Carbonare my style :)

 Adicatelea carbonarele mele. Reteta mea, adaptata. Nu am pretentia ca ar fi ca aia originala 'talieneasca (ca nici nu e). Doar ca e o reteta rapida si gustoasa. Am mai povestit despre asta cand eram la inceputurile bloggerelii dar, fiindca aceea e doar o poveste, fara poze, m-am gandit ca ar fi buna o revenire.

Va spun de-acuma ca am mai umblat la cantitati intre timp, asa ca ce va povestesc azi e pentru 3 portii generoase (sau 4 economicoase) si nu seamana chiar identic cu reteta de atunci. Insa e o reteta care se face in mare masura "la ochi", asa ca nu dati cu rosii. Asadar, reteta mea de paste carbonara are nevoie de urmatoarele (va reamintesc, vorbim de 3 portii):
- cam 200 g de paste de care vreti si va plac. Eu agreez in mod deosebit reteta asta cu paste scurte. Colegii de apartament, insa, au dezvoltat in ultima vreme o pasiune teribila pt pastele lungi. Asa se face ca in poza sunt niste farfale mai subtiri, nu stiu cum le zice, de fapt. Dar, repet, folositi paste de care aveti si stiti ca plac mesenilor.
- o ceapa medie, sau o legatura de ceapa verde - tocate marunt
- 2-3 catei de usturoi - tocat feliute
- 1 dovlecel micutz - asta e noutatea, folositi doar daca vreti. Noua, in special Vizigotului, ne place dovlecelul adaugat in paste fiindca ramane f dulce si fraged si da savoare sosului. Dovlecelul tocat cubulete marunte sa fie.
- bacon sau kaizer sau sunculita taraneasca...sau ce-oti avea, merge si prosciuto...aici nu stiu cantitatea exacta, cam cat iei in doi pumni sa fie, tocat feliute micute
- sare, piper, busuioc
- ulei de masline cam 2 linguri
- 1 iaurt simplu (mie imi place sa folosesc iaurtul de baut de la Campina) de 125 g
- 2 oua
- 1 lingura de otet
(si, fireste, apa de fiert pastele, dar nu ne incurcam chiar asa de tare in detalii, da?)

De-acuma metodologia e simpla. Apa se pune la fiert, cand da in clocot i se adauga sare si un pic de ulei, se pun pastele si se tin cat scrie pe cutie.
In timpul asta, se incinge tigaia si se pun kaizerul (baconul, prosciuto, ce-aveti) la foc molicel, sa iasa grasimea din el. Dupa 3-4 minute, dam focul mai tare (ca n-avem timp, tre sa fie gata invartitura la tigaie pana se fierb pastele), se adauga 2 linguri de ulei de masline (daca mai e nevoie, de regula e) si se adauga in tigaie ceapa, usturoiul si dovlecelul. Se tin si ele 2-3 minute, pana se inmoaie si se sticlesc un pic, se dreg cu sare, piper si busuioc, iar se mai tin cateva minute si gata. Sa vina pastele.
Dumnealor pastele nu se limpezesc cu apa rece, am renuntat la miscarea asta cu ceva timp in urma. Se scot din oala si se pun peste prajeala din tigaie, sa se murdareasca binisor de toata bunaciunea de acolo. Atentiune, nu aruncati apa in care au fiert pastele, ca va mai face trebuinta acusica.

De-acuma trebe sa va miscati repede si eficient. Pastele, in tigaie, murdarite de bunaciune, cum ziceam, maxim un minut mai stau. Focul sa fie mic-mic. Se bat repede cele 2 galbenusuri (albusurile le puteti pastra la congelator, numa sa scrieti pe cutie ce e in ea, sa nu faceti ca mine si sa le confundati cu supa de baza, dupa aia sa va mirati ce-a branzit sosul...)...amestecati, zic, cele 2 galbenusuri, cu iaurtul si lingura de otet, si le puneti peste paste.

Amestecati pana se imbraca toate pastele de ou-iaurt dupa care adaugati un polonic din zeama de la fiert. Asta face sosul foarte catifelat si-l impiedica sa se ingroase prea repede. Daca mesenii mai intarzie, puteti adauga chiar mai multa zeama, ca oricum pastele vor absorbi, dar macar sa nu fie chiar asa uscata mancarea cand s-or indura sa vina.

Pentru extra-aroma, la final de tot, fix nainte de pus in farfurii (ce farfurii? castroane!) adaugati piper proaspat macinat. Da' proaspat macinat sa fie, pentru aroma! Optional se poate adauga si ceva parmezan ras. De regula nu e nevoie, dar nici n-are ce sa strice.

No, asta-i toata reteta, Boieri Dumneavoastra! Cum povesteam si la relatarea anterioara, m-am inspirat dintr-o prezentare de-a lu' Shefu Jamie, de-am vazut-o cu ani in urma pe TVR 2. Ca nu am facut exact ca acolo sau ca oi fi uitat vreun amanunt, fie-mi iertat. De aceea am si zis ca e my style :).

E o reteta destul de rapida si gustoasa, o chestiune ideala pentru cina, zic eu, cand se vrea ceva cald si proaspat facut. Adica aproape in fiecare seara, in cazul nostru :).

Seara frumoasa, Boieri Dumneavoastra!