Pulpa de porc impanata

Na, c-a venit si momentul sa ma laud cu friptura de la revelion. Si de la Craciun, daca e sa fim sinceri, ca de Craciun am fost doar noi 3 iar de revelion  am fost cu familia extinsa asa ca n-am avut absolut nici o jena sa fac repetir la friptura, mai ales ca avusesem parte de laude infocate si, in plus, stiam ca n-are cum sa iasa chiar la fel-la fel. La fel de buna, da, dar nuantele gustului aveau sa fie usor diferita - bine zice Vizigotul cand zice ca niciodata nu-i la fel, aaaaa?

Reteta e simpla. Iarasi un caz flagrant de lipsa de precizie. Nu stiu sa zic de cantitati, Boieri Dumneavoastra. Dar, credeti-ma pe cuvant, pentru asta pulpa de porc impanata  nici nu va trebuie precizie. Aveti nevoie, orientativ, de:
- o bucata de pulpa de porc, cam cat credeti ca e necesar sa se sature toti mesenii
- carnati cat de 3 ori lungimea bucatii de carne
- 15-20 de catei de usturoi
pentru marinata, ajustati cantitatile cat sa ajunga sa ungeti bucata de carne pe toate partile si sa se scurga si-n tava cateva linguri:
- ulei de masline
- vin alb sau bere
- mustar - vreo 2 lingurite
- boia iute - cat va lasa mila de meseni
- piper
- cimbru
- suc de rosii - cam cat si mustarul
- zeama de lamaie, cam 1 lingura

Ca sa fie petrecerea comoda chiar si pentru bucatar, pasul 1 este planificarea. Daca va planificati friptura asta alaturi de o garnitura comoda (sa luam, de-un par example, cartofii mei fondanti), pasul urmator este ca, fie cu o seara inainte, fie in dimineata zilei cu pricina, sa puneti carnita la marinat.

Se ia, asadar, bucata de pulpa. Cu un cutit lung si ingust se fac 3 gauri in lungul pulpei, gauri in care se baga carnatii. Daca aveti de casa (carnati, adica), bine facuti si condimentati, e si mai bine pentru succesul demersului. Acuma tre sa zic una rusinoasa, dar n-am incotro: carnatii e bine sa fie un pic inghetati, doar un pic. Gata, am zis-o, nu va explic. Oti fi priceput Domniile Voastre de ce....

Dupa ce carnatii au fost bine indesati in carne, e randul usturoiului. Intepati carnea in multe locuri si-n fiecare incizie bagati cate un catel de usturoi. Nu va zgarciti ca dau gust bun.

Pasul urmator: marinata! Amestecati tot ce v-am povestit, ungeti pulpa pe toate partile, asezati-o in tava in care urmeaza sa fie coapta, acoperiti etans cu folie de plastic si dati la rece. Min 4 ore, maxim 24, chiar si mai mult daca e foarte frig afara. Cand vine momentul, scoateti folia si puneti tava in cuptorul incins.

Eu am facut o bucata de pulpa cam de 25 cm lungime (iertaciune, zau, nu cantaresc materiile prime decat la retete cu fasoane, cum ar fi cele de prajituri) si am tinut-o 2,5 ore la cuptor la foc mic. Din cand in cand luati cu lingura zeama din tava si puneti peste friptura. La jumatatea timpului, intoarceti pe partea cealalta.

Cand e gata (adicatealea cand batul de frigaruie infipt in carne provoaca scurgerea unui suc incolor, nu rosu) scoateti pe un platou, acoperiti cu folie de aluminiu (lejer) si lasati sa se hodine macar 10 min. Cam asa arata produsul finit, in intimitatea bucatariei:

In acesti timp, vedeti de garnitura si de sosul ramas in tava, pe care nu aveti decat sa-l mai incalziti un pic si, daca vi se pare grosier pentru finetea mesenilor, sa-l strecurati - da e pacat de bunaciunile ramase in sita - sau sa-l blenderuiti.

Dati friptura la masa taiata felii groase, cu sos pe langa si - zic eu - o garnitura pe baza de cartofi. E tare gustoasa, aratoasa si usor de facut. Ia priviti ce sectiune:

Iar ce ramane ne-mancat, taiata cubulete si incalzita in sosul ramas, merge peste o mana de paste fierte al dente!

Pofta mare!