Maaaaaare realizare pe mine, Boieri Dumneavoatra. Am facut S A R M A L E! Da, da, chiar eu le-am facut. Stiu ca pare ireal si greu de crezut la valoarea (si modestia ...) mea insa pana la venerabila varsta nu facui, domne, sarmale, niciodata. Unul din motive fiind acela ca de cate ori mergem la bunicile Vizigotului - ok, nu de fiecare data, dar de cele mai multe ori - domniile lor ne trateaza cu sarmale. Pe principiul ca "oricum voi nu faceti iar la copil ii plac". Avem, asadar, o referinta circulara: eu nu fac ca fac ele si ele fac fiindca nu fac eu :)))))
Pe de alta parte, trebuia, nu-i asa, pastrata nostalgia copilului vis a vis de preparatele bunicesti. Pai daca faceam si io acasa, ce farmec mai avea, nu?
Al treilea, ultimul, si cel mai serios motiv este ca .... n-am rabdare. Ok, rezist la facut compozitia, dar cand vine de devine momentul infasuratului, m-apuca pandaliile. ADICA IO CU CE-AM GRESIT?????? Sa bibilesc la frunzele alea necoplanare si sa mai si iasa ceva faztos si tubular. A?????? Mie tare mi-a placut geometria plana si spatiala si chestia asta cu infasuratul e mult prea ne-coplanar ca sa mi se cupleze in creer....
Ma rog, diverse scuze....da stiam io ca intr-o zi mi se va infunda....Eeeeeee, dragii babei, ziua aia venira acu fro doua saptamani! Poftea copilu la sarmale. Da rau de tot! O dau cotita ca hai ca poate vine Alta Nana pe la noi, poate mergem noi pe la ea....de unde, Vizogotu ma lua prin invaluire in cele mai diverse abordari. Ba incepea cu intrebarile incercuitoare .....cum caaaaaa...daca am carne tocata? Da'oua ai? Ai! Stiu io ca ti-a adus Alta Nana! .... si asa din vorba in vorba ajungeam la esential: frunza de vita! De care nu aveam. Dar deja nu ma mai puteam bucura ca n-am si ca, astfel, am o scuza. Imaginea plodului cu ochii scursi de pofta cand vorbea de sarmale imi taia tot chefu!
Boooon, prin urmare, m-am urnit. Am milogit frumos la o colega dupa un borcan cu frunza de vita si intr-o vineri dupa amiaza m-am pus pe treaba, cu Vizigotul prin preajma.....N-a rezistat mult, a fugit la televizor - treaba pe care nu mi-o explic fiindca la ma-sa mare e-n stare sa si infasoare la sarmale, dar nu insist asupra ideii.....Apropos, cand i-am zis odata ceva de ma-sa mare mi-a replicat, razbunator: si tu cine esti? Ma-ta mica!
In we ce a urmat, a fost fiesta! De nu-l opream, ar fi mancat si la micu dejun, si la gustare. Calde, cu smantana pe ele, si cu sosul adunat cu painica. Si calificativu? Citez: " Nu-s ca ale lu'Alta Nana da-s bune rau! Si cel mai bucuros sunt ca ai intrat in randul lumii! Acuma toate fetele din familie stiu sa faca sarmale!!!!".... no, ce sa mai zici?
Post scriptum? Bunica s-a aratat dezamagita ca am pus cimbru - ca nu se pune - si ca n-am pus leustean - ca se pune. Eeeeee.....la prima incercare asta e, mai gresim! Colega s-a apropiat de Vizigot cu aprecierea: "n-ai pus seminte de marar? alea dau gust! Oricum, n-au gust de sarmale, da-s tare bune!!!!!"
....sa mai incerci sa ii impaci pe toti! Da eu mi-s impacata! Am facut sarmale! Si-am sa mai fac. Asa-si depaseste omu' complexele! We trecut am pus varza cu bunicii....acu o vantur....no, de-acu incolo sa vedeti sarmalarie pe mine!
S'aveti o vineri minunata si un we la superlativ!
Mina draga...sarmalutele tale arata demential...si daca barbatii tai manaca cu ambele maini si se bat turcii la gura lor...mai conteaza ce spune gura lumii?Oricum vizigotul e delicios cu expresiile lui si tu tre' sa fi mandra acum...nu-i asa?:D , ca faci parte-in sfarsit- din gasca familiei ce face sarmale , nu? :-))))
RăspundețiȘtergereWeekend frumos sa aveti!
Nimic mai adevarat! M-am ajuns? Ca m-am ajuns! Si cu asta basta!
RăspundețiȘtergereMultam de aprecieri, we frumos si voua!
Arata ispititor sarmalutele facute de tine :) Ma apuca nostalgia... la cum povestesti tu acolo, nu pare a fi mare filozofie sa le invartesti. Eu fac inca parte din grupul marilor... neinitiati :))
RăspundețiȘtergereMa bate un gand sa incerc si eu... sau mai bine astept pana la Craciun (ca atunci vine mama si ea oricum face sarmale - mergand pe acelasi principiu ca si cel al bunicilor sus mentionate) :))
O zi placuta!
Dara, sa stii ca nu e mare filosofie. Exact cum am zis, mai greu cu rabdarea la infasurat dar nu te obliga nimeni sa faci o oala cat putineiu....caci, pe de alta parte, nici sa mananci sarmale 5-6 zile la rand nu poti ...
RăspundețiȘtergereOricum, cat iti fac altii, nu te mobilizezi, e clar :)
O zi minunata si tie!
mai da bine le-ai mai povestit - inseamna ca au fost d-e-l-i-c-i-o-a-s-e :)
RăspundețiȘtergereSa va fie de bine! Tura urmatoare daca faci cu carne de porc adauga putina vita...ies bestiale!
eu am facut de 2 ori in viata mea sarmale (cu acelasi background de bunici sarmali-workers) si am fost intens criticata ca nu au orez suficient, sau ca au prea mult, ca-s prea macre, ca-s prea mici sau prea mari, ca-s prea cu vita, ca-s prea cu varza...si mai trebuia sa-i si cred pa cuvant si sa-mi insusesc criticile asa, pe negustate, ca io nu pun gura...
RăspundețiȘtergereFelicitari pentru felicitarile obtinute!
ioi, am uitat si nu poci dormi daca nu remarc: Doamne, cum arata silfidu' cu ochii scursi de pofta???
RăspundețiȘtergereAna, nu prea le avem cu carnea de porc dar, intr-adevar, ies mai bune in combinatia asta.
RăspundețiȘtergereMona, bag seama ca ti-a pierit cheful de perfectionare de la atatea critici :) Silfidu arata cum il stii, cu ochii mari si curgatori ... induiosator intru totu!