Tigaie colorata de pui

Usor de facut, rapida, simpla, gustoasa si, dupa cum lesne se poate vedea....frumoasa foc tigaia mea colorata. Mancarea din tigaie, adica. Nu ea, tigaia. Care e cam neagra si cam arsa pe exterior, ca imi cam lipseste perseverenta de-a o face ca noua la fiecare spalat de vase, dar e un ajutor de nadejde.

Aist preparat a fost improvizat dintr-o intentie ratata de frigarui. Ati inteles ceva? :) Ma socotesc ca nu!  S-o iau de la inceput: fiind noi, cu cateva duminici in urma  (eu si Vizigotu' aferent, adica) teleleu prin parc si piata, ne-a venit pofta si ideea sa face frigarui cu cartofi noi. Numa' ca n-am estimat corect timpul de haladuit si realizare.... Asa se face ca in chiar momentul in care ma lansasem fericita in cutitareala ingredientelor se produce inevitabilul: Mamiiiiiiiii, mi-e foame! Mi-e foarte foarte foame! Nu mai pot de foame!
Incerc sa evit problema, sugerez un mar de pacalit soricelu' din burtica (si, culmea, imi si tine figura!!!) da' era clar ca, vorba ceea, Batman revine, asa ca am re-orientat procesul. Aveam, asadar:
- piept de pui taiat cubulete
- cepe micute (doar capatani) care intregi, care taiate in jumate
- ardei rosii taiati fasii
- ulei de masline, sare, piper, boia, cimbru.

Asa ca am incins cele 2-3 linguri de ulei de masline in tigaie, am pus pieptul de pui cubulete si, cand toate bucatelele s-au albit, am stins cu cateva linguri de bere neagra (merge si vin alb sau bere blonda, vin rosu n-as recomanda ca aduce un gust prea greu in aceasta fresh combinatie).
Cat timp puiul se sfaraia in tigaie, am tuns ghiveciul cu cimbru din pervaz (de care-s taaaaare mandra) si am tocat marunt ramurelele.
Am adaugat peste pui legumele - ardeii si ceapa -  si le-am parpalit la foc iute, astfel incat sa fie fripte, ca pe gratar, nu inmuiate ca intr-o tocana prea mult fiarta. Dupa cateva minute am adaugat sarea, piperul, cimbrul si un pic de boia iute. Daca nu aveti kinderi la masa puteti abuza de boia, combinatia e cu atat mai grozava cu cat e mai picanta.
Am mai tinut inca vreo cateva minute pana cand puiul s-a rumenit f bine, ceapa s-a caramelizat un pic si s-a brunetit iar ardeiul s-a colorat - reamintesc, fara a se inmuia de tot. In acest timp am amestecat cu fereala cu o paleta din lemn, respectiv am tot zguduit si miscat tigaia sa nu se lipeasca.
Si de-acum cam gata. Am mancat alaturi de un piure facut la repezeala din cartofi noi. La care, fara drept de apel, Vizigotul si-a asortat si-un mujdei. C-asa-i in tenis !

Smecherie de la Smaranda: Daca va ramane din tigaia colorata vreo portie ne-mancata - desi n-as prea crede - o puteti folosi, la cina sau a doua zi, chiar si la micul dejun, in niste quesadille. Mai adaugati un pic de ceapa verde tocata si branza rasa din belsug si gata preparatul ! Cum era la chimie: nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma ! Ca-i si pacat de bunaciune si de munca, nu?

S-aveti zile senine si racoroase, Boieri Dumneavoastra!