FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

joi, 21 octombrie 2010

Sarmale!!!!!!!!!

Maaaaaare realizare pe mine, Boieri Dumneavoatra. Am facut S A R M A L E! Da, da, chiar eu le-am facut. Stiu ca pare ireal si greu de crezut la valoarea (si modestia ...) mea insa pana la venerabila varsta nu facui, domne, sarmale, niciodata. Unul din motive fiind acela ca de cate ori mergem la bunicile Vizigotului - ok, nu de fiecare data, dar de cele mai multe ori - domniile lor ne trateaza cu sarmale. Pe principiul ca "oricum voi nu faceti iar la copil ii plac". Avem, asadar, o referinta circulara: eu nu fac ca fac ele si ele fac fiindca nu fac eu :)))))
Pe de alta parte, trebuia, nu-i asa, pastrata nostalgia copilului vis a vis de preparatele bunicesti. Pai daca faceam si io acasa, ce farmec mai avea, nu?
Al treilea, ultimul, si cel mai serios motiv este ca .... n-am rabdare. Ok, rezist la facut compozitia, dar cand vine de devine momentul infasuratului, m-apuca pandaliile. ADICA IO CU CE-AM GRESIT?????? Sa bibilesc la frunzele alea necoplanare si sa mai si iasa ceva faztos si tubular. A?????? Mie tare  mi-a placut geometria plana si spatiala si chestia asta cu infasuratul e mult prea ne-coplanar ca sa mi se cupleze in creer....

Ma rog, diverse scuze....da stiam io ca intr-o zi mi se va infunda....Eeeeeee, dragii babei, ziua aia venira acu fro doua saptamani! Poftea copilu la sarmale. Da rau de tot! O dau cotita ca hai ca poate vine Alta Nana pe la noi, poate mergem noi pe la ea....de unde, Vizogotu ma lua prin invaluire in cele mai diverse abordari. Ba incepea cu intrebarile incercuitoare .....cum caaaaaa...daca am carne tocata? Da'oua ai? Ai! Stiu io ca ti-a adus Alta Nana! .... si asa din vorba in vorba ajungeam la esential: frunza de vita! De care nu aveam. Dar deja nu ma mai puteam bucura ca n-am si ca, astfel, am o scuza. Imaginea plodului cu ochii scursi de pofta cand vorbea de sarmale imi taia tot chefu!

Boooon, prin urmare, m-am urnit. Am milogit frumos la o colega dupa un borcan cu frunza de vita si intr-o vineri dupa amiaza m-am pus pe treaba, cu Vizigotul prin preajma.....N-a rezistat mult, a fugit la televizor - treaba pe care nu mi-o explic fiindca la ma-sa mare e-n stare sa si infasoare la sarmale, dar nu insist asupra ideii.....Apropos, cand i-am zis odata ceva de ma-sa mare mi-a replicat, razbunator: si tu cine esti? Ma-ta mica!

Revenind.....am zis eu in sinea mea asa ca daca tot e prima oara si primejdia sa dau gres e mare, macar sa m-asigur ca va fi o greseala dietetica! Asa ca am optat pentru carne de pui. Am pescuit din congelator doi piepti de pui mai .....opulenti si i-am aruncat in tragedia robotului care i-a facut praf si pulbere cat ai clipi. Am amestecat apoi carnea tocata cu o felie de paine muiata in apa si stoarsa bine (de la Sanda Marin citire). Intr-o tigaie am dat intr-o unda de ulei 2 cepe tocate marunt peste care, cand s-au sticlit, am adaugat 2-3 linguri de orez pana a devenit si dansul transparent. Am racorit  nitel si am adaugat la carne. Inca 3 oua, ceva marar, cimbru, sare, piper si o galgaitura (timida!!!!) de suc de rosii si umplutura era gata. 


M-am uitat urat la borcan. Tot acolo era, nu disparuse. De-acuma scapare nu mai era, trebuia s-o fac si pe asta: treci, Smarando, la infasurat! Hai, mi-am zis, macar nu e cu varza sa trebuiasca sa portionezi foaia si sa ai conflicte interioare ca n-o potrivesti cum trebe. Astea-s gata portionate. 




Il desfac - mirosea dumnezeieste, frunzele erau puse in otet sau saramura, nu mai tiu minte ce a declarat colega da' bune de-ti ploua in gura numa de la miros. Miroseau a ... sarmale! Ma intreb agale, in gand, la ce-oi mai baga io carne in ele ca miros destul si asa, si ma pun pe treaba. Iau oala cea veche si respectata de la mama - ca-n reclama Napolact - si dupa ce picur ceva ulei pe fund, pun si-un strat de frunze.



O alta prietena, care m-a vindecat de complexul chiftelelor, imi zisese ca printre dansele merg ceva feliute de kaizer sau slaninuta afumata. Dar nu aveam, ca orbita de importanta mea am uitat sa cumpar. Arunc un ochi in frigider, il scot la loc din frigider si ajustez situatia cu niste carnati de plescoi taiati feliute finute. Le las la indemana si ma pun pe infasurat. Din fericire pt nervii mei, timpul a trecut repede, ca tocmai venise sotul de la birou si intre intrebari de ce-ai mai facut azi respectiv ce-ai de gatesti sarmale pentru cina???? am reusit de am infasurat nu stiu cate sarmale dar suficiente cat sa acopar fundu cratitei cu doua straturi. O chestie pe care am vazut-o la toata lumea experta in sarmale este ca le numera si, in discutie, cand povestesti ce-ai mai gatit, dai date precise: deh, aseara am invartit, draga, o oala cu 121 de sarmale. Fie acolo, in oala, ca eu oricum facusem toate sfortarile de rabdare sa realizez ce-am realizat, imi filau neuronii daca mai faceam si inventarul, fiindca oricum pica rau. Ori erau prea putine pt cat am bibilit, ori prea multe si ma apuca jalea la gandul ca vaaaaai cat am bibilit.

Booon, sarmalele erau gata, am presarat printre dansele niste crengute anemice de cimbru - ultima recolta din ghiveci - un pic de acritura de prune - ca bors nu folosesc - carnatii feliati, cum ziceam, le-am facut plapumioara din alte frunze si la cuptor cu ele ca nu mai suportam sa le vad. Am hranit familia cu altceva in seara aia dar Vizitotu n-a adormit, innebunit de miros, pana nu s-a fript la limba cu o saramala gata scoasa din cuptor!

In we ce a urmat, a fost fiesta! De nu-l opream, ar fi mancat si la micu dejun, si la gustare. Calde, cu smantana pe ele, si cu sosul adunat cu painica. Si calificativu? Citez: " Nu-s ca ale lu'Alta Nana da-s bune rau! Si cel mai bucuros sunt ca ai intrat in randul lumii! Acuma toate fetele din familie stiu sa faca sarmale!!!!".... no, ce sa mai zici?

Post scriptum? Bunica s-a aratat dezamagita ca am pus cimbru - ca nu se pune - si ca n-am pus leustean - ca se pune. Eeeeee.....la prima incercare asta e, mai gresim! Colega s-a apropiat de Vizigot cu aprecierea: "n-ai pus seminte de marar? alea dau gust! Oricum, n-au gust de sarmale, da-s tare bune!!!!!"

....sa mai incerci sa ii impaci pe toti! Da eu mi-s impacata! Am facut sarmale! Si-am sa mai fac. Asa-si depaseste omu' complexele! We trecut am pus varza cu bunicii....acu o vantur....no, de-acu incolo sa vedeti sarmalarie pe mine!

S'aveti o vineri minunata si un we la superlativ!










8 comentarii:

  1. Mina draga...sarmalutele tale arata demential...si daca barbatii tai manaca cu ambele maini si se bat turcii la gura lor...mai conteaza ce spune gura lumii?Oricum vizigotul e delicios cu expresiile lui si tu tre' sa fi mandra acum...nu-i asa?:D , ca faci parte-in sfarsit- din gasca familiei ce face sarmale , nu? :-))))
    Weekend frumos sa aveti!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nimic mai adevarat! M-am ajuns? Ca m-am ajuns! Si cu asta basta!

    Multam de aprecieri, we frumos si voua!

    RăspundețiȘtergere
  3. Arata ispititor sarmalutele facute de tine :) Ma apuca nostalgia... la cum povestesti tu acolo, nu pare a fi mare filozofie sa le invartesti. Eu fac inca parte din grupul marilor... neinitiati :))
    Ma bate un gand sa incerc si eu... sau mai bine astept pana la Craciun (ca atunci vine mama si ea oricum face sarmale - mergand pe acelasi principiu ca si cel al bunicilor sus mentionate) :))

    O zi placuta!

    RăspundețiȘtergere
  4. Dara, sa stii ca nu e mare filosofie. Exact cum am zis, mai greu cu rabdarea la infasurat dar nu te obliga nimeni sa faci o oala cat putineiu....caci, pe de alta parte, nici sa mananci sarmale 5-6 zile la rand nu poti ...

    Oricum, cat iti fac altii, nu te mobilizezi, e clar :)

    O zi minunata si tie!

    RăspundețiȘtergere
  5. mai da bine le-ai mai povestit - inseamna ca au fost d-e-l-i-c-i-o-a-s-e :)
    Sa va fie de bine! Tura urmatoare daca faci cu carne de porc adauga putina vita...ies bestiale!

    RăspundețiȘtergere
  6. eu am facut de 2 ori in viata mea sarmale (cu acelasi background de bunici sarmali-workers) si am fost intens criticata ca nu au orez suficient, sau ca au prea mult, ca-s prea macre, ca-s prea mici sau prea mari, ca-s prea cu vita, ca-s prea cu varza...si mai trebuia sa-i si cred pa cuvant si sa-mi insusesc criticile asa, pe negustate, ca io nu pun gura...

    Felicitari pentru felicitarile obtinute!

    RăspundețiȘtergere
  7. ioi, am uitat si nu poci dormi daca nu remarc: Doamne, cum arata silfidu' cu ochii scursi de pofta???

    RăspundețiȘtergere
  8. Ana, nu prea le avem cu carnea de porc dar, intr-adevar, ies mai bune in combinatia asta.

    Mona, bag seama ca ti-a pierit cheful de perfectionare de la atatea critici :) Silfidu arata cum il stii, cu ochii mari si curgatori ... induiosator intru totu!

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...