FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

sâmbătă, 2 august 2014

Magiun asortat de fructe

Aseara, intre o supa crema de broccoli (va zic si de ea acusica) si un sterilizat de biberoane, cu Ghemotoaka misunand pe jos prin bucatarie si cantand la oale si tigai (care o mai da bani pe jucarii) mi-a tunat sa fac magiun. Habar n-am cum se face magiunul, da' stiu ca bunica-mea il facea fara zahar, la ceaun, fiert pana iesea sufletul din prune (ea facea doar de prune) si se scadea pana devenea o pasta maronie, dulce, parfumata si, uneori, usor afumata (mie ala imi placea cel mai mult). Din toate cele de mai sus m-a convins aspectul "fara zahar" ceea ce ar insemna ca ii pot da si Ghemotoacei. Ceaun de fonta am, asa ca mi-am incins sortul (un fel de-a spune, ca nu port) si am traznit in ceaunul de care zic urmatoarele (spalate si taiate bucati grosiere):
- 5-6 caise
- 5-6 prune (sa fie mai coapte)
- 3 piersici
- 1 mar (ionatan cred ca era)
- 2 pere

Toate cu tot cu coaja ca din coaja iese gustul si aroma. Le-am pus, deci, la fiert, la foc mediu, in tuciul de fonta, si am amestecat in ele din cand in cand, cand imi aduceam aminte. Dupa ce au dat in fiert (isi lasa mult lichid, nu e nevoie sa adaugati apa) am dat focul la mic-mic si le-am lasat acolo sa bolboroseasca si sa aromeasca in liniste. Cand au inceput sa se ingroase am adaugat cam 2 lingurite de zeama de lamaie si am mutat ceaunul in cuptor, tot la foc mic. L-am lasat pana cand amestecul a ajuns la consistenta dorita (ca o dulceata mai inchegata). Pentru ca principalul beneficiar va fi Ghemotoaka, de cate ori am amestecat in el am incercat sa zdrobesc cat mai mult fructele, sa n-avem discutii la servire, ca mai nou are o mare placere sa scoata din gurita bucatile mai mari de mancare, sa le examineze atent, sa le scofalceasca in manute, apoi le baga la loc in gurita, le mai molfaie, le mai scoate...cu putin noroc si le pune si-n cap.....cum zisei, am incercat sa zdrobesc bucatile mai mari, dar oricum se fac ele cam chiselita pana la final.

Rezultatul este un gem/magiun gros si parfumat, dulce, desi n-am pus zahar si foarte, foarte gustos. Am pastrat un borcanel in frigider pt utilizare imediata. De ex in seara asta am pus o lingura de magiun din asta intr-un borcanel de iaurt si a halit domnisoara cu paine de se bateau nebunii la gura - iaurt de fructe home-made :). Alte doua borcanele au fost capacite, fierte in apa 20 de minute din momentul in care a inceput apa sa clocoteasca iar acum se odihnesc spre racire intr-un prosop gros.

Maine dimineata vreau sa combin paine cu ricotta si gemul de mai sus, sa vedem ce parere are sirena.

Deci nu e mare reteta magiunul meu, combinatia de fructe cred ca poate fi adaptata in functie de preferinte si disponibilitati, ideea e sa fie fructe dulci si bine coapte, ca nu se adauga zahar. Aspectul interesant este ca, gatind pt Ghemotoaka fara zahar si sare, realizez ca de fapt multe preparate nici n-au nevoie neaparat de zahar sau sare, de multe ori punem ca sa fie.

Seara frumoasa si parfumata, Boieri Dumneavoastra!

2 comentarii:

  1. Exact : gatind fara sare si zahar descoperi gustul bestial al alimentelor...
    Dupa ceva vreme de halit fara sare , ma puse dracu sa gust o feliuta de salam de Sibiu , preferatul meu de altfel , in vremea cand haleam sanvisuri....Pfuaaaiiii , am zis ca am lins peretii din ocna de sare....oribil!
    Ma batea gandul sa merg la adunat de prune ,ca prin zona mea sunt pe strada si nu-i culege nimeni....mai stau sa se parguiasca bine si cred ca bag o actiune de gen...
    Pup fetele frumoase! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai magiunul, de la mama lui, din prune se face. Asa ca mai lasa-le un pic la copt si da-i cu un cules ;)

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...