FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

joi, 31 iulie 2014

Da' cand iti ratacesti copilu.....

... intr-un apartament cu 2 camere, cum e? A?

Pai sa va zic io, daca inca n-ati patit-o. Vin de la plimbare cu mandra, pun caruciorul la loc si-o las pe jos sa haladuie cateva minute pana ma schimb si-i gata masa. A ei, adica. De cand umbla de-a busilea fara sa dea cu freaza de gresie/parchet mai des de o data pe zi sunt si eu mai relaxata si o las mai libera. O las, deci, pe jos in hol si tzusti in bucatarie sa vad de masa ei. Holul cu vedere de la bucatarie si deci mandra, teoretic, supravegheata. Un calcul probabilistic simplu ne spune ca de unde am lasat-o ar fi trebuit sa vina spre mine, sa n-am griji ca haoleu, ce-o face copchilu'. Pe de alta parte, ea e un copil destul de sonor, tot timpul bombane, maraie, rade, dondane sau, macar, da cu vreo jucarie de parchet, pereti, gresie, etc, astfel incat stii cam permanent unde e si ce face.

Eeeeei, si uite acu se adevereste vorba aia care circula pe Facebook mai deunazi, ca tacerea e de aur, numa daca nu cumva ai copii, caz in care tacerea inseamna belea. Ma uit pe masa din bucatarie, vad supa crema de mazare inca bocna inghetata, iau decizia instant sa hranesc copilul cu vrun borcanel pastrat pt urgente, dau sa deschid frigiderul si...in clipa aia subconstientul meu da alarma si ii sopteste lu' constientu': BA, E LINISTE!!!!!

Arunc o privire in hol spre usa de la intrare, nu era copilu'. Haiti! O iau la picior, ajung in dormitorul lu frac-su (ca acolo se opreste cand n-are oprelisti)....nu era! Ma duc relativ linistita in sufragerie, cale de 2 pasi, arunc o privire si intepenesc: nu era nici acolo! Vad usa de la balcon inchisa si destepenesc pe jumatate: lasa ca unde-o fi, e in siguranta, n-a plonjat de la etajul 3! Da' fluturasii din stomac si logica faultata din creier (ca n-avea, totusi, un' sa fie) incepusera sa-mi cam dea ameteli. Usile de la dulapurile din hol erau inchise si, la drept vorbind, la ce dezordine e acolo nu prea avea cum sa incapa in rafturile de jos. Usa de la dulapul din camera lu frac-su e pe shina si nu are cum s-o deschida. Mai ramanea sub birou in sufragerie, da' nici acolo nu era. Dincolo de draperii, tot in sufragerie, iarasi n-avea cum ca s-ar fi busit de ceva si s-auzeau urletele....Moment in care ma intorc spre baie si o vad! Mandra mea sprancene multe intrase in baie pe intuneric (asa se face ca n-am controlat baia, ca in mintea mea niciun copil nu-si gaseste de joaca pe intuneric) si se belenganea linistita tinandu-se de cada si de cosul de rufe murdare si tacea chitic, dar cu un aer de "ascult cu atentie" pe fata. Cand dam ochi in ochi ii intra in functiune instinctul de conservare si-mi trage un zambet circular si-un gangurit imbledegarit de-am uitat de suparare. Bine ca nu s-a prins ca e ridicat capacul de la buda, ca acu vorbeam de alte fobii...... :))) 

2 comentarii:

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...