Painea noastra cea de toate zilele - II

Acu' faptu-i consumat: de vreo 3 saptamani n-am mai cumparat paine! In acest timp am experimentat mai multe retete si m-am oprit asupra uneia singure, care are mai multe avantaje: numar mic de operatii, numar mic de ingrediente, nu are orar fix (nu e legata de numar-de-minute-de-dospire sau de odihnit aluatul), iese fara gres si, nu in ultimul rand, miroase a paine chiar si cand o coci in cuptorul banalului aragaz. 


Reteta (gasita in doua locuri, forumul desprecopii.com si culinar.ro) este uimitor de simpla: 450 g faina, un sfert de lingurita de drojdie, o lingurita si un sfert de sare, 360 ml apa calduta.Se amesteca ingredientele uscate dupa care se adauga apa calduta si se amesteca doar cat sa se adune toate impreuna. Iese un aluat destul de moale si lipicios (e musai ca tot procesul sa se petreaca intr-un castron ca alfel te cam ia panica la vederea lipiciunii de pe masa). Dupa amestecare, se lasa in castron si se acopera (etans!!!) cu folie alimentara si se lasa la dospit intre 14 si 30 de ore, la temperatura camerei. Eu acum am in bucatarie 20-22 grade si e de ajuns. Uneori, ca sa protejez castronul de curent (ca-mi inchipui ca nici aceasta coca minune nu creste daca sta in curent) il pun in cuptorul aragazului. Doar ca sa fie la adapost. 
Am uitat sa spun, preparatul de mai sus il fac seara tarziu, dupa ce ajung acasa de la birou si potolesc famelia. A doua zi, cand ajung acasa, coca e numa bine crescuta pana la buza castronului. Cu mainile bine fainate, pun coca pe masa de asemenea fainata din belsug si o framant un pic, doar cat sa scot aerul din ea. O pun in tava ce copt, pe hartie de patiserie.
Reteta, asa cum am gasit-o eu, zice ca se pune coca direct in tava, insa de prima oara cand am facut-o am pus-o pe hartie de copt asa ca n-am mai schimbat procedeul. 
Se lasa la crescut, in tava, inca 2 ore, de data asta la loc mai caldutz. Dupa aceea, se baga in cuptorul bine incins in prealabil, si se coace, la foc mediu, 30 de minute cu capac  (pentru o coaja mai groasa) apoi 15 minute fara capac, sau un total de 45 de min fara capac pentru o coaja mai elastica. 
Prima data am facut cu capac si a iesit cu coaja mai groasa, foarte aromata, asemanator cu ceea ce gasim drept paine ardeleneasca de vatra prin brutariile din Ardeal. Dupa aceea am dublat cantitatea si, cum nu aveam tava asa de mare cu capac, am copt fara capac si a iesit o minunatie! Scoasa din cuptor arata cam asa: 

Dupa ce am dezbracat-o de hartia de copt: 

Iar taiata in asteptarea mesenilor era ceva cam asa: 

Si, pentru conformitate, tava in care s-a copt, nu se lipeste, nu da de lucru suplimentar gospodinei! 

Smecherie de la Smaranda: Boieri Dumneavoastra, e o reteta tare comoda, zau asa! Framanti aluatul in seara asta si maine cand vii seara acasa il pui la copt. N-ai timp maine, e ok oricand in interval de 30 de ore. Creste pe indelete, nu are orar fix si, ceea ce este mai important, nu are cum sa dea gres! Se lasa la racit infasurata in prosop si se pastreaza la fel, nu pastrati in punga ca se inmoaie prea tare si e pacat. 


S-aveti zile aromate ca painea calda, facuta cu drag, in casa de om gospodar!