Placinta cu spanac

Ieri, dupa birou si drumurile prin oras, am facut piata. Imi place tare mult piata in perioada asta fiindca are atat de ... "de toate" incat nu stii ce s-alegi. Pleci dupa cartofi, hai si-o ceapa si vii cu caruciorul plin (caci mi-s cucoana ecologista si fac piata cu un carucior pe roti ca nu-s in stare de carat de plase pline cu Vizigotu' dupa mine).
Am mers deci toti trei in piata dupa, citez, "cartofi, paine, ceapa, usturoi si ridichi". Am luat, in plus, mere, marar, miez de nuca, prune loshnite, rosii, dovlecei si, la alegere, spanac sau stevie. Am ales spanac. Si era sa plecam fara paine ....

Asa se face c-am ajuns acasa cu ceea ce pietarii numesc "o legatura" de spanac. GRESIT! O legatura e ca aia de marar. "Legatura" de spanac e, de fapt, un snop, fin'ca are 2 kilograme, plus sau minus "juma de kil, doamna, ramane?". Ramane, ramane, da' smecheria e ca acolo, la piata, vezi doar partea frumoasa a spanacului, numa' cand ajungi acasa realizezi ca, pe cate frunze fromoase ai vazut tu cand ai cumparat, pe atatea radacini noroioase ai de sortat.....Da' nu-i bai, ca spanacul ista de primavara atata e de bun si fraged ca te pui pe munca fara regrete. Am purces asadar la curatat, spalat (in 5 ape!!!) si insirat la scurs pana am obtinut 2 castroane maaari si fromoase pline cu spanac verde, proaspat, fraged si, mai ales, curat!

Si cum zilele trecute m-a inspirat Ana cu placinta ei de praz, gandul la mancarea de spanac s-a comutat: Placinta de spanac am facut, Boieri Dumneavoastra! (pana la urma am facut si nitel spanac-mancare, dar asta e alta treaba).
Asa ca am scos frumos din congelator pachetul de foi Morarita si azi dimineata m-am apucat de treaba. Mai intai si intai am scos la interval MareleWok.

Pe care-l folosesc rar fin'ca daca-l folosesc, nu prea mai pot gati altceva in acelasi timp, ca ocupa cam tot spatiul vital de pe aragaz. Dar, de asta data, s-a impus.

Am tocat o ceapa rosie mica, sa dea gust plin, si cateva cepe verzi, sa dea aroma. Si, fiindca nu m-am putut abtine, am adaugat si 2 fire de usturoi.

Le-am pus in wok si am picurat ulei de masline, cam 50 ml, si le-am lasat la calit.

Cand ceapa a devenit sticloasa si a inceput sa sfaraie, am adaugat spanacul (cam un kg sa fi fost, ca am folosit numa jumate din snopul cumparat). Initial, wokul cat il vedeti de mare, gemea de plin ce era. Am amestecat cu fereala si, incet incet, spanacul si-a lasat zeama care, la randu-i, s-a evaporat. Cand, dupa indelungi sfaraieli pe foc mic, amestecul a scazut binisor (era aproape uscat), l-am dat deoparte. Cand s-a racorit, am adaugat o legatura de marar verde tocata, 2 oua batute bine cu un pahar de iaurt, si branzeturi cam ce-am gasit prin frigider: telemea sarata, vro 2 linguri de parmezan si niste feta si, in plus, zeama de la jumate de lamaie.

Am uns tava bine cu ulei, am pus vreo 3 foi de placinta, unse intre ele cu ulei, peste ele umplutura, deasupra iar 2-3 foi de placinta unse cu ulei si cel mai deasupra, cuvertura, un ou batut cu 2-3 linguri de iaurt. Peste asta, un covoras generos de mozzarella rasa.  Am dat la cuptor aproximativ 30 minute, pana cand mozzarela s-a inmuiat si bronzat frumusel.


Am lasat-o un pic sa se racoreasca si-am taiat-o in portii generoase.  Mie, calda, mi s-a parut cam satioasa, dar mesenii zisera ca a mers ca unsa. Data viitoare nu mai folosesc foi cumparate ca nu prea ma impac cu ele: ori nu le ung suficient si se imprastie, ori le ung cat trebuie si-s gretoase. Tot foile facute in casa-s mai bune!

Smecheria la spanac, Boieri Dumneavoastra, e sa fie bine aromat - nu va zgarciti la piper si marar verde -  si combinat cu branzeturi din belsug. Altfel, mi se pare mie, n-are gust. Sucul de lamaie de l-am adaugat pune in evidenta celelalte arome si toate se infratesc minunat.

S-aveti o primavara minunata, cu masa plina de verdeturi!