Fasole bilutze

Am gatit fasole week-end-ul trecut, insa denumirea patentata de mai sus s-a nascut abia aseara. Mi-am anuntat familia ca mai avem doar iahnie de fasole si, ca atare, sa manifeste repede repejor o optiune despre ce sa le gatesc ca, altfel, cu iahnia se aleg. Eram, trebuie sa spun, convinsa ca Vizigotul nu va fi cine stie ce entuziast despre fasolea mea. Dar....numa ce-l aud: Mamiiii, adica fasole bilute????
M-a bagat in ceata si mi-au trebuit cateva secunde sa ma prind ca se gandeste la fasole boabe. Intre timp, mai destept ca mine, ma ajuta: Adica nu pastai, nuuuuuu?In fine, a mancat copilu' meu fasole bilute cu salata de muraturi de am stat cu grija pentru burta lui peste noapte. N-o avut nimic.

Va prezint asadar reteta mea de Fasole Bilute (adica, pentru Dvs, iahnie de fasole cu afumatura). 

Treaba asta cu fasolea, Boieri Dumneavoastra, nu stiu de v-ati gandit vreodata, sau nu, dar este ilustrarea vie a expresiei americanesti "time is money". Ca se presupune ca fasolea este o mancare ieftina, corect? Bine, dar alea 3 sesiuni de fiert care te tin cu urechea si nasul ciulite la aragaz ce-s? Timp!

O fi ea fasolea o mancare ieftina dar i se ajusteaza pretul din timpul pe care-l consumi s-o gatesti!

Sa va povestesc: am pus fasolea la inmuiat de o seara inainte in apa rece.Trebuie pusa in apa multicica fiindca boabele se umfla si absorb lichidul.

A doua zi dimineata, am purces la fiert. Dupa ce a dat prima oara in clocot, am lasat-o vreo jumatate de ora sa fiarba, dupa aceea am aruncat apa si am pus-o iar la fiert, in apa care sa fie deja calda. Nu rece, ca se incruzesc boabele si obtinem gloante :)

A doua tura tot asa: fiert jumate de ora, aruncat apa, pus la loc in apa calda. Eeeei, acuma vine o etapa foarte importanta pentru mancarea de fasole si stomacul mesenilor: adunatul cojilor. Cum boabele deja s-au cam fiert (dar, daca le gustati, veti vedea ca mai sunt inca vartoase), incep sa se dezbrace de coji. Este bine sa adunati cojile astea fiindca, altfel, mancarea este mai greu de digerat.

Luati, asadar, Domniile Voastre, o paleta cu gauri (spumiera de supa) si culegeti cojile. Ca sa se mai adune la suprafata fierturii, puneti capacul etans pe oala, o lasati sa clocotesca nervos cateva secunde si pac, ati mai prins o tura de coji care s-au ridicat curioase la suprafata.

Cand cojile is bine adunate, puteti folosi fasolea fiarta la ce vreti sa gatiti.
Cum va povestii, eu la iahnie m-am oprit.
Am pus, asadar, intr-o cratita generoasa, boabele de fasole, costita  - zisa si "scaricica", d-aia de se gasea pe vremuri la Gostat, ca mie asa mi-a ramas in cap, scaricica de la Gostat - , cateva bucati de soric, un paharel de vin rosu, sare si piper la liber, ceva cimbru, o galgaitura de suc de rosii si foi de dafin. Peste astea, se pune apa fierbinte astfel incat zeama sa fie cam cu 2 degete mai sus de fasolea cu costita. Cam asa:

Se lasa apoi la fiert pe indelete, sa se infrateasca bine aromele si, daca e necesar, se mai adauga apa fierbinte. E gata cand clocotele seamana a bulbuceli, boabele de fasole sunt moi iar sosul s-a ingrosat consistent. A, si mancaii dau tarcoale pe la usi.
Arata cam asa, Boieri Dumneavoastra, da' va asigur: imaginea e nimica toata pe langa miros si gust.

Ca si mancarea de varza, e mai buna la 1-2 zile dupa ce-i facuta. Noi am mancat cu castraveti murati sau salata de muraturi asortate si, parol, a fost bataie pe oase.

Amu' treaba e ca eu cand m-apuc sa fierb fasole, fac de toate cele 3 feluri: supa sau ciorba, iahnie si fasole batuta. Bine, ar mai fi vro 2-3 feluri dar le detaliez al'dat.
In cadrul acestui festival al fasolii am facut doar mai sus numita Fasole Bilute si o olcica de ciorba de fasole cu zeama de prune. Dar despre asta cat de curand, stati p-aproape ca-i alta pricopseala culinara.

S-aveti pofta, Boieri Dumneavoastra!