Briose cu stafide

Ca tot veni vorba de briose, azi dimineata, in timp ce vamuiam cafeaua si alergam donsoara plimbareata - ca se trezeste, Boieri Dumneavoastra, la 7.00, maaaax 7.30, de parca are vro treaba de facut - am ochit din mers cutia cu briosele de adineauri. Mai era una singura, stinghera si trista. Moment in care mi-am zis ca, daca tot nu fac nimic productiv, as putea sa mai ticluiesc o tura de briose sa aibe lumea de desert si gustare, ca io tot ma duc la birou si n-au de mancare de felul 1 si 2 altceva decat resturi de prin frigider. Macar sa ii ametesc cu mirosul. Booooon, asa ca ma apuc de treaba, verbalizand, in the same time, si mandra plimbareata, cum ziceam.
Si cum se intampla nu prea rar, la mine cel putin, am constatat ca de fapt nu prea am cele necesare retetei. Asa ca am adaptat. Redau mai jos procesul gandirii - din care, daca va concentrati, deduceti si reteta. Asta ca sa intelegeti ca, de multe ori, o reteta faina e rezultatul unor constrangeri de genul "n-am de aia, n-am de aia, dar am de aia si fac de ailalata". Deci,  briose cu stafide. As putea spune si cu iaurt, se va vedea imediat de ce.....Asadar, reteta si procedura se intampla astfel:
- 300 g de faina integrala - stai ca n-am decat 260, mai am in balcon dar nu pot sa ma duc acu sa iau, si chiar daca iau, tre sa astept sa se incalzeasca. Ok, pun cat am. Deci, 260 g faina integrala.
- 150 g zahar brun - d'asta am avut, na ca am pus.
- 150 ml de lapte - ma intorc, iau cutia din frigider, cu o mana pe fata urcata in Learning Tower, desfac cutia, cedez in mod regulamentar dopul copilului urlator, pun in paharul gradat...shoc...90 ml. Mno, 90 ml avem, 90 ml folosim. Deci, 90 ml lapte. Iote-te a am si niste smantana, ia sa o pun si pe asta, deci 2 linguri smantana. 
- 60 ml ulei....haaaa, aci v-am coplesit, chiar aveam!!!!
- 1 ou - oare am ou, nu cred ca am, ia sa caut, ca si daca n-am, pun o banana, am unele prea coapte de nu le mai mananca nici tata, ia sa caut....iete ca am. Deci 1 ou.
- 150 g iaurt alb - aveam.
- 1 plic praf e copt - aveam
- 1 praf de sare - hai nu serios, chiar aveam :))
- fructe pt briose, oare ce sa pun? As pune pere crude, dar alea lasa zeama, nu-s ca alea din compot. Mere? Mi-e lene de mor sa le spal, curat, toc...deja nu se mai justifica rapiditatea, si la 9 tre sa fiu la birou, pai ce-am facut? Ce sa fac, ce sa fac? Afine am la congelator, dar daca le pun congelate se flescaie aluatul. Pffff....oare chiar tre sa ma duc sa cotrobai in balcon??? Dar stai, fructe uscate ce-or mai fi? Victorie!!! Stafide!!! deci: 1 pumn de stafide!
- ce sa mai pun, ce sa mai pun? Ia...niste condimente...scortisoara? Mneah, deja banal! Five spices, pun five spices. Deci: un varf de lingurita de five spices. Daca nu aveti, merge si ghimbir.

Dupa aia, da-i cu procedura. Uscatele intr-un castron, umedele intr-un castron, ameste, uscatele peste umede si .... prea dens aluatul. Ce sa facem, ce sa facem, o intreb eu pe fiimea care se exercita voiniceste cu un tell de silicon pe blatul de bucatarie de nu-mi mai auzeam nici gandurile. Deschid frigiderul, am uit urat in el....vad un iaurt, imi zic A-haaaaaaaaa, il pun si pe ala. Deci adaugati pe lista ingredientelor inca 140 g iaurt alb. Amestec iar cu fereala - ca va ziceam data trecuta ca la briose nu e cazul de prea multa osteneala la amestecat - si tot era prea dens. Iaurt nu mai aveam, asa ca deschid alt dulap si iau sticla de ulei. Mai galgai vreo 30 ml de ulei , mai amestec si ma declar multumita. Adaug si stafidele si gata. Intre timp, gandin intens, pregatisem si tavile cu cosulete din silicon unse cu unt. Le-am umplut pe 3 sferturi, le-am dat la cuptor si m-am pregatit sa plec la birou. Am lasat instructiuni precise de copt (cu tava de apa dedesupt, foc mediu, is gata cand s-au bronzat si scobitoarea iese curata). Dupa cum se vede, s-au cam descurcat co-locatarii.

Boieri Dumneavoastra, sper c-ati inteles ceva. De nu, is disponibila pentru clarificari. Seara faina si we placut, oameni buni!

Briose cu faina integrala si pere

Bine v-am regasit, Boieri Dumneavoastra! Nu, n-am luat calea codrilor si nici n-am retuntat la gatit, ba chiar activez mai abitir ca 'nainte, numai ca inca n-am reusit sa aflu unde trebe pusa o vorba buna sa lungim nitel ziua, ca mie zau ca nu-mi mai ajunge timpul. Aud tot mai des prin jurul meu exprimari de genul "nu exista sa n-ai timp, daca vrei iti faci timp pentru toate". Mno, imi cam permit sa nu cred una ca asta.....
In fine, trecand la ale noastre, frumusetile din poza sunt niste minunate briose cu faina integrala si pere, indulcite parte cu zahar parte cu pasta de curmale...o nebunie! Asadar, avem nevoie de:
- 300 g faina integrala
- 150 g de zahar (sau 50 g zahar + 2-3 linguri de pasta de curmale)
- 150 ml de lapte
- 60 ml ulei
-1 ou
- 150 g iaurt alb
- 1 plic praf de cop
- 1 praf de sare
- pere din compot, taiate cubulete. Eu am avut un borcan de 800 g, din care zeama a fost bauta de Vizigot si vreo 3-4 bucati de pere au fost impartite in mod egal intre el si Ghemotoaka. Restul le-am pus la briose...na, ca sa va cam lamuriti de cantitate :))
- unt pt uns formele

Am amestecat intr-un castron ingredientele uscate (adica faina, zaharul, praful de copt si sarea) si in altul pe cele umede (laptele, uleiul, oul, iaurtul si pasta de curmale). Dupa aceea am pus uscatele peste umede si am amestecat nu f mult, cat sa fie toate cele inmuiate dar nu foarte omogenizate, nu e bai daca par ca mai sunt cocoloase. Am adaugat si cubuletele de pere, am umplut formele de briosa pe 3 sferturi cu aluat si le-am dat la cuptorul incins in prealabil cam 45 min, la foc potrivit, cu o tava plina cu apa sub gratarul pe care s-au copt. Rolul ei e sa imblanzeasca focul si sa salveze gospodina daca uita nitel de briose. Sunt gata cand iese scobitoarea cu fata curata. Bune de tot, le-am facut aseara si acum mai e doar una. :)

S-aveti zile inmiresmate, Boieri Dumneavoastra! 

Briose cu pere de serbare :)

Din vorba in vorba, zilele trecute, in asteptarea serbarii de Craciun, ne-am gandit noi, mamicile, sa aducem odata cu odraslele mandru recitatoare si ceva rajituri si sucuri sa fie, ma-ntelegeti, si-o tratatie la final. Ca niciun colindator nu le zice pe degeaba, nu? Nu-mi propusesem in mod special sa execut prajituri pentru aceasta cauza, dar nici nu exclusesem ideea....ca nu stiam ce timp am si cum se aglomereaza trebsoarele acu', nainte de sfarsitul de an calendaristic, religios, fiscal si financiar.

Daaar, ca sa ma salveze din dilemele in care ma zbateam (aiurea...) fi-miu imi face program de bucatarit si m-anunta: pai fac eu o negresa de-a mea (pe bune, chiar o face el, daca excludem aprinsul si manevratul cuptorului si spalatul vaselor de dupa) si mai facem impreuna o tura de briose si gata. Io-te-te, imi zic in sinea mea, ce m-am scos. Am sa ma dau mare cu prajituri de casa si le face, de fapt, copilu'.
Daaar....evident....stiti Domniile Voastre cum vine cu antiteza aia dintre socoteala de acasa si aia din targ...a trecut we si n-am reusit sa facem prajituri pe indelete (c-am kilerit porcu') asa ca abia luni seara s-a produs negresa. Care e reteta de aici  in care fimiu a renuntat la ulei, ca a uitat o data sa-l puna si-a decis el ca prajitura iese mai buna asa. Iese mai compacta si un pic cam turtoi, dar foarte concentrata si cu gust mai accentuat, pe cand cu ulei iese mai pufoasa, mai ca un pandispan....fiind insa direct implicat in preparare si destinata serbarii dumnealui, nu m-am apucat sa-l contrazic. Turtoi ii place, turtoi sa prezinte colegilor si sa manance dimpreuna cu dansii, ce treaba am eu. Mai nou, coc negresa in tava de teflon rotunda, unsa cu unt, si iese mai frumusica decat in tava de yena dreptunghiulara. La nevoie cre ca joaca si rolul de blat de tort, tre s-o incerc si p=-asta intr-o zi...

Dar sa nu divagam, facuram asadar negresa, o ornaram cu glazura bine condimentata cu scortisoara si cuisoare, o ninseram cu cocos, si o lasaram in asteptare. Pregatita a fi dusa la kinderi la serbare arata asa:

Poza nu moare de frumoasa ce-i, insa la ce viteza a fost facuta e chiar bunicica. Serbarea era la 17.00 si eu la 16.00 inca asteptam sa se coaca al doilea rand de briose la care nici glazura nu aveam inca, asa ca am pozat la viteza negresa nainte sa o impachetez.....dar sa nu anticipam.

Marti dau sa profit de statul acasa - ca unu' dintre noi, nu spun cine da' becher, facu o faringita pe fond alergic si a stat acasa de la scoala sa se conserve pentru serbare. No, si zic hai sa facem briosele in tihna sa scapam de o grija. Dau sa cantaresc, sa masor, etc si numa ce incep intrebarile: da' cate-ti ies dintr-o tura de briose?
12, raspunde gura fara mine.....
Pai sunt prea putine!
Aaaaa, o dau eu la intors, gandindu-ma ca daca le portionez mai mici decat de obicei (cand dau pe dinafara) imi ies de fapt 18, aaaaaaaa, nuuuuu, ies 18.
Pai tot is prea putine....noi suntem 25...ori 2....ba nu, ori 3, ca vine fiecare copil cu 2 parinti minim (hai nu zau, imi zic, minim????) ....deci...75! Da' stii ce? Fa 80, sa fie de rezerva!
Pe bunee? ma mir eu siderata....Da nu vrei, mama, fro 200, poate facem si-o vanzare, ceva??????

Enfin, el da sa imi explice ca tre sa ajunga minim cate una la fiecare, eu dau sa ii explic ca nu-s singura mamica ce aduce dulciuri deci vor fi din belsug, el ca nu si nu, trebe sa apuce fiecare cate una, io ca hai ma lasi?????
Pana la urma am cazut la pace la 36 de bucati, adica 2 randuri de briose, convingandu-l eu ca plozii vor apuca sigur cate o briosa si parintii dupa caz si noroc.

Acuma ca va facui capul mare cu povestiri adevarate, sa trecem si la reteta. Ca de fapt de aia ma apucasem de scris. Imi plac in mod deosebit aceste briose cu pere  fiindca-s foarte pufoase si aromate si, in plus, intotdeauna ramane cate o para parasita prin frigider sau cate juma de borcan de compot de pere prin acelasi frigider. Asa ca jap-jap, imediat incropesc desertul. Briosele, in general, imi plac fiindca ani de zile mi-am dorit sa fac si nu-mi ieseau, si pentru ca sunt usor de facut, usor de mancat, gata portionate, merg la pachetel si....si sunt frumoase, na!

- 250 g faina (cel mai bune ies cu faina juma-juma alba si integrala)
- 150 g zahar (preferabil brun)
- 60 ml ulei
- 100 ml lapte
- 1 ou
- 140 g iaurt alb (dar merge si de fructe daca aveti pe stoc si prisoseste)
- un praf de sare
- 1 pliculetz praf de copt
- 4 pere (din cele micutze, romanesti, coapte bine...daca-s nitel posmogite de bruma si mai gustoase is) curatate de coaja si cotor si taiate cubulete mici
- coaja rasa de portocala (asta a fost pentru aroma de Craciun, poate fi eliminata fara probleme)
- unt pentru uns tavitele

Pentru glazura:
- 100 g ciocolata cu lapte, rupta in bucati (merge si ciocolata menaj)
- apx 50 ml lapte sau frisca lichida
- un praf de scortisoara
- cateva cuisoare

De facut se fac in felul urmator: se bat intr-un castron, pana la omogenizare, ingredientele lichide, adica oul, laptele, uleiul, iaurtul. Tot aici se adauga si coaja de portocale. In alt castron se amesteca ingredientele uscate: faina, zaharul, praful de copt, sarea. Se toarna uscatele peste lichide si se omogenizeaza usor DOAR pana ce tot amestecul este cat de cat incorporat, sa nu ramana ingrediente uscate, insa nu se bate prea mult aluatul fiindca briosele vor fi gumilastice si lipsite de fragezime. Daca raman gogoloase de faina prin aluat nu e problema. In acest moment se adauga si perele, se mai amesteca sa fie uniform distribuite in masa aluatului si gata. Tava de briose trebuie unsa cu unt si in fiecare lacas se pune cate un cosulet de hartie pentru briose.

Se umplu lacasurile pe jumatate (cam 2 linguri de aluat) si se dau la copt in cuptorul incins in prealabil, cam 20 min. Ca sa nu le ard pe fund eu pun sub gratarul pe care se coc briosele tava mare de aragaz plina cu apa. Astfel, in cuptor e asigurata o atmosfera mai umeda, sa nu se usuce aluatul, si taria focului e atenuata. In acest mode scade substatial pericolul ca, pentru 2 minute de copt in plus, fundul brioselor sa fie negru ca noaptea ;). Cand sunt aurii pe deasupra si usor maronii de jur imprejur, si s-au dezlipit de peretii tavitelor, e momentul sa procedati la manevra scobitoarea: daca iese curata, is gata minunile.
Aici instantaneu cu cele 35 de supravietuitoare, ca pe-a 36-a a sacrificat-o fi-miu ca desert la masa de pranz:

Si in acest moment eroic (mai erau cam o ora si un sfert pana la serbare), io chem copilu sa bage la ornat (ca de regula se innebuneste) si el imi da cu flit: vrea sa se mai relaxeze un pic, sa fie ok la serbare.....Am cazut nervos, mi-ardea mie sa ornez 35 de briose ca de mere padurete.... Cand am mai cautat prin bucatarie si am realizat ca nici ciocolata pentru glazura nu mai am.....m-au luat toate disperarile. Le-as fi lasat asa, dar m=a avertizat beneficiarul ca trebe musai gatite, sa fie atractive...zaaaaau?

Asa ca am improvizat glazura din lapte+zahar+cacao+unt date cateva clocote la foc mic. Nu ma intrebati de cantitati ca au fost la galgaitura sau imprastiat din punga, oricum nu recomand varianta asta de glazura, aia cu ciocolata topita e mult mai gustoasa. Dupa ce amestecul minune a dat cateva clocote (n-as baga mana in foc ca nu s-a si lipit nitel), am asteptat minimu necesar sa se mai racoreasca, dupa care, cu ajutorul unei pensule, am moscolit frumos (ete frumos....) fiecare briosa. Asa zisa glazura avea o consistenta prea subtire, insa scopul final era sa ajute la lipit ornamentele, ca oricum n-avea nici o sansa sa arate la fel de bine si sa fie la fel de gustoasa ca o glazura de ciocolata. Dupa moscolirea cu glazura, am nins bombonici colorate, cate s-au putut lipi de motul brioselor, si asta fuse.

Acuma .... de facut le facui...lasa ca mai era juma de ora pana la serbare si io tot in papuci si haine de casa eram...dar cum le transport? Da, bine, pe tava ar fi stat cel mai comod, dar 36 de briose ar fi insemnat o tava cam mare. Si mai aveam si tava de negresa.....Asa ca am adunat cutii de carton de prin casa si le-am ambalat instr-un singur strat, sa stea frumoase.

..... intr-un tarziu, cu 2 minute inainte de inceperea serbarii, am ajuns si noi cu niste sacose de parca livram cosuri cu fructe, nu prajituri de casa......

Serbarea a fost minunata, pe mine m-au pierdut, ca intotdeauna, in tara plangaciosilor, inca de la primul cantec, cum susurau ei acolo cu glasuri dulci, cand mai tare, cand mai suav, si cat o fi muncit Doamna cu ei sa le iasa cum trebuie.....ce sa mai vorbim, ti se inmuiau picioarele.....

Iar la sfarsit, cand s-au infipt kinderii la briose de era bataie pe ele, mi-a trecut de toata oboseala. Si-am zis sa va zic si Domniilor Voastre reteta, poate v-o fi de trebuinta ;). In loc de pere puteti pune cam orice fructe, eu am incercat si cu ananas, si cu banane, guturi, afine, zmeura....dupa inspiratie.

Seara frumoasa, Boieri Dumneavoastra!