puneti la fiert apa pentru orez.

Cand fierbe ea, apa de orez, puneti orezul - dureaza de regula 10 min pana se fierbe - si va dedicati puiului. Incingeti untul in tigaie si puneti puiul. Il lasati strict doar cat sa se albeasca, nu sa se rumeneasca. Cand e albit, turnati sosul, dati focul mai mare, si continuati sa amestecati. Cand sosul incepe sa se caramelizeze  si sa miroasa, intre noi fiind vorba, demential, puneti ardeii. Si-acu vine smecheria: ca preparatul sa-si mentina o aroma proaspata, care pune in valoare aroma dulce-iute, ce-ti ploua in gura, a sosului, trebuie sa ii tineti strict 3-4 minute pe foc. Sa miroasa, efectiv, pe deasupra mirosului de sos, a ardei proaspat taiat, mirosul fiind doar o idee incalzit. Cam asa arata minunea inainte sa-i sting focul. Din pacate n-am avut parte de un foc suficient de iute, sa se caramelizeze frumos sosul, insa gustul a suplinit defectele de aspect.

De-acuma ar tre sa fie gata si orezul. Il scurgeti de apa, turnati cele lingurite de curry peste el, si amestecati cu fereala, dar perseverenta, astfel incat sa se coloreze frumos toate boabele. Tocati ceapa astfel incat sa ramana inele verzi. Pentru pus pe farfurie, asezati in fundul unui bol mic - sau ceasca - cateva inele de ceapa, umpleti bolul - sau ceasca - cu orez, si-l rasturnati pe farfurie. Na-veti cum sa dati gres.

Langa iglu-urile de orez, puneti din puiul cu ardei. In poza urmatoare se vede de ce uneori n-am poze la retete, rugasem famelia sa pozeze premparatele (acum e momentul cand trebuie sa ma mandresc corespunzator cu calitatea mizanplasului din poze care nu mi se datoreaza mie ci sotului) si n-aveau rabdare sa termin de pus in farfurie.

Si, la final, o poza de detaliu. Evident ca nu e o farfurie plina si gata de servit, da-mi place cum se vede orezul.

Cam asta a fost cina noastra. La final, in ciuda garniturii, sosul a fost adunat cu paine. Mie mi s-a parut cam prea picant dar Vizigotul s-a declarat satisfacut.

We frumos, Boieri Dumneavoastra!