Dorada Doricioasa

 Vizigotu, la bunici, a mancat dorada. Dorada care era delicioasa. Dar fiind, totusi, asa cum am zis, dorada, nu putea fi delicioasa....era doricioasa! 

Prin urmare, odata Vizigotul repatriat, m-am conformat si am gatit Dorada Doricioasa, si v-o zic si Domniilor Voastre, in speranta ca oi mai castiga ceva puncte la capitolul "retete simple". Prietenii stiu de ce! 

Asadar se cumpara Dorada, ni prea mare ni prea mica, si se curata corespunzator. Solzii ii puteti lasa ca oricum se jupoaie frumusel cu tot cu piele dupa gratareala. Dupa aceea se da cu sare si piper pe toate partile, inclusiv prin burtica si se umple (ea, burtica) cu 1-2 catei de usturoi, cateva frunze de patrunjel, busuioc, ce-aveti prin casa si 1-2 feliute de lamaie.

Dupa asa gateala, se pune Dorada, unsa un pic cu ulei de masline pe toate partile, la bronzat pe gratar. E gata cam in 20 de min, timp in care nici macar nu e necesar sa fie intoarsa. 

In vreme ce inotatoarele se bronzeaza corespunzator, faceti saramura: un pahar de apa se pune la fiert cu ceva sare si piper si cu o mana buna de ierburi - eu am pus patrunjel si cimbru. Pentru senzatii tari, adaugati si niste ardei iute tocat marunt. La final, cand am luat saramura de pe foc, i-am pus, decorativ, si vreo 2 rosii cherry galbene.

 De-acuma e gata. Se serveste cu saramura fromos asezata in castron si, optional, un mujdei si o mamaliguta aburinda alaturi. Mazarea din poza e portia lu' tati care nu se innebuneste in mod deosebit dupa vietati inotatoare. Asta e Dorada Doricioasa!