Cous Cous cu pui si legume

La solicitarea expresa a publicului detinator de pungi de cous cous in stoc - si ma refer aici la o anumita doamna, se stie ea care - si emuvati suprem de emisiunea lu' Shefu'Jamie de vineri?sambata? seara de pe Tvr 2, in care-i furniza unui prieten idei de gatit intr-o singura tigaie, in voiaj, m-am apucat aseara sa fac ce n-am mai facut si sa gatesc improvizat ceea ce neam de neamu' nostru nu vazura si gustara: cous cous!

Ca Shefu' sus mentionat a gatit cu fructe de mare, nu mai povestim. C-asa ce  ma luase o pofta de scoici cand am vizionat.....dar cum jumatatea vietii mele nu agreeaza inotatorii si nici pe conlocuitorii lor din marile si oceanele lumii....m-am resemnat la piept de pui.

Paranteza: ca sa n-avem vorbe mai incolo, recunosc cinstit inca de pe acuma ca habar n-am cum se scrie corect numita pasta fainoasa, asa ca voi scrie cum imi vine la tastatura !

Asadar sa purcedem! Poze n-am asa ca sa nu ma intrebati. Da' pe cuvant ca fuse aratos si delicios!

Pieptul de pui, taiat cubulete, l-am pus la prajit in 2-3 linguri de ulei de masline. Cand s-a albit tot de suparare si a inceput sa sfaraie, am presarat piper - negru si rosu, c-asa a fost inspiratia zilei, proaspat macinat - am stropit cu ceva bere si l-am lasat, la capac si foc mic, sa se inabuse de indignare.
In acest timp, am curatat - spalat repejor si taiat bucati 2-3 cepe (rosii!), 6-7 catei de usturoi si vro 10 rosii cherry. Rosiile nu le-am curatat, doar spalat si taiat in sferturi. Pentru ca eram in viteza si n-aveam timp de fineturi am insfacat din dulap si o conserva mica de amestec de legume (macedonean, cred) cu mazare, morcovi, telina si...ce-o mai fi fost pe acolo. Mi-e rusine pentru asta dar nah, graba strica treaba....
Cand puiul a fost numa bun 'nabusit si rumenit, am adaugat ceapa si usturoiul, am lasat sa se sticleasca si sa se elibereze aromele dupa care am adaugat ardeii.
Pentru coordonare, acesta este momentul cand se pune cous cous-ul la inmuiat, in proportie de aproximativ 1 la 1, in apa calda sarata. Adica la o cana de cous cous, o cana de apa calda sarata. Eu n-am stat la vanturat cu cana, am pus apa cat sa acopere, in castron, cantitatea estimata de mine ca ar face 2 portii de mancare. Care, ulterior, s-a dovedit a fi suficienta pentru vreo 4, dar ce sa fac, Boieri Dumneavoastra, daca nu poci gati la portii mici?
Sa revenim. Dupa ardei - conserva, scursa de zeama. Am lasat sa se 'nabuse nitel, dupa care, imediat, rosiile. Dat focul mai mare, amestecat cu delicatete sa nu se zdrobeasca dar zeama sa-si lase. Lasat la sfarait pana au pierdut cam jumate din zeama dupa care cous-cous-ul care de-acuma era deja inmuiat. Iar amestecat cu delicatete cu o paleta lata si spornica, sa se moscoleasca bine fainoasa de bunaciunea din tigaie si gata minunea!
Mergea mai picant, da' fuse bun si-asa, bine aromat de legume si abia suparat de piperul rosu. Cred ca daca puneam si un ardei usturat avea mai multa personalitate. Foarte interesant gustul, pentru ca granulele de cous cous, inabusite si amestecate cu aroma legumelor, sunt foarte fine si lasa loc celorlalte gusturi sa se manifeste. O sa incerc si alte variante si voi spune si Domniilor Voastre ce-oi descoperi!

Un gand bun de la Smaranda, Boieri Dumneavoastra!