FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

sâmbătă, 27 martie 2010

Mancare de varza cu afumatura

De la fasolea cu afumatura de we trecut mi-a ramas asa, cam un cot de scaricica afumata.Ce sa-i fac, ce sa-i fac? Si cum familionul ce-l detin e mare fan varza, m-am orientat catre haialalta mancare populara si mult iubita: varza cu afumatura!  Pe care n-o dau la schimb nici pentru cea mai sofisticata friptura, mai fina salata sau mai osebita garnitura, Boieri Dumneavoastra!

Si fiindca la ultima vizita AltaNana mi-a improspatat rezerva de varza murata, am purces la treaba. A, nu stiti cine e AltaNana.....e un nume "Vizigotu'copyright": cand era mai micutz si a inceput a vorbi, i-a zis mamei mele Nana, iar soacrei .... AltaNana. Un timp le-a zis Nana la amandoua, dar odata cu constietizarea diferentei, a simtit copilu' nevoia sa marcheze aceasta diferenta. Si uite asa, ca in multe familii, cele doua bunicute si-au pierdut numele si si-au capatat supranumele: Nana si AltaNana.
Mi-a adus, asadar, AltaNana, o noua rezerva de varza murata, ca p-a noastra o terminasem demult. Prin urmare, am purces la treaba. Am scos varza murata din butoiul din balcon




Am tocat-o frumusel si am lasat-o la desarat in apa rece pana a doua zi. In mod normal as fi pus-o netocata la apa rece, insa m-am gandit eu ca e mai usor a doua zi, cand vin de la birou, doar s-o tzip in oala. Prin urmare, am portionat si scaricica si am pus-o in asteptare.


Asta m-a costat efortul de a elibera un raft din frigider, sa cazez marele castron si micul fund de lemn, dar a meritat efortul.

A doua zi cand am venit, am pus toate cele in oala: varza, scaricica, un pahar mare de suc de rosii si unul de apa, piper, 2 lingurite de cimbru uscat, si vreo 50 ml de ulei.
Tehnica este urmatoarea: se pune varza, se toarna uleiul, se amesteca (chiar si cu mana) sa se mozoleasca frumusel varza de ulei, apoi se pun celelalte si se mai omogenizeaza cu fereala sa nu imprastiem bunatatea pe pereti. Dupa asta manufactura, am pus-o pe Dna Varza la cuptor. Cam asa arata dupa vreo 40 min de foc mic:
Am gustat, am adaugat sare ca se cerea, insa nu era suficient de fiarta. Acu sa va zic o smecherie, Boieri Dumneavoastra: mancarea de varza trebuie sa fie grasa binisor ca altfel nu prea are gust si se cheama ca mananci varza fiarta (care e buna, nimic de zis, da nu e mancare de varza). Asa ca vazand eu ca varza mea e cam ne-uleioasa am luat frigiderul la inspectie si i-am injghebat o plapumioara:

Asta ca sa ia mai multa grasime, dar sa se si faca inabusit, sa se fiarba bine bine.




Am mai dat la cuptor vreo 40 minute si fuse gata!
Pregatita in asteptarea mesenilor (produsul finit, adica) arata asa:  varza se fiersese tocmai bine, scaricica era aproape descarnata iar foile de bacon numa bine rumenite!


A fost foarte gustoasa! O mancare usor de facut si intotdeauna bine primita. Bineinteles, se poate face si cu varza dulce (proaspata adica). Cand e vremea ei, ca acuma....nu prea.

S-aveti pofta!

2 comentarii:

  1. Ma ucizi cu zile....eu is venita de la micile si gratar si tu ma asteoti cu nebunie de asta de arome si gusturi! pfuai... :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Bey, cum obisnuieste tata meu sa zica, doua batai strica, da' doua mancari, niciodata!

    Asa ca poftiti la o portie ;)

    Te pup!

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...