Porcovan

Aista iar ii o poveste, Boieri Dumneavoastra! La inceputurile mele ca bucatar - sa fie ceva ani in urma, nu zic cati ca se trag concluzii - am descoperit marea smecherie a adaugatului de alcool in mancare, mai cu seama la fripturi, intru fragezeala si aroma. Bineinteles, prima chestie de care auzi, e vinul rosu la friptura. Dupa aceea mi-am mai rafinat gusturile si maiestriile si va recomand cu tarie berea, in locul vinului, pentru ca e mai soft si mai catifelata.
Am experimentat o vreme si tuica (rachiu, palinca) dar in timp ce se coace friptura se degaja o aroma de distilerie de incep vecinii sa-si puna intrebari.....asa ca raman, cu preponderenta, la bere si vin.

Cam pe-atunci, cum zisei, am auzit de celebra reteta frantuzeasca Coq au vin. Marturisesc cinstit ca nu prea mai am habar de reteta, insa la momentul respectiv mi s-a parut interesanta asa ca am purces la treaba. Bine bine, dar era un impediment: aveam doar carne de porc, nu de pui. Ceea ce nu m-a impiedicat sa ma pun pe treaba, atata doar ca rezultatul, porc au vin, a devenit, foarte repede, Porcovan. Monseniore se scrie, monseniore se citeste. Asadar, fara o legatura clara cu celebra reteta made in France, va prezint reteta mea de friptura de porc cu vin, la cuptor. Adica, pe scurt, porcovan.
Avem nevoie de:
- carne de porc (3 felii de ceafa cu os, am avut eu)
- legume - puteti pune orice legume va plac, mie in aceasta combinatie imi plac morcovii intovarasiti fie de ceapa fie de usturoi. Daca folositi ceapa, sunt grozave cepele mici, cat o nuca, lasate intregi.
- ulei de masline (sau ulei simplu)
- sare, piper, cimbru
- apa fierbinte (sau supa clara, daca e pe stoc)
- vin rosu

Am pus 2-3 linguri de ulei in tava, am cazat frumusel bucatile de carne - asta dupa ce, in prealabil, le-am pudrat cu sare si piper. Peste ele am nins cimbrul si am inghesuit pe unde s-a putut bucatile de morcov. Imi place ca morcovul sa fie cat de cat la suprafata, ca sa se rumeneasca in cuptor.








Dat fiind ca e sezonul lui, am adaugat din belsug usturoi verde, bucati mai
maricele, rupte, nu taiate.




Si, bineinteles, mai sus mentionatul vin rosu. Cam jumate de pahar a fost. Cum ziceam, dupa indelungi experimente, am ajuns sa prefer vinul alb la friptura, dar cum nu aveam in casa a mers foarte bine si ista rosu.





Am mai adaugat si un pahar de apa fierbinte (cum ziceam, merge si supa, daca aveti) si am dat la cuptor, care fusese incins in prealabil. Am lasat la foc mediu spre mic aproximativ o ora si jumatate, timp in care am intorsc bucatile de carne de doua ori. Nu stiu timpul cu precizie insa focul era destul de slab pentru ca am vrut sa se faca pe indelete. La un moment dat, cand parea ca a scazut binisor zeama, am mai adaugat niste apa fierbinte.


Cand a fost gata, arata minunat: carnea se rumenise tocmai bine, cimbrul eliberase aromele in sos, usturoiul mai ca se topise - si mirosea dumnezeieste -  iar morcovii erau copti, rumeniti si numai buni de savurat. Puteti servi cu cateva linguri de orez pe post de garnitura. Sau piure. Sau ce le place mesenilor.


Asta fuse porcovanu', Boieri Dumneavoastra! Sau, pentru conformitate, friptura de porc cu legume si vin.

Stan, Bran, Chaplin si Orl-istu'

Aseara, in timp ce gateam, rog Vizigotul: "pune te rog la gunoi farfuria aia cu coditele de la capsuni ca sa faci loc pe masa".  Se conformeaza, pune alea la gunoi, pune farfuria la spalat in chiuveta, dupa care observa, extrem de condescendent:

Stii, Mami, mare noroc ai ca eu nu sunt Stan si Bran sau Charlie Chaplin!

(a se observa ca Stan si Bran formeaza un singur personaj.....)

Evident ca mintea mea concentrata pe gatit n-a prins ideea asa ca ma arat mirata foarte. Explicatia:

Pai daca le ziceai lor sa puna farfuria cu coditele la gunoi, ramaneai fara farfurie. 


Io idem mirata, nu intelegeam unde bate.....


Pai c-ar fi facut exact ce le spuneai...ca ei is zapaciti....si nu se gandesc la ce ai VRUT sa spui...ei fac doar ce le spui....de aia ne si radem de ei asa tare. 


---- ---- ----

Il anunt azi dimineata ca diseara mergem la Orl-ist. Ma intreaba, ca de fiecare data, ce e ala. Ii explic simplu ca e doctorul de nas, gat, urechi .... la care ma intrerupe:

"e clar, e doctorul de chestiile folositoare de la cap".......

No coment!

Guess Where ????

Pilotul unui avion care se pregatea de aterizare face o gluma cu turnul de control: "Guess Who?".

Turnul de control stinge toate luminile si raspunde :" Guess where?"

Quesadillas

Intr-una din vinerile trecute, am ajuns acasa cu starea aceea "speciala" pe care, sunt convinsa, toata lumea a incercat-o la un moment dat: mi-era foarte foame dar nu aveam habar ce-aveam chef sa mananc. Pe scurt, starea de "as manca, dar nu stiu ce". Vlastarul Vizigotzesc nefiind acasa - se desfata cu o vacanta de 3 saptamani la bunici, pe care o savureaza din plin - ca sa-mi fac de lucru intrebandu-l ce pofte are, am ramas sa ma framant singura cu gandurile negre: adica cum adica sa nu am idei de gatit?????? Pana la urma m-am oprit la o premiera: quesadillas! Despre care vorbisem de curand cu o prietena, cum ca s-ar preta la orice masa, de la mic dejun la cina, si de care mancasem livrate la birou de cateringu' pe care-l frecventam cand stam peste program. Am rascolit si netul in crucis si-n curmezis insa ceea ce am gasit nu semana cu ce mancasem asa ca am improvizat. 

Ca si premise teoretice (zic si eu, nu stiu ce zic ei, mexicanii, sau care-o fi originea minunilor astora) quesadillas is facute dintr-o lipie, in care se pun diverse umpluturi, dupa care se incalzeste. O combinatie tentanta mi s-a parut a fi cu pui, ardei, ceapa si mozzarella sau cascaval. De fapt branzeturile-s musai sa fie prezente ca dau savoare si lipici. Booon, lipii aveam prin frigider, piept de pui am socotit ca unul e de ajuns, 2 ardei rosii (capia, as zice) s-au gasit iar ceapa....hehe, daca ma gasiti fara ceapa in casa ie problema, inseamna ca-s ori bolnava ori exilata. Ca fara ceapa nu exista bucatareala si bucatarese, sa fie clar! 

Am tocat pieptul de pui cubulete si l-am calit la tigaie intr-o lingura de ulei de masline. Cand a inceput a sfarai, am turnat cateva linguri de bere neagra si ceva sare piper ca sa ii dea si gust, si aroma  dar si culoare. 

Dupa care mi-au cazut ochii pe ardeii rosii iuti tinuti la uscat de azi vara si m-am gandit: e preparat mexican sau ce e? Am luat frumos un ardeiash, l-am maruntit (de uscat ce era s-a transformat in pudra de ardei) si l-am alaturat puiului.






Intre timp, am curatat ardeii capia si m-am gandit ca nu i-as pune cruzi. Imi plac in mod deosebit ardeii copti sau, cand nu e timp pentru copt-cojit-marinat in sosul care trebuie, pur si simplu rumeniti la tigaie pe foc rapid. Asa ca am pus jumatatile de ardei la copt-rumenit pe tigaia incinsa si doar o idee unsa cu ulei de masline.



Cand au inceput sa se bronzeze, am pudrat usor cu sare, ceea ce i-a facut sa se umezeasca si sa se sfaraie si mai cu spor. In final, i-am scos pe fund si i-am tocat feliute. Am mai tocat feliute cam 6-7 fire de ceapa verde si am dat pe razatoare un calup bunicel de cascaval caci, cum va ziceam, daca branzeturi nu-s, geaba eforturile.



Cand toate ingredientele fura gata, am umplut in mod egal si democratic cu carne, ardei, ceapa si cascaval 4 lipii, le-am impaturit in 4 (sa arate ca un sfert de cerc) si le-am rumenit in tigaia incinsa intr-o lingura de ulei de masline, cam un minut pe fiecare parte. In faza asta, se pot rumeni si cu unt.
Se poate face si altfel: inainte de umplere lipiile sa fie incalzite in tigaie. Insa, in acest caz, trebuie servite imediat. Mie imi convine mai mult sa le prepar si sa le incalzesc mai tarziu, cand se aduna mesenii.





Le-am decorat cu inele de ceapa verde si cateva fire de loboda rosie, tocata marunt, si le-am mancat cu sos blue cheese . La fel de bine merg cu un sos rosu iute. Minunate, gustoase, usor de facut si, nu in ultimul rand, mancacioase.

Smecherie de la Smaranda: Minunile astea, Boieri Dumneavoastra, sunt grozave pentru o petrecere. Le puteti asambla in tihna cu ceva timp inainte iar cand apar mosafirii doar le incalziti la tigaie si tadaaaaam, bunatati calde si aromate!

Un gand bun de la Smaranda, Boieri Dumneavoastra!

Sos blue cheese

In general cred ca acordam prea putina atentie sosurilor. Sosurilor ca atare, preparate de sine statatoare, intovarasite cu alte mancari....Nu prea intra in specificul autohton, cred .....

Am nimerit zilele trecute un sos blue cheese de toata frumusetea. Adica, neaosh, sos de branza mucegaita. Sau, cum ar zice Arghezi, sos cu flori de mucigai ... he he....mucegaiuri si noroi, iscat-am frumuseti si preturi noi....Ce ti-e si cu invatamantul asta. Nu stiu altii cum sunt dar mie mi-au ramas intiparite in cap materiile predate de profesorii care mi-au fost dragi. Asa se face ca am retinut ca numele adevarat al lui Tudor Arghezi era Ionel Teodorescu si m-am intrebat mult timp cum o fi sa traiesti sub alt nume. Tarziu am realizat ca ala era doar un pseudonim, ca nu traia efectiv sub numele asta...dupa care am aflat ca pe fiica lui a chemat-o Mitzura Arghezi si mi-am zis ahaaaa, deci chiar traia sub numele ala......

Sa  revenim: esentialul unui sos blue cheese este o bucata de branza cu mucegai, cu atat mai pretabila scopului cu cat da semne de plictiseala prin frigider.

Facem asa: se incalzeste intr-o tigaie nu prea larga o lingura de unt sau de ulei de masline, daca ne trage colesterolul de maneca. In continuare, ne trebuie o lingura maricica de faina si o cana (ca de ceai) de lapte. Eu tin la indemana in bucatarie, pentru preparatele care necesita cantitati mici de faina, un borcan cu faina integrala si faina alba in proportie de 1:1.

Se desface deci lingura de faina in jumatate din cantitatea de lapte, pana nu ramane nici un cocolosh....Ceea ce mi-aduce aminte de o caricatura vazuta pe vremuri intr-un almanah din vremea comunista, un almanah pe teme gastronomice cred....El si ea stateau la masa si sotul, cu o fata placida, cere sotiei: Draga mea, imi mai dai te rog 2-3 cocoloase din deliciosul tau sos?

Asa....cand untul sau, cum ziceam, uleiul, s-a incalzit, punem in tigaie laptele cu faina. Acu fiecare cum crede de cuviinta, faina ceea ar putea fi pusa direct peste grasimea incalzita, dar eu-s pentru contra procedeului numit rantas, care inseamna prajitul fainii in grasime. Punem asadar laptele in care am dizolvat faina si aducem la clocot amestecand continuu. Foarte bun pentru sosuri, si foarte eficace, este un tell in forma de para. Eu am unul grozav din .... haha...habar n-am din ce e, din materialul ala plastic negru de e friendly cu teflonul. Ca tziu enorm la tingirile mele de teflon si consemnez cetatenii la mancat sandvisuri pe ziar daca-i prind cu metalu in tigaia de teflon....eeeeee.....

Deci: sosul! Ideea si secretul reusitei e ca sosul sa ajunga la fiert dar sa nu dea in clocot deloc, si asta se face tinand tigaia pe foc mic si amestecand continuu. Se toarna si restul de lapte, in fir subtire, dupa care vine randul branzei (branzii? .... ma macina dilemele in seara asta....). Se pune asadar si branza in sos  dupa ce, in prealabil, se piseaza bine cu furculita. Ca si cantitati, ca doar nu va imaginati ca m-apuc sa cantaresc ingredientele la asa ceva, sa spunem ca branza fuse cam jumate spre trei sferturi din cantitatea de lapte.

Se tine pe foc, amestecand continuu, pana se dizolva si branza si incepe sa aromeasca prin bucatarie a sos bun bun si catifelat.

Merge bine cu orice salata de cruditati sau o friptura mai uscata. Sau langa orice mancare are nevoie de o intovaraseala aromata si gustoasa.

Poze n-am, ca nu eram pregatita de reprezentatie, dar daca a iesit asa bunatate, m-am gandit sa va povestesc si Domniilor Voastre ca poate v-o face trebuinta candva.

Smecherie de la Smaranda: Boier Dumneavoastra, dupa ce se raceste si ii cazat un timp la racoare, sosul ista se da de trei ori peste cap si devine crema tartinabila! Merge de minune intins pe felii de paine prajita, cu ceva felii de rosii (optional de ceapa sau usturoi) si multisor piper! O bunatate!

Mese linistite si sosuri catifelate va doreste Smaranda, Boieri Dumneavoastra!

Salata de varza cu castraveti si marar

Salatele nu se fac dupa retete. Salatele se fac, in primul rand, dupa idei si, in al doilea rand, dupa disponibil. Adica dupa ce-ai prin frigider. De exemplu, pornind de la ideea de salata de varza, am mai cules de prin frigider  castraveti, ceapa, mar verde, marar si cele necesare dressingului, adica sare-piper-otet-ulei si-a iesit ce vedeti in continuare:

Se pun manutele sa toace castravetele.

Se taie varza si se toaca marunt. Se spala marul,

ceapa

                                                   si mararul,

se toaca si se tzipa impreuna intr-un castron.

Se asezoneaza cu sare, piper, otet si ulei si gata minunea! Proaspata, aromata si numa buna langa o friptura de orice fel!

Aspectul usor "bronzat" este din cauza otetului, c-am folosit de cel balsamic. Daca preferati, folositi otet simplu din vin sau otet de mere si amestecul va fi mai ... luminos!

Pofta mare si inspiratie la salate, Boieri Dumneavoastra!

Bumerangu'

Copiii au mintea odihnita. Nu vi se intampla sa constatati asta si sa va doriti cu ardoare sa (mai ) fiti asa?....

Eram undeva, pe strada, anul trecut, si Matei incerca sa imi arate ceva. Numai ca aratatul lui se rezuma la a spune "Mami, uite acolo!" fara a se osteni sa foloseasca o mana, un picior, un ceva, sa arate si o directie. Si cum are si privirea si vorbirea panoramica, de cele mai multe ori mi-e greu sa inteleg unde e acel uite acolo. Culmea este ca tot el devine nervos cand nu pricep ce-mi arata.....

La intrebarea mea "acolo unde" am primit un raspuns mai mult decat lamuritor:

- Pe stalpul ala de acolo, deasupra indicatorului de "interzis bumerange" !

(era, cum probabil v-ati dat seama, indicatorul de interzis la dreapta......)

....care v-ati gandit vreodata ca  indicatorul ala seamana cu un bumerang????

In Braila, la Galati

Nu cunosc Braila. Am fost in acest oras o singura data, prilej cu care, fie-mi iertata concluzia inaintea povestii in sine, am aflat ca, in Braila, orice se intampla e in Galati.

Incep ca cei sfatosi: era prin 2004. 14 ianuarie. Aveam de dus o oferta pentru o licitatie intr-o comuna de langa Braila. Cum nu aveam (inca) incredere in livrarile curierilor rapizi, am fost fericita castigatoare a unei excursii, cu Sageata Albastra, la Braila. In paranteza fie spus, tocmai aflasem ca voi deveni mami de Vizigot, asa ca patania imi este foarte clara in minte.

Am ajuns in Braila, am mers in comuna respectiva si am depus oferta (la timp, phhhuuuui, ce usurare) si m-am intors in Braila sa astept Sageata 'napoi spre casa. Numa' ca intra timp trecuse vremea pranzului si ma luase foamea. Cum se prefacea ca ploua doar cat sa te enerveze, nu sa te determine sa te adapostesti, mi-am zis sa nu umblu lelea si am sunat un prieten, pe care-l stiam umblator prin tara, cu intrebarea simpla: zi si mie unde mananc ceva p-aici?
Raspuns: la Galati!

Alo, zic io, domnu', concentrila: ma aflu in Braila si vreau sa mananc ceva! Zi d-un restaurant, o terasa, o covrigarie, un McD, un ....ceva.

Cela, imperturbabil: la Galati!

Pai dar cum, mai frate, sa ma-c io in Galati acuma sa mananc, ca-s in Braila?

Mi-a explicat, foarte calm, ca n-are ce ma sfatui, ca in Braila se mananca bine, ati ghicit, in Galati, in Braila nu stie nimic .......
Asa se face ca prima mea masa de gravida cu acte a fost compusa din mandarine si apa minerala.

As fi putut uita intamplarea daca n-as fi avut un redivivus prin 2007. Pregateam un eveniment regional si pastram legatura cu un partener local, din domeniul administratiei publice, din Braila. Dupa ce am pus la punct parteneriatul, conceptul evenimentului si alte asemenea detalii, intreb frumos unde ma sfatuieste sa organizez evenimentul din Braila. Raspunsul a fost de natura sa ma arunce inapoi in timp si mi-a provocat un acces cumplit de foame: " La Galati!!!!!"
Am crezut ca n-aud bine, dupa care am decis eu asa in sinea mea ca o fi vorba de vrun hotel, din Braila, pe care nu-l stiu, si care se cheama Galati. Repet intrebarea si primesc acelasi raspuns....... Care m-a convins ca, daca nu cunosti Braila, mai bine te duci in Braila .... la Galati!

Clafoutis cu fructe

Este ultima descoperire in materie de deserturi. Am gasit reteta pe site-ul Monicai si de atunci tot fac incercari peste incercari. Este o reteta foarte simpla, foarte gustoasa, foarte iubita de Vizigot si, in plus fata de aceste avantaje, dupa inca 2 - 3 exersari, o poate face de unul singur. 


Aveti nevoie de:
- fructe (asortate, as sugera eu, va detaliez imediat sorturile, regulile si combinatiile, concluzii trase, evident, din practica)
- 125 g faina
- 300 ml lapte
- 1 lingura de zahar
- 2 oua
- zahar vanilat
- un praf de sare

Metodologia e urmatoarea: se unge tava (preferabil o tava de tarta, teflonata) cu unt din belsug si se asaza fructele taiate. Peste ele, se toarna aluatul facut din restul de ingrediente ametite un pic, doar cat sa se omogenizeze, in mixer. Dar faceti treaba buna si cu un tel simplu. Sau cu una bucata  copil pus sa bata ingredientele, adaugate pe rand, intr-o cana de plastic mai larga si mai inalta....nu de alta, dar dupa ce termina el de aruncat cu aluatul pe toti peretii, sa mai ramana si de copt :) .

Se pune tava in cuptorul incins in prealabil dar se coace la foc mediu spre mic. Nu stiu sa va spun timpul de coacere, dar undeva la 20 min as zice. Pana cand scobitoare iese cu fata curata si aluatul e usor rumenit pe margini, unde e in contact cu tava. Pudrati cu zahar pudra cat e calda si serviti, eventual cu niste frisca pe deasupra. Data viitoare cand fac, o voi combina cu 1-2 bile de inghetata, date prin fulgi de ciocolata.
Amu' nu va suparati ca n-am decat poza cu fructele. Produsul finit nu l-am pozat ca s-a terminat prea repede, iar celelalte combinatii incercate nu erau fotogenice. Dar revin si completez cat de curand.

Sfatul meu este sa nu va speriati ca o tava intreaga se mananca la o singura cina, ci sa va mobilizati sa mai faceti!

Despre combinatia de fructe. Cu ajutorul Vizigotului, care se ocupa de taiat fructele, am facut mai multe combinatii  pe care vi le povestesc in cele ce urmeaza:
- mandarine, kiwi, banana, caise din compot - cam prea multe, nu s-au combinat prea ok gusturile, caisele au fost prea acre iar banana si kiwi nu s-au comportat ok la copt, plus ca au zemuit si au inmuiat aluatul.
- pere, ananas si visine congelate - ratare totala, visinele fura prea acre. De fapt nu totala, ca Vizigotul a papat pudrat cu zahar, dar lui ii plac visinele acre in general......
- pere, ananas si capsuni: master piece, se combina cel mai bine ca-s toate fructe dulci si nici nu zemuie aluatul. Recomand!
- ananas si mango - merge, dar mango sa nu fie extracopt ca se inmoaie prea rau. Dar tot la combinatia cu capsuni ma intorc :)

O prajitura grozava, mai ales acum ca vina vara si timpul de bucatareli se reduce din cauza caldurii.

Va doresc sa va miroasa in casa a prajituri, Boieri Dumneavoastra!

Rasfat de mic dejun

Asa cum probabil v-oti fi prins, Dimineturi inseamna preparate pentru mic dejun. Taieturile sunt acele preparate care se taie felii (nu zau, ce logic explic) si care se servesc ca aperitive. Dar cam orice aperitiv poate fi servit si ca mic dejun, asta ca sa va lamuriti ce cauta impreuna. Pe banda din dreapta, la categorii.

Ciuguliturile, ca despre asta e de fapt vorba, is acele chestii mancate pe post de aperitiv pe care, adica, doar le ciugulim, sa ne amagim foamea, nu le mancam sa ne saturam. La fel ca la Taieturi, si ciuguliturile sunt in dublu rol: mic dejun si/sau aperitive.

Si-acuma sa va arat ce mi-au servit baietii mei intr-o dimineata in care ma trezisem inainte sa merg la culcare, ca am pierdut toata noaptea sa pregatesc o oferta si abia am prins o ora de somn.... era sambata dimineata si, cand m-am trezit, pe masa din bucatarie, ma asteptau Sandvisurile speciale de rasfat si fantezie facute de ei:

Metodologia de realizare, care le apartine in totalitate, este urmatoarea:
Se aseaza pe farfurie doua jumatati de mar, cu partea taiata in jos. In ele se infig scobitori pe care s-au insirat, ca pe frigarui, bucatele de salam, sunca, branza, cascaval, rosie, ardei, castravete, ridichi, etc, dupa inspiratie. Pe margine se pun, decorativ, grisine (din faina integrala!) infasurate in felii de bacon. Snopurile de grisine care se vad si prin centrul farfuriei au fost puse de rezerva .... ca ramasesera. Regula este ca cine are mai putin de 4 scobitori in farfurie, mananca la sfasit jumatatile de mar..... nu ma intrebati de unde ce si cum regula, ca asa mi-a fost comunicata. Si nu pui intrebari celor care te asteapta cu masa pusa, nu-i asa?

Langa asta minune, mi-au servit si legume, suplimentar:

O alta varianta, mai de criza de timp sau de chef, este urmatoarea:

Nu stiu de unde vine vorba aia cu cine a infipt zambila in branza (intotdeuana mi-am imaginat ca e o metafora similara cu batul in balta si mucii in fasole....) dar dupa cum se vede se poate rastalmaci in mod util: ceapa infipta in branza vine ca devine ca nu ii mai trebuie sare si cand vrei s-o combini, nu te intrebi cu ce ca ti s-a sugerat deja si anume cu branza. Mai in gluma mai in serios, in acest mizanplas Vizigotul papa ceapa de rupe. Nu ca altfel n-ar papa.....
A, platoul! Pai platoul e la stilul smuls aruncat: salam, branza, sunca, masline...si ce--o mai fi fost, puse la gramada, si deasupra, la deruta si estetiq, feliile alea de paine integrala (facuta de je, da?) ca sa dea aspect si stil. Se mancara, tot asa, cu scobitori, dar fara regula cu minim 4.

Ca-mi adusei aminte, sa cumpar scobitori la urmatoarea tura de shopping, ca inca 2 prestatii ale baietilor si-mi asasineaza stocul care dateaza de ani de zile, ca alfel nu foloseste nimerica scobitori in casa asta.

Na, acestea fiind zise, va doresc inspiratie la improvizatii, cand n-aveti chef sau timp de gatit, Boieri Dumneavoastra!

Trauma stilistica

Am o problema cu doamnele coafeze. Nu poci comunica domne cu dansele si pace. Dotata de natura cu un par dificil - ondulat, dar nu cret, doar cat sa stea de nici un fel, moale dar nu lins, doar cat sa nu tina nici o coafura si rebel cat cuprinde - foarte greu mi-am gasit vreo coafeza care sa stie ce sa-i faca. Nu mi-e drag nici sa ma coafez singura, cu peria si uscatorul, nici sa pun bigudiuri. Daca tot e inutila orice straduinta, tot ce-mi trebuie e o tunsoare adecvata si gata coafatul cu un pieptan cu dintii rari......Mi-am gasit candva o coafeza care se pricepea la genul asta de podoaba capilara dar a intrat in concediu de bebe si i-am pierdut urma....Si-am ramas cu restul branshei.

As putea povesti aci pana maine ce dialoguri absurde se petrec intre mine si ele. Ele coafezele. A, pardon, odata am fost si la un coafor de-si zicea stilist. Ala mi-a sugerat sa ma fac blonda .....

Si cum de cateva saptamani tot ma vait ca-mi ies fire de par alb care stau ca sarma ghimpata, de zici ca mananc curent electric la micu' dejun, azi m-am hotarat: Vizigotul e in vacanta, sotul e cu treaba prin oras, ma duc la coafor!
 Ziceam ca ma si vopsesc dar m-a deturnat o prietena ca nu e bine sa te vopsesti daca esti proaspat spalata pe cap ca se irita scalpul. La ce entuziasm aveam, numa' bine mi-a picat. Hai doar sa ne tundem. Ma-c cu poza descarcata de pe net: io-te, asa vreau ca de fapt asa am fost tunsa dar a crescut parul.
Voiam un bob clasic, cu parul mai scurt in spate sa se ondoleze si mai lung (doar un pic mai lung) in fata sa-l pot da dupa urechi.

Arat deci poza si explic. Si incep intrebarile:
- vreti pe lung sau pe egal?
ha? pai nah, asta vreau de vezi in poza.
- pai da, zice, dar tunsoarea aia o vreti pe lung sau pe egal?

Deja fierbeam. Pai bine fata mea, daca stiam cum vreau ma tundeam singura. Iti aduc model si tot nu e bine?

Se apuca in sila sa ma pieptene. Bine, recunosc cinstit, e crima sa ma tunzi daca am parul proaspat spalat ....dar asta e. Imi scot frumos ochelarii si decid ca ce o fi o fi, sa ma tunda cum o crede ea ca e tunsoarea aia de i-am aratat-o .... macar, cu asa par, am avantajul ca nu se vad prea tare defectele tunsorii.

Ma smulge din visare, adastand cu o oglinda la spatelel meu: e destul asa sau mai luam?
Luata prin surprindere intreb senina:  ce sa luam?
- Pai sa-mi ziceti cat de scurt vreti sa nu vi se para prea scurt dupa aia.....

Io am miopie, ce sa vad io in oglinda ei? si pe parul ud, ce sa vad cat e de scurt????????? Deja imi venea sa tip de frustrare: ti-am adus poza! tunde-ma ca-n poza aia! V-o fi invatat la scoala sa tundeti !

In fine, ma dau singura la loc, mental, si continuam. Da intrebarea stupida astepta dupa colt: il filam?
Creerul meu deja ii raspundea: pe cine? e spioni p-acilea?
Ii explic ca sa-l fileze, daca vrea, sau sa nu-l fileze, daca vrea. Eu nu stiu.

 - Pai dumneavoastra sa-mi spuneti ce vreti.....

In fine, ma tunde. Ce-a iesit n-are nici o legatura cu ce era in poza aia. Pe de alta parte, astept 2-3 spalari sa-si gaseasca podoaba mea capilara echilibrul si sa vad, de fapt, ce-a iesit.

A, si la final? Voia sa mi-l intinda cu placa! I-am esplicat ca nu, nu vreau, ca e par ondulat si firul deshidratat si placa il arde si MIE IMI PLACE ONDULAT.

- Dar sa stiti ca se aseaza mai bine daca e indreptat....acuma cum vreti .... sa va usuc cu peria?
Fac gresala de eroare si zic da. Si m-a uscat. Mi l-a intors in interior ca la Mireille Mathieu (sau cum s-o scrie).
Ce au, frate, toate coafezele de nu inteleg ca PARUL ONDULAT NU SE INTOARCE IN INTERIOR? Se lasa in pace sau cel mult se zapaceste spre exterior sa-si aseze buclele..... Parerea mea!

Pentru vopsit ma gandesc f intens sa imi cumpar vopsea si sa ma rog de careva milos, mama, soacra, vro prietena....ca de coafeze mi-a ajuns pt inca un an (ultima tunsoare fuse prin august anul trecut .... ).

Cartofi cu carnati

Este, cred, unul dinte cele mai rapide feluri de mancare si se improvizeaza rapid. Nu e nevoie decat de carnati (e bine sa fie unii mai uscati-afumati, nu proaspeti), cartofi, sare si rozmarin.

Se pun cartofii la fiert in apa cu sare. Cat timp ei se fierb, se frig carnatii intr-o tigaie de teflon, fara ulei, fiindca-si vor lasa ei ceva grasime. Cand cartofii sunt fierti respectiv carnatii rumeniti pe toate partile, se pun cartofii peste carnati, se amesteca sa se mozoleasca de rumenitura lasata de carnati, se adauga rozmarinul, se mai amesteca nitel si tadaaaaaaaam, gata masa!

Merg de minune cu o salata de muraturi. Sau de varza acra. Si o bere rece (mai ales daca-s carnatii picanti).

.... dureaza mai mult sa scrii reteta asta decat s-o prepari, Boieri Dumneavoastra........

Mancare de cartofi cu muuuuult marar

Nimic nu se compara cu o mancare de legume - cu sau fara carne, dupa caz, gust, chef si disponibilitati. Mancarea de cartofi cu muuuuult marar e preferata Vizigotului. E o preparatie extrem de simpla si rapida. De fapt reteta este atat de simpla si versatila incat poate fi preparata cu mai multe legume: cartofi, pastai, mazare, morcovi....impreuna (si-atunci se numeste ghiveci) sau separat.

Aveti nevoie de:

- carne de pui (optional)

- cartofi

- ceapa

- catei de usturoi

- suc de rosii (sau bulion de ardei, sau rosii pasate....pe scurt, roshitura, care ce are)

- sare si piper

- ulei pentru calit

- foi de dafin

- marar verde 

De cantitati nu ma intrebati.....pentru 6 portii eu pun cam 6-7 cartofi, 2-3 cepe si marar verde 2-3 legaturi. Rositura cat sa se coloreze binisor si frumusel, ulei 2-3 linguri, sare piper, vorba ceea, cat se cere...... 

Da' mai bine va povestesc. Eu va zic de mancarea cu carne de pui, daca vreti de post, n-aveti decat sa sariti peste faza asta. 

Mai intai se pun la fiert carforii, cubulete cat de mari va plac, in apa cu sare si 2-3 catei de usturoi ne-dezbracati de camasa. Dau o aroma subtila si difuza de mai mare dragul. 

Se taie, deci, cubulete carnea de pui si se pune la prajit in o lingura de ulei de masline, incins, intr-o tigaie cu fundul gros. Se amesteca din cand in cand, cu grija, sa se albeasca pe toate partile. In timpul asta, cat cartofii se fierb si puiul se rumeneste, nu stati geaba: tocati ceapa (verde, daca se gaseste). 

Cand puiul s-a albit pe toate partile, punem ceapa tocata. O lasati numai cat se se sticleasca un pic si presarati sare si piper care ajuta la inmuiat leguma. Cand si ceapa e usor calita, urmatoarea etapa: cartofii, care, de-acuma, trebuie sa se fi fiert asa, cam 80% din cat inseamna fiert pe deplin. 

Ii adaugati cuburi peste combinatia carne si ceapa si amestecati usor! Ne place sa aiba cartofii muchiile indulcite de bine ce s-au fiert dar trebuie sa ii mai menajam un pic, macar pana trece si urmatoarea etapa: bulionul. Eu am pus 2-3 linguri bune de bulion de ardei care-mi place in mod deosebit pentru culoarea pe care o da mancarii si, nu in ultimul rand, pentru aroma de pur si simplu ardei pe care o are.

Am mai adaugat un pahar din zeama in care au fiert cartofii si am lasat mancarea in pace sa ajunga iar la clocot.  Dupa 10 minute de clocot potolit, amestecat in ei din cand in cand, numa bine s-au intrepatruns aromele si mancarica e gata pentru urmatoarea etapa. 

Urmatoarea etapa e mararul! Boieri Dumneavoastra, tare bun ii mararul asta! O prietena draga, se stie ea care-i, a zis odata ca tare trebuie sa ne fi iubit Al de Sus de ni l-a dat. Si zau ca asa ii. Nimic nu se compara cu aroma de marar proaspat tocat, verde de nu se poate, si aromat de te doare nasul.  Adaugati, asadar, peste mancarica, 2-3 legaturi de marar tocat marunta si desfatati-va cu aroma. Daca vara are un miros, apoi sa stiti ca asta e: mirosul unei mancari proaspat facute, condimentata cu marar! 

Amestecati si mararul sa se infrateasca, mai lasati sa clocoteasca un pic , 2-3 minute, si asta e! Inchideti focul si chemati mesenii! Daca n-or fi venit deja de la miros.  

De regula noi combinam cu o salata de muraturi sau cu salata de rosii cu ceapa. Merge si fara nici un fel de salata, ca are gustul suficient de fresh si aromat, fara a fi greu. 

Cum ziceam la inceput, daca tineti post, sariti etapa cu puiul si e o mancare numa buna de facut rapid. Sau, o puteti face fara carne si s-o combinati, la 2 mese, cu 2 fripturi diferite. De exemplu o data cu gratar de pui si o data cu carnati. Merge bine si langa niste snitele. Sau ce combinatii va mai trec prin cap.

Pofta mare!

1 Mai, si-atat

Ar fi un cliseu, si inca unul banal, sa spun ca am sarbatorit 1 mai prin munca. Mai ales ca, de fapt, nu am facut-o. Am sarbatorit 1 Mai in afara Bucurestiului, cu plimbari prin padure, cautat de ciuperci si buruieni pentru salata (de fapt pornisem dupa margaritar, dar asta e alta treaba) si gratare in curtea bunicilor. Bunicilor Vizigotului. Au fost doua zile superbe, cu un soare un pic cam prea arzator pentru gustul meu - m-am ars pe umeri si, la tenul meu, asta e mare lucru, asa ca v-avertizez de acuma: usor cu soarele anul asta ca nu e de glumit!

Padurea era absolut superba si am facut o multime de poze:

Cu scanteioara de padure :) Nu stiu cum se numeste de fapt dar este o frumusete.

Cu niste floricele albastrele care lumineaza poienitele:





















Cu papadia-parashuta - asa le spunea Vizigotul cand era mai micutz, parashute.














Am gasit si ciupercute, putine, ca inca nu s-a incalzit pamantul.

Gutuiul din curte, inflorit de-ti taie respiratia! 

Laleaua batuta din gradina bunicii.

Irisii :)

Si-n a doua zi de plimbare, padurea la fel de frumoasa:

Si-o floricica fluturas :)

A inflorit natura. De-acuma vine vara !