Fiindca

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

sâmbătă, 13 martie 2010

Mancare de pui cu masline

M-am apucat sa fac mancarea asta, Boieri Dumneavoastra,  din multe motive, atat de multe ca devine filosofic demersul.
In primul rand ca e o mancare care-mi aduce aminte de o matusa a sotului la care mai mergeam in vizita in facultate si care gatea extraordinar de bine. Ca studentii...de cate ori ne prindea, ne punea la masa. Acolo am mancat dovlecei umpluti (la mine acasa se faceau doar ardei), mancare de castraveti acri, mancare de masline, mancare de rosii (de rosii intregi, adica....) .....si ce cafea facea.....fiarta, cu caimac....
Deci asta ar fi premisa nr 1: amintirea!  

Trebuie sa pastram retetele cele vechi si bune, Boieri Dumneavoastra....Imi plac cartile de bucate scrise in stil vechi, cu aroma de gospodarie boiereasca din anii 20-30. Cartile cu file ingalbenite de vreme, in care majoritatea retetelor prevad untura sau unt topit iar uleiul, cand este pomenit, se numeste untdelemn.....Cartile care spun "se dau la masa pe langa...." in loc de "se servesc alaturi de ...."
Premisa nr 2 zacea plictisita in frigider: o cantitate apreciabila de masline negre, cu sau fara samburi, fierte sau nu, cu sare sau fara sare....de care doriti? Multe, neica! Multe, ca baietii mei cand ajung in super market pentru cumparaturile saptamanale cumpara masline in consecinta: ca si cum numai masline ar manca toata saptamana. Cand, de fapt, le ciugulesc pe alea de le plac si restul raman placide in cutie. Aveam, deci, masline, vorba romanului, sa-mi pun si-n cap.
Premisa nr 3 e sfanta plictiseala.....nu prea mai stiam ce sa gatesc. Asta a intensificat efectul primelor doua premise.....
M-am apucat asadar de treaba: am taiat cubulete un piept de pui dezosat si l-am inabusit in 1-2 linguri de ulei de masline. Cand a inceput sa sfaraie, am adaugat un pic de bere si un pic de apa si am lasat la inabusit.
Cat timp puiul s-a inabusit, am amestecat un pahar de suc de rosii cu jumatate de pahar de apa si 2 linguri de faina. Am batut bine cu furculita amestecul asta sa se desfaca bine faina si l-am turnat in tigaie (vorba vine tigaie, ca era un wok cu talente de tuci generos....) impreuna cu o foaie de dafin rupta in doua si cu vreo 4-5 catei de usturoi pisati. Am adus iar la clocot potolit si am tinut pe foc mic vreo 5 minute dupa care am pus maslinele. La cantitatile de mai sus am pus cam 2 pumni de masline. Si iar am lasat sa clocoteasca potolit vreo 10 minute. Cam asa arata clocotinda combinatie:

Eu aveam masline si cu samburi si fara samburi, genul de masline fierte si de-sarate. Mi se pare ca cele fara samburi se preteaza mai bine fiindca se imbiba mai bine de minunatul sos. Pe de alta parte, cele cu samburi elibereaza mai bine in sos aroma de ulei de masline. Nu stiu sa va zic cum e mai bine asa ca va trebui sa experimentati. Nu uitati, insa, sa anuntati mesenilor modul de prezentare al maslinelor. Sa n-aveti accidente si reclamatii!


Am servit mesenilor alaturi de paine proaspata facuta in casa si-am primit cuvenitele complimente fiindca si-au sters farfuriile iar sotul a raspuns corect la intrebarea: de cine-ti aduci aminte cand mananci asa ceva?

S-aveti parte de mancare savuroasa dupa retete vechi si bune, Boier Dumneavoastra!

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Arhiva scrierilor