Vinetele au fost pana acum, la mine in bucatarie, unele dintre cele mai vitregite legume! Mult pera obisnuiti cu salata de vinete cu ceapa si, daca e mai frig afara, cu maioneza, sau cu zacusca de peste iarna – delicioase ambele, nimic de zis – am ignorat vanata in alte variante si in alte preparate. Exista, totodata, opinia ca e grea la stomac. Oricum o dam pe ocolite, Boieri Dumneavoastra, cert e ca mai mult de un copt pe tabla si facut, dupa aceea, fie salata, fie zacusca, fie mancarica “zacusca like”, nu au fost apreciate.
Bine, marturisesc, eu le coc pe tigaia de teflon ca sa minimizez murdaritul aragazului si nu, nu le bag la cuptor ca inca mai tin minte cum mirosea in casa cand i-au bufnit doua doamne vinete in cuptorul maica-mii de am dormit cu geamurile vraiste vro 3 zile….
A, si in vreo doua randuri am facut vinete pane, dar asta numai cu ocazia unor dovlecei pane, ca singure nu ma inspirau…..
Si d’aia zic, putine exersari cu vinetele pana acum. Dar pofteam, Boieri Dumneavoastra, la vinete la cuptor. Neeee, nu sa se coaca in cuptor. Nu nu nu! In creierul meu s-a nascut o idee care nu-i dadea pace stomaculu: vinete….la cuptor….coapte bine…cu branzeturi si usturoi….si busuioc verde….mmmm…ar merge si niste rosii…..
A? va ploua in gura? Ca io facui trebsoara asta si tot era sa inec tastatura ……
Sa va zic, asadar. Totul a inceput cu un drum la piata. Cum mai povesteam cu alta ocazie, piata asta are o influenta ciudata asupra noastra. Mai in gluma mai in serios, dupa ce ne-am luat apartamentul, sotu’ mi-a scos ochii odata cu naduf ca “femeie, mai bine-ti luam o piata ca vaz ca numa’ acolo tragi….”.
Si ne duseram deci acu vro 2 saptamani la piata. Era intr-o sambata. Voiam sa luam paine si un pepene, sa avem de desert. Ca intotdeauna, ne-am intors cu carutul plin…..inca din piata devenisem deja obsedata de refrenu de mai sus: vinete-la-cuptor, vinete-la-cuptor…..Un spiridus facea zarva in capul meu si nu se potolea deloc, domne!
Asa ca de indata ce am ajuns acasa, m-am pus pe treaba, sa scap de pardalnica de obsesie! Am decis sa nu fac, totusi, doar vinete (ca poate o fi adevarat ca-s grele) si, daca tot nu m-am abtinut de la dovlecei, le-am combinat. Am spalat si curatat de coaja 2 dovlecei mici si 2 vinete maricele si le-am taiat rondele cat degetu copilului de groase. Rondelele astea le-am presarat cu sare si le-am lasat la odihna vreo 10-15 minute. In acest timp, nu m-am lenevit ca oricum n-aveam stare langa ele. Am taiat tot asa rondele vreo 4 rosii mari si coapte - cumparate de consort dupa miros si zau ca bun miros o avut ca erau bune si adevarate, cu gust. Am spalat si maruntit o mana bunicia de frunze de busuioc. Am tocat marunt vreo 6-7 capatani de usturoi - nu va speriati, de astea mici de abia iesira - am feliat niste mozzarella si am dat pe razatoare ceva cascaval.\
Dupa cum se vede, vinetele nu erau curatate complet, am pastrat fasii subtiri de coaja ca sa "se tina" felia. Daca-s foarte coapte exista pericolul sa se dezintegreze. Dupa ce au stat ele de-au zemuit frumos, le-am spalat binisor si le-am zvantat cu un servet de bucatarie. Dupa care, le-am pregatit locuinta: o tava de yena cu 1-2 linguri de ulei de masline pe fund. Ca ce-s legumele, mai ales la vremea lor, fara ulei de masline.
Dupa mozzarella, rosiile taiate felii la fel ca vinetele si dovleceii.
Peste ele, am nins o tura de cascaval maruntit.
Dupa care, am repetat figura: inca un strat de vinete si dovlecei.
Peste ele, vedeta: usturoiul felii. pare cam putin dar era mult si biiiine mirositor.
Inca un bradutz de mozzarella:
Rosiile cu usturoiul aferent.
Si-un strop de culoare: busuioc verde rupt cum s-a nimerit.
La final, un strat generos de cascaval ras.
Privire de ansamblu inainte de cuptor:
Si una de detaliu dupa ce a stat cam o ora la cuptor, la foc mediu spre mare.
Si dupa ce ne infruptaram, am dat dreptate spiridusului: maaaare bunatate! Combinatia de arome era minunata iar prospetimea legumelor ceva de vis. A fost buna si a doua zi, rece, pachetel la birou.
Pe scurt: da, vinetele la cuptor sunt grozave! Ai zice ca-i o musaca de post. Sau o lasagna fara paste fainoase. Seamana si cu .... o placinta de legume...seamana cu orice vor Domniile Voastre sa semene!
Pofta mare si spor la bucatarit!
that's the star! vanata! m-ai nimerit rau. iar pozele cu busuiocu' pe rosii pe langa branzica si usturoi (cam multicel zic eu) is cele mai fotogenice de le-am vazut in viata mea! saru-mana pentru masa :).
RăspundețiȘtergereMai, daca te saturi cu poze stai bine, zau asa! Eu mi-am facut rau singura ca de cate ori ma uit la poze mi se face o pofta de ma ia cu rau.....
RăspundețiȘtergereNu e mult usturoi, zau, da' vorba ceea, fiecare dupa pofte si posibilitati :D
Iar cu lauda la adresa pozelor te-ai asigurat de pretuirea mea vesnica! Mancarea mi-a mai fost laudata, da' pozele mai rar!
Minunat arata mincarea asta de vinete,marturisesc ca nu am incercat asa niciodata!Cred ca sint si foarte gustoase!In legatura cu coptul vinetelor,ca sa nu mai pocneasca atunci cind le coacem(la cuptor sau nu),le intepam cu o furculita sau cu un cutit,astfel aerul are pe unde se elibera si vinata nu mai pocneste!
RăspundețiȘtergereImi place introducerea pe care ai facut-o !
O zi minunata!
Multumesc pt aprecieri, Janet!
RăspundețiȘtergerePai da, le intepam, dar vine ca devine ca pe unde le intepam iese zeama si una ca face fum si-a doua ca mie mi se pare ca asta e importanta coptului, sa stea coaja cat mai mult intreaga sa se faca miezul nabusit si numa' bun ....
In fine, fixuri si fixatii :)) fiecare cum le are
ZI frumoasa!
Excelent arata si zau ca imi ploua in gura!
RăspundețiȘtergere