Dileme....

Cat esti mic, ai o serie de dulci si fermecatoare dileme, inocente intrebari (de multe ori retorice) legate de tot ce te inconjoara. "Cum a aparut prima rosie?" Sau "unde se duc norii?"...fi-miu nu intelegea cum zboara avioanele, oare dau din aripi ca pasarile?

Ei, cand te faci mare, lucrurile se schimba. Multe din misterele copilariei se clarifica sau sunt uitate. Apar insa altele, mult mai pragmatice.

In topul acestor mistere,  pentru mine, este intrebarea unde dispar sosetele de ramane cate una din pereche?????Pleaca in tara sosetelor fericite?
Da' capacele cutiilor de plastic un' se duc, cand se duc?

Pe Domniile Voastre ce mistere va framanta?

Auzi, da' verbu' e verb??????

Sa faci temele cu un copil de clasa a 3 a poate fi uneori o provocare. Sa faci temele cu 2 copii de clasa a 3 a (fiul si prietena lui colega de clasa).....hmmmm, sa spunem ca e mai mult decat atat. Ca se intampla sa nu inteleaga cerinta exercitiilor sau s-o inteleaga si sa se margineasca la minimul de efort ca "atata ne-a cerut doamna" e una. Dar cand incep sa puna intrebari colaterale...sa te tii!

Azi de exemplu, dupa cateva solicitari de indicatii si indrumari ce s-au limitat la normal, vine fiul cu intrebarea soc: Auzi, Mami, cuvantul verb e verb?
Evident, m-am blocat. Ce-ai tu mai de analizezi cuvantul verb?
Pai, zice, ma intereseaza si pe mine, verbul e verb? Sau verbul e substantiv?
Imi incordez amarnic neuronul si ii explic ca cuvantul care desemneaza actiunile, adica "verb" este substantiv.
Absurd! a fost concluzia fiului. Absurd! CUM sa denumesti ceva cu un cuvant care nu se incadreaza in acel ceva? CUM?????

Ok, am depasit momentul. Vine, evident, randul prietenei, care ma anunta senina ca ea-si face unul dintre exercitiile la Lb Romana deseara acasa. Incerc sa aflu de ce, ca poate-i e rusine fetii sa ceara indicatii. Nu, nu era asta. Aveau un exercitiu care le cerea sa alcatuiasca un scurt text despre ce fac membrii familiei. Si fata nefiind acasa, nu putea face exercitiul. Ca in cerinta nu se mentiona explicit ca trebuie sa alcatuiasca din imaginatie. Mno, corect si asta, nu?
(nu, nu i-am permis sa termine tema acasa ca asa era intelegerea, au voie sa petreaca dupa amiaza impreuna daca-si termina temele).

Mancarica de conopida cu pui, praz, morcov si ardei

Bine (ca) v-am regasit!

De-acu facuram 8 luni, 4 dinti si 2 picioare - da, Ghemotoaka nazuieste la manifestarea bipeda insa nici aia patrupeda nu-i iese prea grozav. Asta fiindca e repezita (pfuai, Doamne, cu cine-o semana?) si este in pericol sa-si loveasca augusta persoana de toate alea. In special capul de parchet.
Mno, si la asa parametrii, evident ca a inceput fata mea sa manance mai multe - adica am inceput eu sa-i dau mai multe si mai complicate, ca ea mananca ce-i dau.

Pentru azi, mancarica de conopida cu pui, praz, morcov si ardei (8 luni +). Ideea e in felul urmator: pediatrii spun ca dupa 8 luni copilul poate manca aproximativ la fel ca noi, cu pastrarea regulilor de baza. Adica fara zahar, miere, sare, condimente iuti, prajeli, rantasuri, carne de porc (care intra incolo dupa 2-3 ani), peste (la noi intra dupa 1 an, exista pareri impartite), fructe cu bobite gen capsuni, kiwi, etc. Pe scurt, fara mancarurit  grele. Asa ca am trecut la artileria grea: mancaruri de legume cu (sau fara) carne. Iar Ghemotoaka e demna sora a lui frac-su si le agreeaza in mod deosebit.

Asadar, pt mancarea de azi, am procedat dupa cum urmeaza:
Am pus la fiert pe aburi 4-5 buchetele de conopida si 2 morcovi. Intre timp, am calit la tigaie praz (un segment de 10 cm, doar partea alba) si jumatate de ardei capia rosu, ambele tocate marunt, intr-o lingurita de ulei de masline. In clipa in care a inceput sa sfaraie, am adaugat cateva linguri de apa fierbinte, astfel incat legumele sa se inabuse, nu sa se prajeasca. Cand au fost inmuiate, am adaugat cam 3 linguri de carne de pui, taiata cubulete, pe care am tinut-o pana s-a albit pe toate partile. Iarasi, daca incepea sa sfaraie, primea imediat 2-3 lingurite de apa fierbinte.
Intre timp, au fost gata conopida si morcovii si le-am adaugat in tigaie, peste carnea cu legume, dimpreuna cu niste apa fierbinte, cat sa aproape acopere legumele, plus un varf de cutit de marar uscat.

Le-am mai lasat la foc mic inca 25-30 de min sa se faca bine carnea si sa se infrateasca gusturile, am blenderuit si-am servit Ghemotokai. Foarte buna si foarte gustoasa, gurita alerga lingurita. Si pentru ca am gatit 2 portii, o sa pun una si la congelator, pentru o zi in care va fi soare si rupem parcurile in plimbare si n-avem timp de gatit. Vrabia malai viseaza ......

EDIT ca sa nu mai fac o postare separata. De data asta despre Vizigot, si stiu fro 2 dascali care taaare se vor mai distra citind ce scriu eu aici. Oameni buni, in sfarsit a recunoscut! Ieri discutam despre ce-a facut la scoala si incercam sa ii explic ca a procedat gresit intr-o anumita situatie si ca trebuia sa se gandeasca la alta varianta. Expun eu cu rabdare argumentele dupa care-mi aud odrasla zicand usor amarat: Auzi, asa e, ai dreptate. Ce, crezi ca daca-mi merge gura ca morisca, imi merge si mintea la fel de repede? Nu, de gandit gandesc mai incet decat vorbesc! 

S-aveti o dupa amiaza frumoasa, Boieri Dumneavoastra! 

Ciudatenii bebelushesti 1

Ca trebuia sa incep sa ma laud si cu fii-mea, nu doar cu perlele Vizigotului, nu? Oricum Ghemotoaka seamana atat de mult si atat de putin cu frate-su incat nu ma plictisesc deloc-deloc. Iar cine isi inchipuie ca mai tine minte toate detaliile de cand si-a crescut copiii, daca asta s-a intamplat acu mai mult de 5 ani, ori minte, ori am eu o problema cu mama roza...Ori ambele.
Pe scurt, zau daca mai tin minte mare lucru de cand il aveam pe Vizigot cat Ghemotoaka. Dar despre asta cu alta ocazie.....

Donsoara noastra se face din ce in ce mai mare. S-a intors pe burta cam la fel ca frac-su - adica prea devreme. A inceput de-a busilea cam la fel ca frac-su - tot prea devreme :)). A, de stat in fund? La fel ca frac-su, adica n-are chef. La ce sa stai in fund cand harsti te poti intoarce pe burta si io-te ce-ti ridici capu ca popandaul, fixezi tinta si o iei tarash pe coate incolosha.... In ultimele saptamani, a devenit gagica mai dinamica. Fiindca avem patutz de lemn, incep munca de convingere cu ta-su: Barbate, ne trebe tzarc! Unde-l punem, femeie, nu vezi ca mai avem putin si ne mutam noi sa le facem loc lor, ai innebunit, zau asa, acu vrei tzarc. Barbate, ne trebe tzarc, pai sa n-aiba fata posibilitatea sa-si exerseze motricitatea (nu, nu m-a pleznit cand am inceput cu termenii stiintifici, doar se uita blazat la mine).
Buuuun, a capitulat intr-un final si mi-a cerut, evident, o lista de optiuni. Eu hop tzop, aveam lista facuta, tzarc ieftin, 1m/1m, strangubil, adica stii, putem sa-l luam si la mare, sa nu doarma fata cu noi in pat si sa nu ducem grija ca cade din pat, cand doarme.
Mai tragem o tura de market survey ca i se parea ca e prea mic si prea scump, il conving ca ala e cel mai mare si cel mai ieftin si gata, luam tzarcul.
In primul rand ca 1 m patrat e muuuult mai mare in realitate decat in teorie. Mult mai mare. De unde eu vizualizam fericita situatia in care tzaca-paca, mut tzarcul cel usor si usor strangubil pe unde am treaba prin casa, aiurea, e mare cat o zi de post, si greu de montat. Ma rog, nu greu, dar nu chiar asa simplu. Nu mai zic ca ne-am invartit pe langa el ca neanderhalienii vro 3 ore pana am renuntat la mandrie si rusine si am sunat vanzatoru sa ne zica ce si cum se monteaza ca ne dadea cu virgula.

Buoooon, avem tzarc. Pe care cand vin mosafirii il strangem, ca ocupa inutil 1 din cel 18 mp ai sufrageriei, si asa vitregita si inghesuita. Dar Ghemotoaka mea ce-mi face? A???? Cineva????

Pai nu, ca nici n-aveti de unde sti. Ghemotoaka mea, deodata, incepe sa stea in patutz fara sa urle. In tzarc zici c-o pici cu ceara. Da, am trecut prin toate metodele de acomodare, nu mai e nou, miroase a casa noastra, are de toate in el, am pus-o si obosita si odihnita, si cu d;alea si cu d;alea...neeee, ei deodata ii place in timpul zilei in patut, se munceste si se agata de aparatoarele alea de zici ca are norma si tre s-o dea gata. Sta acolo si juma de ora la munca, fara vreo jucarie, fara nimic. Boncaluieste, munceste, geme, trage, impinge, cade, nu urla, se ridica, si repetir.....Daca-i arunci o privire se pune pe zambit circular: a? ma vezi?

Si, evident, vocea ratiunii a inceput sa se auda: pai da, c-ai vrut tu, ca stii tu, na, acu ce facem cu el???? (cu tzarcu adica ) ......

Probleme prostcrescute

Ieri faceam temele la mate cu Vizigotul. Probleme cu reprezentare grafica, foarte frumoase, la drept vorbind. Imi place ca a mai avansat si reusesc sa ii explic pe intelesul lui fara sa fie necesar sa demolez din temelie intelesul meu :)).
La un moment dat, imi citeste enuntul unei probleme: "Sa se afle numarul de pomi din livada daca prunii sunt ... si perii sunt....". Citeste al meu de 2 ori dupa care se intoarce la mine:
- Astia-s cam prost crescuti. Auzi, "sa se afle". Nu puteau sa zica si ei "va rugam frumos sa aflati"?

Pasti 2014

Lucraturile de azi, oua galbene cu turmeric, oua rosii cu coji de ceapa, facute de doi gospodini si, in premiera, de DOUA gospodine :).

Facuram si ciorba de mielutz cu multe legume, acrita cu macris si zeama de varza (ei, da, pe vremea de afara ceeeee? ) si aromata cu leustean. Si-o crema de zahar ars ca desert alternativ (ori se umfla ficatu', ori nu se umfla ficatu').
Drob este, cozonac este (saru'mana boierilor dragi ce ni le-au adus), friptura facem maine (poate), iar pentru Ghemotoaka am planificat numai favoritisme, fructele preferate la micul dejun si combinatii de dovleac, macris si branzica la pranz

Sarbatori luminate, Boieri Dumneavoastra, s-aveti parte de liniste, tihna, masa mare intinsa cu cei dragi pe langa ea si, nu in ultimul rand, de odihna si sanatate!

Un piure :)

Bine v-am regasit, Boieri Dumneavoastra!

Na ca a venit si ziua revenirii. Nu, n-am incetat sa gatesc insa n-am prea apucat sa scriu. Si fiindca in ultima vreme subiectul zilei e diversificarea, of course ca revin c-o noua rubrica, si anume una cu mancare de bebei. Ca daca petrec mare parte din zi gatind "piureutze" si "supici" ma gandesc ca, poate, or folosi si altii dintr-asta. 

Asadar, Boieri Dumneavoastra, va precizez inca de pe acum ca nu detin schema de diversificare "perfecta", nu am sfaturi imbatabile despre orice problema de alimentatie si diversificare a bebelusului si nu discut despre alaptare, nu sunt nici pro nici contra, nu aprob si nu dezaprob pe nimeni. Nu discut nici despre motivele pentru care nu discut despre asta. 

Tot ce vreau sa fac - asa cum spuneam candva si la Jurnalul Cutiutzei - este sa nazuiesc ca, poate, intr-o buna zi, voi fi o sursa de inspiratie pt cineva care nu mai stie ce sa dea de mancare familiei/copilului. Si da, tot ce voi scrie la rubrica asta, vor fi pareri personale, concluzii la care am ajuns crescand 2 copii si, poate, uneori, o sa-mi iau libertatea sa dau sfaturi. Poate si doar uneori. 

Intre timp imi iau libertatea sa ma laud ca Ghemotoaka-mi creste frumos si parca mai repede si mai usor ca frac-su (ca doar asa se zice, ca al doilea creste mai usor), ca face toate progresele pe care tre sa le faca exact atunci cand tre sa le faca si ca - har Domnului - ia in greutate de regula si in medie atat cat trebuie si - iarasi har Domnului - parintii ei nu mai sunt asa de disperati despre aceasta problema cum au fost pe vremea Vizigotului.

Ironia - caci da, este o ironie aici - este ca fata are, la aceeasi varsta, aceeasi greutate ca si Vizigotul, doar ca pe ea n-o mai considera nimeni "subgreutate", n-o mai streseaza nimeni (indirect si tacit, nu va imaginati ca indopam copilu' cu furtunu') sa pape portia care trebe si, astfel, e o pufosica ce chiar arata mai grasuna decat altii la aceeasi varsta si aceiasi parametri. Caci da, dupa ce am avut oarece probleme cu Vizigotul in primii ani de viata, legate de greutate, sub-greutate, cantitati mancate, etc, mi-am promis ca daca voi mai avea un copil voi fi campioana relaxatilor din acest punct de vedere, atata vreme cat copilul e sanatos. No, iacata-ma-s. Relaxarea ma-sii conteaza enorm pentru copil si nu, asta nu a fost o injuratura :)). 

Inaugurarea rubricii se face cu o "reteta" pe care Ghemotoaka a halit-o frapant de repede, ceea ce m-a facut sa ma gandesc ca TREBUIE s-o zic si la altii, nu fiindca e buna si gustoasa chiar si pentru gusturile noastre pervertite de oameni maturi, ci fiindca e asa de relaxant si reconfortant sa-ti vezi plodu cum deschide gura si asteapta sa vina iar lingurita si - vai, ce frumos - n-are timp si dorinta de a bombani intre lingurite. Caci mai nou succesul unui nou piure, in cazul nostru, este dat de timpul petrecut de Ghemotoaka mancand fara a i se auzi gurita. Ca doar e sor-sa lu' frac-su si "vorbeste" si-asta de-ti curge sange din urechi......

Deci reteta...sa-i spunem Spuma de dovleac cu branza si cartof. 

Eu tot ce fierb pt asta mica fierb la aburi fiindca am constatat in ultimul timp ca-s mai gustoase legumele fierte asa. Asadar tot ce e fiert pt retetele de Ghemotoci, e fiert la aburi, daca nu se specifica altfel.

Cantitati (orientative, ca doar nu credeati ca m-a lovit precizia tocmai cand sa fac piureuri de bebe).

- 140 g iaurt (eu folosesc Napolact, acuma fiecare ce crede ca-i mai bun)

- o mana de cuburi de dovleac (dovleac din ala in forma de para, cu miezul foarte portocaliu, eu am unul taiat cuburi la congelator).

- un cartof cat pumnul

- 2-3 linguri de apa

Am fiert la aburi dovleacul si cartoful taiate cubulete. Am facut branza proaspata din iaurtul fiert la foc mic si strecurat printr-o sita deasa. Am obtinut astfel cam 2 linguri de branza proaspata.

Dupa aceea am blenderuit dovleacul+cartof+branza, adaugand cateva linguri de apa (asta sa fie rece sau fierbinte dupa cum vreti sa ajustati temperatura preparatului), pana a capatat consistenta unei spume sau a unei supe crem f spumoase, dar nu foarte lichida. 

Ceea ce se obtine, este un preparat de culoare portocaliu-pal, foarte fin si gustos. Poze nu am dar trag nadejde sa fiu pe faza data viitoare. Oricum, in aceasta faza a diversificarii, cam toate preparatele arata la fel, difera doar culoarea, asa ca ar putea fi diferentiate prin prezentarea scenica, chestiune de care nu am timp. Dar, cum ziceam, poate fac o revenire. 

Nu stiu de s-ar preta si la congelare, dar nu vad de ce nu. 

Ghemotoaka l-a mancat cu mare placere, asa ca l-as incadra la categoria "gurita alearga lingurita". Adica e de bine. 

Zi frumoasa, Boieri Dumneavoastra!