Porcovan

Aista iar ii o poveste, Boieri Dumneavoastra! La inceputurile mele ca bucatar - sa fie ceva ani in urma, nu zic cati ca se trag concluzii - am descoperit marea smecherie a adaugatului de alcool in mancare, mai cu seama la fripturi, intru fragezeala si aroma. Bineinteles, prima chestie de care auzi, e vinul rosu la friptura. Dupa aceea mi-am mai rafinat gusturile si maiestriile si va recomand cu tarie berea, in locul vinului, pentru ca e mai soft si mai catifelata.
Am experimentat o vreme si tuica (rachiu, palinca) dar in timp ce se coace friptura se degaja o aroma de distilerie de incep vecinii sa-si puna intrebari.....asa ca raman, cu preponderenta, la bere si vin.

Cam pe-atunci, cum zisei, am auzit de celebra reteta frantuzeasca Coq au vin. Marturisesc cinstit ca nu prea mai am habar de reteta, insa la momentul respectiv mi s-a parut interesanta asa ca am purces la treaba. Bine bine, dar era un impediment: aveam doar carne de porc, nu de pui. Ceea ce nu m-a impiedicat sa ma pun pe treaba, atata doar ca rezultatul, porc au vin, a devenit, foarte repede, Porcovan. Monseniore se scrie, monseniore se citeste. Asadar, fara o legatura clara cu celebra reteta made in France, va prezint reteta mea de friptura de porc cu vin, la cuptor. Adica, pe scurt, porcovan.
Avem nevoie de:
- carne de porc (3 felii de ceafa cu os, am avut eu)
- legume - puteti pune orice legume va plac, mie in aceasta combinatie imi plac morcovii intovarasiti fie de ceapa fie de usturoi. Daca folositi ceapa, sunt grozave cepele mici, cat o nuca, lasate intregi.
- ulei de masline (sau ulei simplu)
- sare, piper, cimbru
- apa fierbinte (sau supa clara, daca e pe stoc)
- vin rosu

Am pus 2-3 linguri de ulei in tava, am cazat frumusel bucatile de carne - asta dupa ce, in prealabil, le-am pudrat cu sare si piper. Peste ele am nins cimbrul si am inghesuit pe unde s-a putut bucatile de morcov. Imi place ca morcovul sa fie cat de cat la suprafata, ca sa se rumeneasca in cuptor.








Dat fiind ca e sezonul lui, am adaugat din belsug usturoi verde, bucati mai
maricele, rupte, nu taiate.




Si, bineinteles, mai sus mentionatul vin rosu. Cam jumate de pahar a fost. Cum ziceam, dupa indelungi experimente, am ajuns sa prefer vinul alb la friptura, dar cum nu aveam in casa a mers foarte bine si ista rosu.





Am mai adaugat si un pahar de apa fierbinte (cum ziceam, merge si supa, daca aveti) si am dat la cuptor, care fusese incins in prealabil. Am lasat la foc mediu spre mic aproximativ o ora si jumatate, timp in care am intorsc bucatile de carne de doua ori. Nu stiu timpul cu precizie insa focul era destul de slab pentru ca am vrut sa se faca pe indelete. La un moment dat, cand parea ca a scazut binisor zeama, am mai adaugat niste apa fierbinte.


Cand a fost gata, arata minunat: carnea se rumenise tocmai bine, cimbrul eliberase aromele in sos, usturoiul mai ca se topise - si mirosea dumnezeieste -  iar morcovii erau copti, rumeniti si numai buni de savurat. Puteti servi cu cateva linguri de orez pe post de garnitura. Sau piure. Sau ce le place mesenilor.


Asta fuse porcovanu', Boieri Dumneavoastra! Sau, pentru conformitate, friptura de porc cu legume si vin.

Stan, Bran, Chaplin si Orl-istu'

Aseara, in timp ce gateam, rog Vizigotul: "pune te rog la gunoi farfuria aia cu coditele de la capsuni ca sa faci loc pe masa".  Se conformeaza, pune alea la gunoi, pune farfuria la spalat in chiuveta, dupa care observa, extrem de condescendent:

Stii, Mami, mare noroc ai ca eu nu sunt Stan si Bran sau Charlie Chaplin!

(a se observa ca Stan si Bran formeaza un singur personaj.....)

Evident ca mintea mea concentrata pe gatit n-a prins ideea asa ca ma arat mirata foarte. Explicatia:

Pai daca le ziceai lor sa puna farfuria cu coditele la gunoi, ramaneai fara farfurie. 


Io idem mirata, nu intelegeam unde bate.....


Pai c-ar fi facut exact ce le spuneai...ca ei is zapaciti....si nu se gandesc la ce ai VRUT sa spui...ei fac doar ce le spui....de aia ne si radem de ei asa tare. 


---- ---- ----

Il anunt azi dimineata ca diseara mergem la Orl-ist. Ma intreaba, ca de fiecare data, ce e ala. Ii explic simplu ca e doctorul de nas, gat, urechi .... la care ma intrerupe:

"e clar, e doctorul de chestiile folositoare de la cap".......

No coment!

Guess Where ????

Pilotul unui avion care se pregatea de aterizare face o gluma cu turnul de control: "Guess Who?".

Turnul de control stinge toate luminile si raspunde :" Guess where?"

Quesadillas

Intr-una din vinerile trecute, am ajuns acasa cu starea aceea "speciala" pe care, sunt convinsa, toata lumea a incercat-o la un moment dat: mi-era foarte foame dar nu aveam habar ce-aveam chef sa mananc. Pe scurt, starea de "as manca, dar nu stiu ce". Vlastarul Vizigotzesc nefiind acasa - se desfata cu o vacanta de 3 saptamani la bunici, pe care o savureaza din plin - ca sa-mi fac de lucru intrebandu-l ce pofte are, am ramas sa ma framant singura cu gandurile negre: adica cum adica sa nu am idei de gatit?????? Pana la urma m-am oprit la o premiera: quesadillas! Despre care vorbisem de curand cu o prietena, cum ca s-ar preta la orice masa, de la mic dejun la cina, si de care mancasem livrate la birou de cateringu' pe care-l frecventam cand stam peste program. Am rascolit si netul in crucis si-n curmezis insa ceea ce am gasit nu semana cu ce mancasem asa ca am improvizat. 

Ca si premise teoretice (zic si eu, nu stiu ce zic ei, mexicanii, sau care-o fi originea minunilor astora) quesadillas is facute dintr-o lipie, in care se pun diverse umpluturi, dupa care se incalzeste. O combinatie tentanta mi s-a parut a fi cu pui, ardei, ceapa si mozzarella sau cascaval. De fapt branzeturile-s musai sa fie prezente ca dau savoare si lipici. Booon, lipii aveam prin frigider, piept de pui am socotit ca unul e de ajuns, 2 ardei rosii (capia, as zice) s-au gasit iar ceapa....hehe, daca ma gasiti fara ceapa in casa ie problema, inseamna ca-s ori bolnava ori exilata. Ca fara ceapa nu exista bucatareala si bucatarese, sa fie clar! 

Am tocat pieptul de pui cubulete si l-am calit la tigaie intr-o lingura de ulei de masline. Cand a inceput a sfarai, am turnat cateva linguri de bere neagra si ceva sare piper ca sa ii dea si gust, si aroma  dar si culoare. 

Dupa care mi-au cazut ochii pe ardeii rosii iuti tinuti la uscat de azi vara si m-am gandit: e preparat mexican sau ce e? Am luat frumos un ardeiash, l-am maruntit (de uscat ce era s-a transformat in pudra de ardei) si l-am alaturat puiului.






Intre timp, am curatat ardeii capia si m-am gandit ca nu i-as pune cruzi. Imi plac in mod deosebit ardeii copti sau, cand nu e timp pentru copt-cojit-marinat in sosul care trebuie, pur si simplu rumeniti la tigaie pe foc rapid. Asa ca am pus jumatatile de ardei la copt-rumenit pe tigaia incinsa si doar o idee unsa cu ulei de masline.



Cand au inceput sa se bronzeze, am pudrat usor cu sare, ceea ce i-a facut sa se umezeasca si sa se sfaraie si mai cu spor. In final, i-am scos pe fund si i-am tocat feliute. Am mai tocat feliute cam 6-7 fire de ceapa verde si am dat pe razatoare un calup bunicel de cascaval caci, cum va ziceam, daca branzeturi nu-s, geaba eforturile.



Cand toate ingredientele fura gata, am umplut in mod egal si democratic cu carne, ardei, ceapa si cascaval 4 lipii, le-am impaturit in 4 (sa arate ca un sfert de cerc) si le-am rumenit in tigaia incinsa intr-o lingura de ulei de masline, cam un minut pe fiecare parte. In faza asta, se pot rumeni si cu unt.
Se poate face si altfel: inainte de umplere lipiile sa fie incalzite in tigaie. Insa, in acest caz, trebuie servite imediat. Mie imi convine mai mult sa le prepar si sa le incalzesc mai tarziu, cand se aduna mesenii.





Le-am decorat cu inele de ceapa verde si cateva fire de loboda rosie, tocata marunt, si le-am mancat cu sos blue cheese . La fel de bine merg cu un sos rosu iute. Minunate, gustoase, usor de facut si, nu in ultimul rand, mancacioase.

Smecherie de la Smaranda: Minunile astea, Boieri Dumneavoastra, sunt grozave pentru o petrecere. Le puteti asambla in tihna cu ceva timp inainte iar cand apar mosafirii doar le incalziti la tigaie si tadaaaaam, bunatati calde si aromate!

Un gand bun de la Smaranda, Boieri Dumneavoastra!

Sos blue cheese

In general cred ca acordam prea putina atentie sosurilor. Sosurilor ca atare, preparate de sine statatoare, intovarasite cu alte mancari....Nu prea intra in specificul autohton, cred .....

Am nimerit zilele trecute un sos blue cheese de toata frumusetea. Adica, neaosh, sos de branza mucegaita. Sau, cum ar zice Arghezi, sos cu flori de mucigai ... he he....mucegaiuri si noroi, iscat-am frumuseti si preturi noi....Ce ti-e si cu invatamantul asta. Nu stiu altii cum sunt dar mie mi-au ramas intiparite in cap materiile predate de profesorii care mi-au fost dragi. Asa se face ca am retinut ca numele adevarat al lui Tudor Arghezi era Ionel Teodorescu si m-am intrebat mult timp cum o fi sa traiesti sub alt nume. Tarziu am realizat ca ala era doar un pseudonim, ca nu traia efectiv sub numele asta...dupa care am aflat ca pe fiica lui a chemat-o Mitzura Arghezi si mi-am zis ahaaaa, deci chiar traia sub numele ala......

Sa  revenim: esentialul unui sos blue cheese este o bucata de branza cu mucegai, cu atat mai pretabila scopului cu cat da semne de plictiseala prin frigider.

Facem asa: se incalzeste intr-o tigaie nu prea larga o lingura de unt sau de ulei de masline, daca ne trage colesterolul de maneca. In continuare, ne trebuie o lingura maricica de faina si o cana (ca de ceai) de lapte. Eu tin la indemana in bucatarie, pentru preparatele care necesita cantitati mici de faina, un borcan cu faina integrala si faina alba in proportie de 1:1.

Se desface deci lingura de faina in jumatate din cantitatea de lapte, pana nu ramane nici un cocolosh....Ceea ce mi-aduce aminte de o caricatura vazuta pe vremuri intr-un almanah din vremea comunista, un almanah pe teme gastronomice cred....El si ea stateau la masa si sotul, cu o fata placida, cere sotiei: Draga mea, imi mai dai te rog 2-3 cocoloase din deliciosul tau sos?

Asa....cand untul sau, cum ziceam, uleiul, s-a incalzit, punem in tigaie laptele cu faina. Acu fiecare cum crede de cuviinta, faina ceea ar putea fi pusa direct peste grasimea incalzita, dar eu-s pentru contra procedeului numit rantas, care inseamna prajitul fainii in grasime. Punem asadar laptele in care am dizolvat faina si aducem la clocot amestecand continuu. Foarte bun pentru sosuri, si foarte eficace, este un tell in forma de para. Eu am unul grozav din .... haha...habar n-am din ce e, din materialul ala plastic negru de e friendly cu teflonul. Ca tziu enorm la tingirile mele de teflon si consemnez cetatenii la mancat sandvisuri pe ziar daca-i prind cu metalu in tigaia de teflon....eeeeee.....

Deci: sosul! Ideea si secretul reusitei e ca sosul sa ajunga la fiert dar sa nu dea in clocot deloc, si asta se face tinand tigaia pe foc mic si amestecand continuu. Se toarna si restul de lapte, in fir subtire, dupa care vine randul branzei (branzii? .... ma macina dilemele in seara asta....). Se pune asadar si branza in sos  dupa ce, in prealabil, se piseaza bine cu furculita. Ca si cantitati, ca doar nu va imaginati ca m-apuc sa cantaresc ingredientele la asa ceva, sa spunem ca branza fuse cam jumate spre trei sferturi din cantitatea de lapte.

Se tine pe foc, amestecand continuu, pana se dizolva si branza si incepe sa aromeasca prin bucatarie a sos bun bun si catifelat.

Merge bine cu orice salata de cruditati sau o friptura mai uscata. Sau langa orice mancare are nevoie de o intovaraseala aromata si gustoasa.

Poze n-am, ca nu eram pregatita de reprezentatie, dar daca a iesit asa bunatate, m-am gandit sa va povestesc si Domniilor Voastre ca poate v-o face trebuinta candva.

Smecherie de la Smaranda: Boier Dumneavoastra, dupa ce se raceste si ii cazat un timp la racoare, sosul ista se da de trei ori peste cap si devine crema tartinabila! Merge de minune intins pe felii de paine prajita, cu ceva felii de rosii (optional de ceapa sau usturoi) si multisor piper! O bunatate!

Mese linistite si sosuri catifelate va doreste Smaranda, Boieri Dumneavoastra!

Salata de varza cu castraveti si marar

Salatele nu se fac dupa retete. Salatele se fac, in primul rand, dupa idei si, in al doilea rand, dupa disponibil. Adica dupa ce-ai prin frigider. De exemplu, pornind de la ideea de salata de varza, am mai cules de prin frigider  castraveti, ceapa, mar verde, marar si cele necesare dressingului, adica sare-piper-otet-ulei si-a iesit ce vedeti in continuare:

Se pun manutele sa toace castravetele.

Se taie varza si se toaca marunt. Se spala marul,

ceapa

                                                   si mararul,

se toaca si se tzipa impreuna intr-un castron.

Se asezoneaza cu sare, piper, otet si ulei si gata minunea! Proaspata, aromata si numa buna langa o friptura de orice fel!

Aspectul usor "bronzat" este din cauza otetului, c-am folosit de cel balsamic. Daca preferati, folositi otet simplu din vin sau otet de mere si amestecul va fi mai ... luminos!

Pofta mare si inspiratie la salate, Boieri Dumneavoastra!

Bumerangu'

Copiii au mintea odihnita. Nu vi se intampla sa constatati asta si sa va doriti cu ardoare sa (mai ) fiti asa?....

Eram undeva, pe strada, anul trecut, si Matei incerca sa imi arate ceva. Numai ca aratatul lui se rezuma la a spune "Mami, uite acolo!" fara a se osteni sa foloseasca o mana, un picior, un ceva, sa arate si o directie. Si cum are si privirea si vorbirea panoramica, de cele mai multe ori mi-e greu sa inteleg unde e acel uite acolo. Culmea este ca tot el devine nervos cand nu pricep ce-mi arata.....

La intrebarea mea "acolo unde" am primit un raspuns mai mult decat lamuritor:

- Pe stalpul ala de acolo, deasupra indicatorului de "interzis bumerange" !

(era, cum probabil v-ati dat seama, indicatorul de interzis la dreapta......)

....care v-ati gandit vreodata ca  indicatorul ala seamana cu un bumerang????