... dar sa va zic de la inceput. Sambata ma apuca pe mine fantezia si-o anunt pe Pimpesa ca dupa somnul de pranz facem briose cu pere. Gandul fiindu-mi la un borcan cu compot de pere vazut prin frigider. Coautoru' comenteaza de colo: da' de ce sa mai faci, ca sunt multe dulciuri!
Retin comentariul si-mi propun se verific. Asa ca dupa ce se trezeste mandra
din somnul de pranz, ne apucam de treaba. Adica ea, ea se apuca sa umble prin congelator sa verifice daca o fi luat tac-su zmeura. De ce ar fi trebuit sa ia tac-su zmeura, n-am inteles, ca nu a pomenit nimeni de zmeura de ceva timp. Dar fata se trezise cu zmeura in cap, poti sa te pui contra?
Si verifica ea pe indelete congelatorul, in indemnurile mele de "hai mai repede ca se strica daca-l tii deschis prea mult", o loveste dezamagirea crunta ca tati n-a luat zmeura (repet, nici nu trebuia) insa gaseste o cutie cu afine congelate de asta vara. Moment in care decide ca ea de fapt afine cauta, ca vrea briose cu afine.
Cum comparatia pere/afine a dat cu plus in favoarea afinelor (ca nu trebe tocate, ca perele), am fost de acord.
Asa ca sambata am executat cu mandra din dotare briose cu afine, reteta fix aia de o pomenii mai sus cu 2 modificari: in loc de pere am pus afine si-n loc de 150 de grame de zahar am pus 110. Au iesit f bune si asa, scoase din cuptor pe la 4 dupa amiaza, am constatat cu oroare ca pe la 7 seara mai erau doar 5 bucati. Care stateau intr-o cutie alaturi de vreo 2 felii de prajitura cu gem si aluat ras. Multe dulciuri, tati, ha?
Mno, in aceste conditii, duminica, stiind ca avem si mosafiri la cina, ma apuca iar stresul. "tre sa fac ceva de desert"/"da' de ce sa faci, nu-s destule dulciuri?" (recunoasteti personajul!).
Ma abtin sa-i arunc in cap cutia in care mai erau doar 1 (una) briosa si 1 (una) felie de prajitura cu gem si-l ignor.
Asa ca, desigur, cand se trezeste mandra din somnul de pranz, ne apucam de treaba. De data asta am modificat nitel reteta si indraznesc sa spun ca ies mai faine asa. Problema a fost ca dupa ce am inceput sa arunc chestii in castron am constatat ca nu mai am iaurt. Asa ca l-am inlocuit. Asa ca "noua" reteta zice dupa cum urmeaza:
- 250 g faina
- 100 g zahar (am mai redus cu 10, cica s bune si dulci si asa, mai reduc si va mai zic)
- 75 ml de ulei (ca alea de cu o zi nainte erau cam uscate)
- 125 ml de lapte (inainte puneam 100, am marit din acelasi motiv)
- 1 ou
- 3 pliculete de zahar vanilat
- 1 cutie de branzica de casa de la Covalact (ca n-aveam iaurt)
- 1 plic de praf de copt
- 1 praf de sare
- 2 pumni de afine congelate
si, desigur, unt topit pt uns tava.
De-acuma nu va mai zic multe, arunci toate in castron, amesteci sa fie omogenizat cat de cat, adaugi afinele, mai amesteci nitel, pui in tavitele de briose umplute pe trei sferturi, etc. Le-am copt in cuptorul deja incins, foc mare, dar cu o tava plina cu apa dedesupt. Nu stiu daca asta e chiar de ajutor la consistenta aluatului dar ajuta la ne-arderea fundurilor brioselor, mai ales daca ai in dotare agenti specializati in distragerea atentiei. E de ajuns un "mami pipiiiiiiiii" in momentul cheie de final de coacere si se transforma minunile in carbuni. Asa ca eu folosesc intens trucul asta cu tava cu apa. Repet, nu stiu daca ajuta si la aluat.
Iesira bune si frumoase, granulele alea din branzica de casa se vad fain in sectiune - va trebui sa ma credeti pe cuvant fiindca n-am apucat sa pozez nicio sectiune, din 12 bucati cate am facut, vreo 5 au disparut pana sa vina musafirii, restul au fost salvate doar de amenintarea ca voi contramanda cina. Azi dimineata nu mai era niciuna. Si revin: care morman de dulciuri, tati?
Mno, asta fuse cu briosele mele de we. Si stau si ma intreb: exista tava de mai mult de 12 briose? De vreo 54, asa.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu