FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

luni, 18 aprilie 2011

Cum se formeaza curcubeul

Stiti cum se formeaza curcubeul?

"Soarele are toate culorile din lume. Si cand ploua cu soare, apa de ploaie spala culorile de pe soare. Asa se face ca vedem noi curcubeul dupa ce ploua."

....le-a explicat, bineinteles, Doamna intr-o zi la gradi, dintr-o carte.

marți, 12 aprilie 2011

Fructe de padure :)

Banc:

Se duce un baiat nu foarte umblat la un restaurant dintr-un oras de pe malul marii. Fara sa se mai complice cu meniul - nici nu intelegea prea bine ce e cu caietul ala de  i l-a dat chelnerul - cere direct ceva de mancare.
- Sigur, raspunde chelnerul, fiindca suntem pe malul marii, va recomand delicioasele noastre preparate cu fructe de mare!
- Ngdaaaaaaa .... ce-s alea fructe de mare? intreaba baiatul nostru.
- Pai, desigur, raspunde chelnerul, sunt midii, creveti, caracatite, scoici, calamari.... toate aceste minunatii pe care ni le da marea!
- Aaaaa, deci daca astea-s fructe de mare, atunci ursul, caprioara si mistretul is fructe de padure?


(din ciclul "cea mai buna buruiana este, pana la urma, tot porcul")

S-aveti o zi cu soare, Boieri Dumneavoastra!

duminică, 10 aprilie 2011

Asteptand-o pe Lasagna ..... :)

Dupa cum povesteam, in vederea unei lasagna in seara asta la cina, am fabricat un sos de carne tocata. Care poate fi la fel de util si peste un pumn de paste fierte al dente, si langa un orez....si pe un blat de pizza, cu cateva topinguri asortate si....ce va mai trece prin cap.
Ingredientele ar fi cam asa:
- 500 gr carne tocata mixta (porc cu vita)
- 500 ml suc de rosii
- 300 ml supa clara sau apa fierbinte
- 3 cepe mari
- vreo 5-6 catei de usturoi, dupa cum va lasa inima
- un morcov maricel
- oregano, busuioc
- un praf de zahar brun
- jumatete de pahar de vin alb sau bere
- sare, piper proaspat macinat
- 3 linguri generoase de ulei de masline

Tehnologia e destul de simpla: ceapa si usturoiul se toaca marunt, morcovul se da pe razatoarea mica si se pun la calit in uleiul de masline incins. Dupa ce devin usor translucide, se adauga carnea tocata si se caleste pana se albeste toata si se desface in bucatele mici micute. Se toarna apoi vinul alb (sau berea) si imediat dupa aceea busuiocul, oregano, sarea, piperul, zaharul, sucul de rosii si, daca este nevoie, si un pic din supa/apa fierbinte.

Se lasa la fiert domol, la foc mic, cu capac, aproape o ora, amestecand din cand in cand. Daca se ingroasa prea tare, se mai adauga cate un pic de supa/apa fierbinte. E important sa fiarba la foc mic sa se amestece frumos aromele.

Este un sos care merge tare bine in multe combinatii. La servit, in functie de combinatia aleasa, puteti adauga patrunjel/oregano/busuioc proaspat maruntit.

Pofta mare si we placut in continuare va doresc!

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Vinerea de om al muncii

Ca orice om al muncii bucuros ca e vineri, simtindu-ma eu ieri obosita si usor depresata - fara vreun motiv anume - intre un drum la piata dupa legume si un drum la banca dupa o scrisoare de garantie, mi-am planuit dupa amiaza terapeutica.
Asa ca m-am scapat in bucatarie si-am savarsit:
- o ciorba de vitel cu multe legume
- un sos de carne tocata ce-si asteapta afirmarea maine seara intr-o lasagna,
- o mancare cu stevie, morcovi si orez - care a fost vanduta Vizigotului drept "orizotto cu spanac si morcovi"
- briose cu morcovi si variate decoratiuni Vizigotesti
- supa de baza de vita (produs rezidual  care a fost congelat pentru a fi utilizat cu succes in alte minuni )

La sfarsitul serii, am decorat cu Vizigotul briosele, cu sos de ciocolata, frisca, acadele zdrobite, perle argintii de zahar, glazuri multicolore si, obositi morti dar extrem de relaxati, am mers la culcare cu sufletele implinite. Ce relaxare mai relaxanta decat sa te murdaresti si-n albul ochilor cu un sos de ciocolata aromat cu scortisoara? In plus, mai detineam si un frigider destul de plinutz de mancare, dulciuri pe alese si o bucatarie devastata....Trai pe noi!

Vi le povestesc pe toate rand pe rand insa, pentru ca acum nu dispun de camera foto - plecata in tari straine cu Vizigotul 'al batran - pentru azi doar ciorba, pe care oricum nu prea o pozez, caci, cu ceva variatiuni, mi se pare ca toate ciorbele arata cam la fel....

Asadar, pentru o Ciorba de vitel cu multe legume  aveti nevoie de:
- o bucata de rasol de vitel de aproximativ 800 grame - 1 kg
- 3-4 morcovi maricei
- 3-4 fire de praz de 30 cm lungime, partea alba adica
- 2 cepe
- o telina cat pumnul copilului (copilului meu de 6 ani jumate, daca are 20 ani copilul, adaptati!)
- 3-4 pastarnaci
- un pumn de boabe de mazare (congelate am avut eu)
- un dovlecel de marime medie
- 3 legaturi de loboda proaspata si buna
- 3 legaturi de leustean verde
- 2 linguri de bulion de ardei (as fi pus si ardei, dar nu-s de sezon....)
- 500 ml de zeama de prune verzi (de la sticla, de asta vara)
- 3 oua pt dres ... busuiocul la final  :)
- sare

Am pus rasolul la fiert intr-o oala cu vreo 4 litri de apa, cu sare, am adus la clocot si am curatat bine bine spuma rezultata. Apoi am lasat la fiert la foc maricel inca aproape o ora pana a inceput sa cada carnea de pe os. Pentru ca nu voiam o ciorba foarte concentrata, am injumatatit zeama. O parte a ramas in oala de ciorba, impreuna cu carnea de pe oase, cealalta parte a fost mutata intr-o oala vecina, impreuna cu oasele, pentru a-si gasi afirmarea ca supa de baza: am adaugat un morcov, o telina mica, un pastarnac si-o ceapa, 3-4 catei de usturoi, un praf de rozmarin si 4-5 boabe de piper. Le-am lasat la fiert la foc mic pana ce cantitatea de zeama s-a redus la jumatate. Am strecurat, am racit, am portionat in cutii de plastic de 100 ml si am pus la congelator. Este absolut grozava pentru risotto, sosuri si...ce va mai trece prin cap. O foarte buna solutie pentru a evita tentatia adaugarii de cuburi de concentrat de supa si condimente in mancaruri.

Sa ne intoarcem la ciorba noastra. Am completat oala cu apa fierbinte, am adus iar la fiert si am adaugat morcovul, telina, ceapa, prazul si pastarnacul tocate marunt si bulionul de ardei. Le-am lasat cam 10 minute la fiert, apoi am venit randul boabelor de mazare si dovlecelului. Dupa inca vreo 10 minute de fiert, am adaugat acritura de prune (pe gustate), am dres de sare, am adaugat loboda, am mai lasat sa fiarba un pic, si am adaugat leusteanul tocat marunt....Aveam 4 legaturi, initial voiam sa pun doar doua dar mirosea asa divin ca am tocat-o si pe a treia.....ma uitam asasin si la a patra legatura dar, dupa o indelunga chibzuinta, am iertat-o, pe considerentul ca voiam ciorba cu leustean si nu leustean cu ciorba......
Am mai lasat pe foc cat mi-a trebuit sa bat spuma cele 3 oua, le-am adaugat si pe acestea si dupa inca 5 minute am inchis focul.

Asta fuse ciorba, Boieri Dumneavoastra. Buna si aromata de la cele multe legume, racoritoare de la acritura, parfumata de la divinul leustean! Mi-am jurat ca nu mai intru in iarna fara provizii substantiale de leustean uscat   de mine, sa am pana vine cel crud si bun.

Acusi va las, ca tre sa duc Vizigotul la ora de dans...Revin mai incolo sau maine cu restul povestilor despre vinerea noastra relaxanta.

We placut si odihnitor va doresc!

joi, 7 aprilie 2011

Cuier

Zilele trecute am pus un calendar pe peretele holului. Vizigotul a fost fascinat de procesul baterii cuiului, dar n-a reusit sa ma convinga sa-l las sa incerce.....
Azi dimineata admira extaziat peretele: foaaaarte frumos arata! I-am raspuns ca da, si mie imi place mult calendarul ala.
Nu, zice el, nu calendarul, desi este frumos si el. Mie imi place cuiul, e ... sofisticat, cel mai sofisticat cui pe care l-am vazut.

Ma buseste rasul si-l  iau la rost: Mai, ce stii tu despre cuie? Cate ai vazut la viata ta?

A, pai nu stii? zice el, ghidush. Eu toata viata mea am facut cuie, acuma m-am pensionat. Am fost CUIER!

********

Tot cuier era, zilele trecute, "postasul ala care merge repede" cu care trimiteti voi plicurile sa ajunga rapid.

********

In drum spre petrecerea unei colege de gradinita, isi tot aranja parul in oglinda florariei in care ne oprisem. Pentru ca asta se intampla cam prea aproape de niste ghivece cu plante inflorite, incerc sa-l indepartez de acolo: Gata, dragule, esti frumusel, lasa-ti parul in pace!

Raspuns: auzi, da' tu ai impresia ca pentru tine ma aranajez? Mergem la petrecerea altcuiva!

Iar la petrecere a refuzat sa se costumeze sau sa-si puna masca. Doar isi aranjase parul juma de zi, nu ?

sâmbătă, 2 aprilie 2011

Verziciuni

Saptamana aceasta ne-am dedat la delicii culinare. Pe langa salatele cu tot ce se poate gasi verde si proaspat in piata - ceapa, usturoi, ridichi, marar, patrunjel, spanac, loboda - sau in padure - papadie, leurda, untisor, susai - am executat, Boieri Dumneavoastra, o mancarica de urzici de ne-a mers la suflet.

Aveti nevoie de:
- urzici - o sacosa maaaare, crude si proapete sa fie
- o ceapa (sau o legatura de ceapa verde)
- 2-3 linguri de malai
- 1 cana de lapte
- 2-3 linguri ulei de masline
- usturoi (2 capatani intregi  daca e uscat, sau 4-5 legaturi, daca e verde)....sa vedeti ce ma bombane Mona.....
- sare, piper
- parmezan ras - optional

Urzici nu stiu sa spun pe kilograme cate sa fie. Sa umple cu varf lejer chiuveta de la bucatarie, na.... Se spala, asadar, urzicile, in 3-4 ape, pana se curata de toata tzarana de pe ele. Treaba tare migaloasa. Daca aveti pielea sensibila, recomand utilizarea de manusi menaj - mai grosute - sau manusi chirurgicale - 2 perechi una peste alta. Ori am eu pielea sensibila, ori a fost doar inchipuire, dar printr-un singur strat de manusi chirurgicale simteam piscaturile. Dat fiind ca dupa aceea aveam manutzele cam rosii, cre ca n-a fost doar inchipuire......

Odata spalate cu truda, urzicile se pun la fiert in apa clocotita cu sare si se fierb pana cand pot fi pasate cu lingura. Se scot, se scurg - nu care cumva sa aruncati zeama!!!! - si se dau prin blender. Separat, intr-o tigaie incapatoare, se caleste ceapa in ulei, se adauga urzicile pasate, malaiul, laptele caldut, sare, piper si, daca este necesar, zeama din cea ramasa de la urzici. Se mai aduc la clocot cateva minute, spre sfarsit se adauga si usturoiul pisat marunt. Optional, puteti adauga niste parmezan ras.

Noi am mancat asa minune cu un pui de mamaliga aburinda alaturi. Vizigotul a considerat urzicile sos verde pentru niste cartofi pai si le-a halit ca pe un mujdei. Pot constitui, in egala masura, garnitura la o friptura sau la alte legume.



Foarte gustoase, foarte vitaminoase si....migaloase, ca pana speli, alegi, sortezi....dar merita. Daca puteti si aveti pe unde haladui in acest sens, mergeti si la cules. Nimic mai frumos decat o plimbare prin padure, primavara, in cautare de buruieni vitaminoase.

We placut si pofta mare, Boieri Dumneavoastra!

miercuri, 30 martie 2011

Capitapas

Asta e o alta reteta, Boieri Dumneavoastra, care e mai mult poveste decat reteta. Caci, pentru a nu prelungi misterul si suspansul, va marturisesc de-acuma ca numitele Capitapas nu-s nimic altceva si nimic mai mult decat niste clasice, simple, rapide si extrem de gustoase....clatite!

De la Sanda Marin citire, reteta de clatite este urmatoarea:
- 2 oua
- 1 cana lapte
- 1 cana faina
- 2-3 lingurite ulei
- 2-3 lingurite zahar
- 1 plic zahar vanilat
- 1 praf de sare

Toate ingredientele se amesteca in mixer pana se desfac toate cocoloasele de faina si se obtine un aluat ca o samantana subtire, care se lasa apoi la odihna in frigider aproximativ o ora, dar nu e musai, puteti incepe prepararea si imediat.


Clatitele se prajesc intr-o tigaie incinsa - recomand o tigaie teflonata mai grosutza - unsa cu ulei. Atentie ca tigaia sa fie bine incinsa cand puneti prima clatita, ca altfel nu iese. Se lasa la prajit pe o parte pana incepe sa se miste in tigaie, apoi se intoarce, se mai tine si pe partea cealalta cam 30 de secunde si gata! Nu incercati figura cu intors clatita prin aruncarea din tigaie a nu prea iese. Imi place tare mult cum arata clatitele cand sunt asa frumos rumenite intr-o tigaie incinsa.

No, aceasta e reteta de baza. Acuma vine explicatia denumirii exotice. In general eu fac clatitele si le las asa, fara umplutura, fiindca detin familion mofturos si cu gusturi diferentiate: Vizigotului ii plac clatitele cu dulceata de zmeura (poate fi convins si la capsuni, soc, afine, mure, esential e sa fie o dulceata "zmeura like"), Tati e fidel combinatiei clasice "clatite cu dulceata de visine", iar mie imi plac combinatiile mai soft, cu dulceata de trandafiri, de cirese, cu miere sau cu ciocolata.

In aceste conditii, este de la sine inteles ca n-am gresit cu nimic ca, din 10-15 clatite cate ies din combinatia mai sus povestita, sa stau sa fac cate 2-3 din fiecare sort, sa le (ce? etichetez?) pun separat si sa ma enervez dupa aia ca le vine, extra bonus, si alta pohta pe care pana-n ziua aia n-au pohtit-o. (Cum s-a intamplat cand a gasit Bunica un borcan ratacit de dulceata de cirese amare, unic in lumea lui, si am mancat toti 3, vreo saptamana, dulceata de cirese amare cu orice, pana a clacat borcanul si s-a terminat. ) Asa ca de regula umplu clatitele, dupa pofta si dorinta mesenilor, in momentul servirii. Le pudrez cu un pic de zahar si gata produsul finit! Care nu impresioneaza prea tare prin imagine, dar compenseaza, va asigur, prin savoare.

 Ei, iarna trecuta, fiind noi in vizita de petrecut sarbatorile la matusa si unchiul copilului, sarbatori care s-au remarcat, asa cum le si sta bine, prin multe mese mari intinse cu faclii prealuminate, intr-una din seri am decis cu fiul meu sa facem miscare. Sa ne miscam, adica, pana la bucatarie unde sa stam in picioare vro juma de ora si sa facem clatite. Mister si surpriza pe care le-am marturisit, in secret maxim, doar matusii in cauza. Shopocaind noi acolo in secretele noastre, matusica a vrut sa se asigure ca lasam clatitele neumplute, asa cum dealtfel ne e  obiceiul, fiindca la masa mai erau inca 2 perechi de bunici si, se stie, oameni multi inseamna gusturi diverse. Ca sa-si ilustreze sugestia, a mentionat, prin analogie la una din mesele anterioare, sa lasam clatitele "ca pe Tapas", sa se poata servi fiecare din ce are chef, ea urmand sa aduca multe si diverse sorturi de dulceturi. Vizigotul a raspuns fericit "daaaaaa, daaaa, ca pi tapas le lasam". Si asa se face, Boieri Dumneavoastra, ca banalele clatite au primit, de-atunci, exotica si pretentioasa denumire: Capitapas!

Revenind la indicatiile pretioase privind modul de gatit si servit clatitele, vreau sa va mai spun ca in loc de lapte puteti pune apa minerala. Sau jumate apa jumate lapte. Merg si cu apa plata. Ouale sa nu le uitati, cum am facut eu odata si ma cruceam mirata foarte cine mi-o fi facut vraji la tigaie de nu ies clatitele alea de nici un fel.
Merg cu absolut orice fel de dulceata, gem, miere, crema de ciocolata, de vanilie, de orice.

Asta e povestea - ca nu pot sa spun reteta - de Capitapas! Spor la gatit si pofta mare!

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...