Seara, in jur de 18.30. Undeva prin zona Timpuri Noi. Pe malul Dambovitei. Mergeam cu fi-miu, in calitate de pietoni, pe carosabil. Ne zoream spre metrou fiindca nu gasisem, sub nici o forma, un taxi care sa vina la sala de tenis. Ningea. Un cetatean de bine, din spate, ne claxoneaza insistent. Ce cautam acolo cand el se grabea? Nu conteaza ca pe fostele trotuare era zapada adunata intr-un strat mai inalt ca mine? (am 1.62, nu-s cine stie ce fotomodel, dar totusi.....).
Ajungem in sfarsit intr-o zona mai degajata, ne dam mai la dreapta, si lasam nervosul sa treaca. Trece, rapid, si ne stropeste cu mazgo-apa-zapada murdara dezghetata.
"Stii, Mami, ma gandesc, uneori, ca omul este cea mai periculoasa creatura din cate exista!"
Nu i-am raspuns.
Ajungem in sfarsit intr-o zona mai degajata, ne dam mai la dreapta, si lasam nervosul sa treaca. Trece, rapid, si ne stropeste cu mazgo-apa-zapada murdara dezghetata.
"Stii, Mami, ma gandesc, uneori, ca omul este cea mai periculoasa creatura din cate exista!"
Nu i-am raspuns.
Gura copilului adevar graieste! :)
RăspundețiȘtergereDa. Stii cum e, copiii si nebunii spun intotdeauna adevarul :))
RăspundețiȘtergereAm intrat pe blogul tau de pe DC, mai citesc la subiectul cu scolarei, caci am si eu baiatul in cls. 1.
RăspundețiȘtergereE tare haios baietelul tau, imi place sa citesc ce povestesti despre el. Multe succese la scoala sa aveti, si azi la Cangur!
Multumesc de urari. Astept si eu cu emotie, e primul concurs la care participa si mi se pare taaaaare micut pentru asa ceva :)
RăspundețiȘtergere