Sos de piper verde

Am nimerit sosul asta cu ceva ani in urma, la intoarcerea sotului dintr-o delegatie la Gura Humorului (va ziceam pe la inceputurile blogarelii ca ne e tare draga zona asta) fericit nevoie mare ca a descoperit un nou fel de mancare: vita cu sos de piper verde.

Cum nu prea mi-s talent intr-ale carnii de vita, m-am concentrat pe sos. Gandindu-ma eu ca daca e, intr-adevar, asa o revelatie, trebuie sa mearga tocmai bine la orice friptura. Ulterior s-a dovedit a fi o revelatie ce poate oricand inlocui un sos picant, in orice combinatie. Si, de ce sa nu recunosc, a devenit varianta de rezerva ori de cate ori imi lipseste inspiratia intr-ale asezonarii.....

Asa ca dupa ce-am calatorit pe neturi si-am rasfoit cu sarguinta multele carti de bucate ce colecteaza praful pe raftul din bucatarie, am incropit o reteta de sos de piper verde care, zic eu, e divin: iute, aromat.....tocmai bine cat sa te faca sa manci mai mult. Numa'asa, sa verifici daca amorteala de la limba e de usturime sau e doar o parere. Si dupa ce verifici cu sarguinta chestia asta iti dai seama c-ai asasinat tot sosul si tot ai mai pofti. 

Sosul iese cel mai gustos atunci cand aveti ceva zeama ramasa de la o friptura la tava (strecurata de condimentele utilizate in proces) sau o supa concentrata de carne. 

Se pune intr-o cratita sosul/supa - sau lapte (daca n-aveti sos sau supa), sau apa, daca-i austeritate. Cand da in clocot, se adauga vreo 50 g de unt si, dupa ce s-a topit si untul, se adauga 1-2 linguri (mari!!!!) de piper verde macinat grosier. Daca nu aveti cu ce-l macina (e o aventura cam riscanta pt caile respiratorii.....) il puneti intr-o punga innodata ermetic, punga intr-un prosop, si-l luati gospodareste la bataie cu un ciocan de snitele sau un sucitor de placinte. 

Dupa ce amestecul de-acuma usturator de ochi trage iar spre clocoteala, se adauga 100-150 g smantana si tot cam atata parmezan ras (fin !!!) si se tine pe foc mic, amestecand permanent, pana incepe a se ingrosa. 

Atentie smantana sa fie bine omogenizata inainte, nu de cea de sta bloc taiata felii, ca se mazareaza sosul. 

Merge alaturi de o friptura, intovarasita de cartofi natur sau piure. Merge si langa niste Quesadillas sau, de ce nu, la micul dejun, in niste sandvisuri invioratoare....

Oricum, merita incercat. E o experienta culinara de exceptie!