DIY pe ultima suta de metri ;)

O alta pasiune, lasata de izbeliste in ultimii ani.

Seara frumoasa, Boieri Dumneavoastra!

Chiftele la cuptor

Bine v-am regasit, Boieri Dumneavoastra! Mi-am asumat, umila, criticile Monei si Danei si iaca m-am mobilizat sa mai si scriu. Ca de gatit nu m-am lasat, insa timpul disponibil pt butonat a fost cam lipsa in ultima perioada. Sa va zic, asadar, ce-am facut azi.
O foarte mare, dar nu foarte recenta descoperire a familiei o constituie o reteta de chiftele taman exact pe gustul meu: fara prajeala, fara dat prin faina, fara alte chinuieli dintr-astea. Vazuta, undeva prin iarna, la televizor, da, pe TV Paprika (da' nu mai tiu minte emisiunea). Intre timp a fost modificata si adaptata, dar ideea de baza ramane: carne+condimente, amesteci, lasi 15 min la frigider sa se imprieteneasca, formezi chiftelele (da, fara faina sau pesmet), pui in tava pe hartie de copt, dai la cuptor si gata!

Deci, reteta de chiftele la cuptor. Una dintre variante, adica.
- carne tocata amestec, cam 1 kg. Amestec inseamna ce doriti Domniile Voastre sa insemne. De regula eu fac cu vita+porc in proportii egale. Am facut, insa, si doar cu porc (din porcul sigur bio in curtea bunicii) si a fost la fel de buna. Merge si cu carne de pasare, dar ies cam uscate. Cu miel nu am incercat. Inca.
- un pumn de catei de usturoi, zdrobiti
- sare piper la inspiratie
- o mana de salvie tocata
- o lingura generoasa de cimbru uscat
- o legatura mare de patrunjel verde tocat
- un morcov mare, dat pe razatoarea fina
- un ou (la care puteti renunta linistiti, eu tot am fixatia asta cu min un ou in tocaturi....merge si fara).

Toate cele de mai sus se amesteca bine de tot, pana la omogenizare. Castronul se da la frigider cam 15 minute, cat sa faceti ordine prin bucatarie dupa pregatirea ingredientelor. Se formeaza apoi chiftele, cu mana uda - precizez, fara faina sau pesmet - si se pun in tava de la aragaz, pe hartie de copt. Cam asa:

Se dau la cuptor dar nu stiu cate minute, se intorc cand incep sa sfaraie, se tin pana-s rumenite pe ambele parti, si gata. Or sa lase destul de multa grasime, dar asta-i si frumusetea, ca e sigur ca grasimea aia iese din ele. Sunt bune si calde si reci, sunt grozave in sadvisuri.
Cand ma apuc sa fac (sau cand se apuca altii de treaba si tot eu le fac) o tura de 20 buc se termina intr-o zi jumate. Si nimeni nu se vaita de stomac, asa cum se vaita la chiftelele prajite. Buna treaba!
Cam asa aratau la final, asezate frumusel pe un servetel de hartie, sa lase grasimea. Inutila manevra, ca nu prea aveau ce lasa:

E prima data cand pun morcov, dar e de tinut minte, fiindca le-a dat o culoare tare frumoasa.

Asta-i tot, Boieri Dumneavoastra ! Vara frumoasa va doresc! 

Multumiri - primite si date mai departe

Ana mi-a facut cinstea, aici, sa-mi multumeasca. Eu mi-am facut ne-cinstea sa aman postarea dar in sfarsit m-am mobilizat. Asadar, cum e normal si frumos, multumesc si eu, la randul meu, celor care onoreaza acest blog cu vizitele si comentariile lor:

In primul rand Anei, ale carei postari le citesc intotdeauna cu drag, rar se intampla sa apara o postare si sa n-am timp sa citesc imediat, chit ca de multe ori n-apuc sa comentez.

In egala masura, multumesc si urmatorilor:
Adelei
Danei
Lianei
Dianei
Monei - n-are link catre un blog, asteptam cu emotie si ziua aceea.
Prietenilor de pe DC
Bucatelor apetisante
Xandrinei 

Daca am uitat pe cineva, fie-mi iertat, eu sunt onorata de atentia tuturor Boierilor si Boieroaicelor care poposesc, fie si ocazional, prin oala cu tocana.

O vara frumoasa si racoroasa va doresc, Boieri Dumneavoastra! 

Ciorba de verisoare :)

 Asa ziceam cand eram mici, ciorba de verisoare :)). Cand s-a pronuntat Vizigotimea sa ieri ca ce ciorba vrea, m-au trecut, cu anticipatie, caldurile: ciorba de perisoare pe vremea asta? Dar cand am vazut ce frig era azi, la pranz taaaaare bine a mers fiertura mea, fierbinte si cu ardei iuti pe langa.

Asa ca ciorba mea de perisoare a fost facuta aseara dupa cum urmeaza, din:
Pentru perisoare:
- 500 g carne tocata ameste porc cu vita
- 2 linguri de orez (pe care eu l-am uitat, nu l-am pus)
- o felie de paine, muiata in apa si stoarsa bine
- o ceapa tocata marunt
- sare
- piper
-1 ou

Pentru zeama:
- 4 morcovi tineri
- jumate de dovlecel
- 2-3 cepe verzi mai zdravene
- 2-3 linguri de tije de telina (eu cautam disperata prin congelator radacina de telina, dar am constatat ca s-au epuizat stocurile, asa ca am pus tije... bune si alea)
- 3-4 linguri de bulion de ardei
- sare
- piper
- leustean
- zeama de prune sau borsh, dupa pofta

De facut se face simplu: intr-o oala de 3 l se pun legumele tocate marunt, adica morcovii, dovlecelul, telina (cine are, ca cine nu, poate sa puna si tije) si ceapa. Se pune la fiert, timp in care preparati carnea.
Carnea tocata se amesteca voiniceste cu toate cele enumerate mai sus - vedeti poate nu uitati orezul, eu l-am uitat, aia e, fura bune si asa, desi cu un format cam ciudatel, parca erau ozn-uri in ciorba.

Cand legumele au dat 2-3 clocote si-s aproape fierte, se adauga bulionul, iar 2-3 clocote, se trage oala pe foc potolit si se pun perisoarele. Eu nu ma muncesc sa le modelez cine stie ce, iau cu lingurita din amestec, cantitati egale, si dau drumul in ciorba. Repet, clocoteala sa fie la foc potolit, sa nu se imprastie minunile prin oala.
Le-am mai lasat sa clocoteasca pana s-au ridicat toate la suprafata, apoi am pus zeama de prune (cam 400 ml am pus eu, fuse prea multa dupa gustul meu, copchilu' cica era numa' buna de acra....ma rog), se fierbe iarasi pana-s aproape gata perisoarele. Dupa aia se pune leusteanul (eu n-avusei decat uscat), si dupa inca vreo cateva clocote, ii gata minunea. Merge cu ardei iuti alaturi, ba chiar si c-o lingura de smantana. Nu prea merge vara, dar vara asta e cu nabadai, asa ca merge ciorba mea.

Asta fuse, Boieri Dumneavoastra, pofta mare! 

Capatul pamantului si distanta pana acolo :))

In ultima vreme Vizigotimea Sa ne delecteaza cu marturisiri despre "ce credea el cand era mic". Ce concluzie tragem de aici? Pai, normal, prima concluzie este ca nu mai e mic, acum e mare si se gandeste la cum era cand era mic...A doua concluzie (my opinion, of course) este ca se considera suficient de mare ca sa se uite cu indulgenta la el-mic.
Este coplesitor de fascinant sa descoperi cum li se dezvolta gandirea, sa descoperi ca au ganduri ascunse si complicate, ca sunt, de fapt, niste mici omuleti, cu de toate in capsorul ala al lor. Mare, de-acuma, cum ziceam :)).

Cea mai recenta marturisire a fost: "stii, Mami, cand eram mic nu prea intelegeam treaba asta cu capatul pamantului. Ca, dupa mine ca sa ajungi la capatul pamantului, trebuie sa-l parcurgi pe tot. Si pamantul e rotund, corect? Deci ca sa-l parcurgi pe tot, trebuie sa faci un cerc complet. Adica sa ajungi f aproape de unde ai plecat. Pai, si-atunci, ce atata vaiete ca trebuie sa te duci la capatul pamantului? Nu e mai simplu s-o iei in sens invers, un pic, si tot acolo ajungi?????
Ei, asta eu nu prea intelegeam cand eram mic, dar acum inteleg ca era de fapt o metafora din vremurile cand oamenii credeau ca pamantul e plat, dar a venit japonezul ala si-a zis ca nu era asa. Sau era chinez?"

....pierduta in incercarea de a intelege ce-mi spunea, ca exemplifica gesticuland in aer in jurul unui glob imaginar, nu am reusit sa ma dumiresc care japonez/chinez....

Vinere frumoasa, Boieri Dumneavoastra! Nu va uitati umbrelele! 

Carbonare my style :)

 Adicatelea carbonarele mele. Reteta mea, adaptata. Nu am pretentia ca ar fi ca aia originala 'talieneasca (ca nici nu e). Doar ca e o reteta rapida si gustoasa. Am mai povestit despre asta cand eram la inceputurile bloggerelii dar, fiindca aceea e doar o poveste, fara poze, m-am gandit ca ar fi buna o revenire.

Va spun de-acuma ca am mai umblat la cantitati intre timp, asa ca ce va povestesc azi e pentru 3 portii generoase (sau 4 economicoase) si nu seamana chiar identic cu reteta de atunci. Insa e o reteta care se face in mare masura "la ochi", asa ca nu dati cu rosii. Asadar, reteta mea de paste carbonara are nevoie de urmatoarele (va reamintesc, vorbim de 3 portii):
- cam 200 g de paste de care vreti si va plac. Eu agreez in mod deosebit reteta asta cu paste scurte. Colegii de apartament, insa, au dezvoltat in ultima vreme o pasiune teribila pt pastele lungi. Asa se face ca in poza sunt niste farfale mai subtiri, nu stiu cum le zice, de fapt. Dar, repet, folositi paste de care aveti si stiti ca plac mesenilor.
- o ceapa medie, sau o legatura de ceapa verde - tocate marunt
- 2-3 catei de usturoi - tocat feliute
- 1 dovlecel micutz - asta e noutatea, folositi doar daca vreti. Noua, in special Vizigotului, ne place dovlecelul adaugat in paste fiindca ramane f dulce si fraged si da savoare sosului. Dovlecelul tocat cubulete marunte sa fie.
- bacon sau kaizer sau sunculita taraneasca...sau ce-oti avea, merge si prosciuto...aici nu stiu cantitatea exacta, cam cat iei in doi pumni sa fie, tocat feliute micute
- sare, piper, busuioc
- ulei de masline cam 2 linguri
- 1 iaurt simplu (mie imi place sa folosesc iaurtul de baut de la Campina) de 125 g
- 2 oua
- 1 lingura de otet
(si, fireste, apa de fiert pastele, dar nu ne incurcam chiar asa de tare in detalii, da?)

De-acuma metodologia e simpla. Apa se pune la fiert, cand da in clocot i se adauga sare si un pic de ulei, se pun pastele si se tin cat scrie pe cutie.
In timpul asta, se incinge tigaia si se pun kaizerul (baconul, prosciuto, ce-aveti) la foc molicel, sa iasa grasimea din el. Dupa 3-4 minute, dam focul mai tare (ca n-avem timp, tre sa fie gata invartitura la tigaie pana se fierb pastele), se adauga 2 linguri de ulei de masline (daca mai e nevoie, de regula e) si se adauga in tigaie ceapa, usturoiul si dovlecelul. Se tin si ele 2-3 minute, pana se inmoaie si se sticlesc un pic, se dreg cu sare, piper si busuioc, iar se mai tin cateva minute si gata. Sa vina pastele.
Dumnealor pastele nu se limpezesc cu apa rece, am renuntat la miscarea asta cu ceva timp in urma. Se scot din oala si se pun peste prajeala din tigaie, sa se murdareasca binisor de toata bunaciunea de acolo. Atentiune, nu aruncati apa in care au fiert pastele, ca va mai face trebuinta acusica.

De-acuma trebe sa va miscati repede si eficient. Pastele, in tigaie, murdarite de bunaciune, cum ziceam, maxim un minut mai stau. Focul sa fie mic-mic. Se bat repede cele 2 galbenusuri (albusurile le puteti pastra la congelator, numa sa scrieti pe cutie ce e in ea, sa nu faceti ca mine si sa le confundati cu supa de baza, dupa aia sa va mirati ce-a branzit sosul...)...amestecati, zic, cele 2 galbenusuri, cu iaurtul si lingura de otet, si le puneti peste paste.

Amestecati pana se imbraca toate pastele de ou-iaurt dupa care adaugati un polonic din zeama de la fiert. Asta face sosul foarte catifelat si-l impiedica sa se ingroase prea repede. Daca mesenii mai intarzie, puteti adauga chiar mai multa zeama, ca oricum pastele vor absorbi, dar macar sa nu fie chiar asa uscata mancarea cand s-or indura sa vina.

Pentru extra-aroma, la final de tot, fix nainte de pus in farfurii (ce farfurii? castroane!) adaugati piper proaspat macinat. Da' proaspat macinat sa fie, pentru aroma! Optional se poate adauga si ceva parmezan ras. De regula nu e nevoie, dar nici n-are ce sa strice.

No, asta-i toata reteta, Boieri Dumneavoastra! Cum povesteam si la relatarea anterioara, m-am inspirat dintr-o prezentare de-a lu' Shefu Jamie, de-am vazut-o cu ani in urma pe TVR 2. Ca nu am facut exact ca acolo sau ca oi fi uitat vreun amanunt, fie-mi iertat. De aceea am si zis ca e my style :).

E o reteta destul de rapida si gustoasa, o chestiune ideala pentru cina, zic eu, cand se vrea ceva cald si proaspat facut. Adica aproape in fiecare seara, in cazul nostru :).

Seara frumoasa, Boieri Dumneavoastra!

Saptamana altfel cu carnaval sau circ, dupa caz (postare pe fuga)

Dupa cum Domniile Voastre bine stiti, ne aflam in saptamana altfel de scoala. O saptamana in care scolarii si prescolarii lasa la o parte invatatura formala si trec la invataturi si activitati non formale. O initiativa minunata, dupa parerea mea, indiferent cat de buna sau mai putin buna e punerea in practica. Consider ca e minunat ca plodutii sa perceapa si altfel scoala. Ar mai fi putin de lucrat la program (poate nu mai incep zilele tot la ora 8) dar aici sunt mai multi factori de luat in discutie asa ca ma opresc aici cu discutia.

Ce voiam sa va povestesc e ca Vizigotimea sa azi are Carnaval la scoala. Doamna le-a dat planul pentru toata saptamana, dar ei au fost asa de entuziasmati ca n-au tinut minte nici macar de pe o zi pe alta ce au de dus la scoala de fiecare data. Asa ca am comunicat saptamana asta cu Doamna mai ceva ca-n timpul scolii.

Booon. Marti seara se trezeste tanaru: Mamiiiii, joi am carnaval.

(Bun, imi zic in gandul meu, nu mai facem circ singuri acasa, facem carnaval in grup la scoala. )
Bine, fiule, si ce dorest?
Pai...costum! Cum ce?
(Stiam de la Doamna ca tre sa se costumeze cum vor ei, fie si doar o masca si tot e ok, ce vor ei. Si pot mamicile sa realizeze, asa adauga eu).
Asa ca am luat la rand ideile. Am primit de la o prietena poze cu 2 costume ce mi le putea imprumuta, un indian si un pirat. Nu-i placura, ca trebuia sa spuna si o replica reprezentativa, si n-avea inspiratie. Eu aveam, dar "Hai incoa' sa te scalpez" si "yo-ho-ho si o sticla cu rom" nu-s asa educative si ar fi implicat explicatii nesfarsite, asa ca am tacut chitic.

Mai stam, ne mai sucim, zic : stii ce? iti ieri racheta la tine, iti pun o bandana si esti Rafael Nadal.

Intiial a fost de acord daaar, ati ghicit, bietul Nadal n-a zis nimic reprezentativ, de retinut ca maxima si cugetare de posteritate.
Na, Smarando, descurca-te!

Intr-un final Maria Sa a solicitat "costum si masca de Spiderman". Hai nu serios, pe ploaia asta io sa ma duc sa caut costum?
A, nuuuu, zice el, mai bine-l faci!
(nu, nu m-am enervat, eram placida)

Asa ca ieri, in disperare de cauza, mi-a venit ideea: Bucatar il fac. Un sort, o boneta, o lingura de lemn si sanatate buna. M-am facut ca ploua apropo de maxima si cugetare, dar intre timp am aflat ca Doamna i-a scutit de asta. Si chiar daca nu-i scutea, fiul e fan Masterchef si ar fi acceptat "prinde gustul competitiei".

No, si voiam sa va povestesc cum am facut eu scufia de bucatar din hartie colorata de ambalat cadouri. Aveam in casa un sort deosebit - citez "chiar d'ala de bucatar" - de culoare neagra, acum hai sa alegem hartia pentru scufie. Si-aici avuram dileme, ca nu era plodu convins cu ce se asorteaza negrul. Ma leshi? Se asorteaza cu orice nu e roz cu inimioare si printese, ba chiar si cu alea daca-ti plac tie, hai odata!

Metodologia mi-a sugerat-o o foarte buna prietena , care are maini de aur, si o regasiti frumos detaliata aici . Bineinteles ca eu am facut mai simpla chestiunea, ca aveam hartie, nu stofa.

Mai intai am decupat o fasie de hartie cat circumferinta capsorului, plus 2-3 cm in plus pt suprapus lipitura. Am indoit-o pe lung, sa fie mai tzapana, ca era hartia cam subtirica. In acest punct eu am facut greseala de a inchide cercul respectiv, insa daca lucrati cu hartie e preferabil sa-l inchideti la final, o sa va spun si de ce.

In continuare am decupat un cerc cu diametrul cam cat fasia de vorbeam mai sus, poate chiar un pic mai mare. Cercul asta trebuie incretit pe margini pana ajunge cat circumferinta capsorului, de ziceam mai sus. No, acuma trebe precizat ca daca lucrati cu panza treaba asta e simpla, un ac cu ata si gata. Dar cu hartia ce ne facem? Am luat-o metodic indoitura cu indoitura si fixam fiecare pliu cu cate o capsa (de aia si capsatorul din poze). Solutia nu e prea grozava, ca de la atatea capse era cam grosolana lucratura. Cand pliurile au devenit prea dese, am schimbat metoda si le-am fixat cu banda adeziva transparenta (adica scotch, dar nu-s sigura cum se scie corect :D ).

Cand tot pomponul asta a ajuns la dimensiunea dorita, am fixat si banda de am croit-o la inceput, cu ajutorul unei benzi dublu adezive. De aia ziceam, e mai usor, cu hartia, sa fixezi banda aia la sfarsit, ca e greu e lucrat. A iesit putin carpita la spate, dar a mers. Cam asta era rezultatul final:

Combinata cu un sort negru, un prosop de bucatarie atarnat la brau, o lingura e lemn si-o paleta de silicon in mana, a fost destul de sugestiv. Si usor de echipat, ca pe ploaia a de azi dimineata nu se putea duce cu costumul pe el.

Hai cu primavara, Boieri Dumneavoastra!