FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

joi, 20 august 2015

Piept de rata in varza

Sa stiti de la mine: cea mai buna mancare a aia facuta la plezneala. Fie ca o improvizezi la repezeala cu musafirii deja sunand la interfon, fie ca o indesi in cratita terorizata ca vine ora pranzului si nu ai nimic prin frigider fie (cazul de fata) ca o executi cu kinderu' agatat de-un picior sau instalat comod la masa TA de lucru din bucatarie, ceea ce te obliga la niste exhibitii contorsioniste ce au ca scop principal siguranta kinderului si incercarea (de multe ori esuata) de a nu-i lasa la indemana prea multe kestii cu care sa faca mizerie in bucatarie.

Un alt adevar pe care doresc sa vi-l impartasec - ca azi ma simt inteleapta, daca tot s-a racorit vipia de afara si putem gandi-misca-actiona in conditii cat de cat normale - este acela ca varza....ea, varza....mare lucru-i, dom'le, varza. E una dintre cele mai cumsecade legume, se gateste practic singura. Deja daca ai varza nici nu mai conteaza ce carne ai (sa nu fie, totusi, piept de pui/curcan sau muschi de porc/vita sec sec fara pic de grasime ca nici macar ea, varza, cat ii de varza, nu face nicio treaba). Conteaza sa prinzi cateva minute sa toci varza si sa nimeresti oala in care s-o gatesti, ca restul trebii il face ea, varza.

Deci sa va zic. Aveam ieri in frigider juma de varza care ma incomoda ca ocupa loc si-n congelator juma de piept de rata care nu ma incomoda, dar asa a fost sa-i fie soarta. Si s-a produs declicul, pai cum sa se impace, si anume super, rata cu varza? Am calculat, asadar, mental, pe scurt, cam cat timp ar trebui sa se  fiarba vs cat timp mai e pana bag gradinitia la culcare si am  scos vijelios din dulap tuciul cel mic de fonta. Nu eram inca f decisa daca se va intampla la cuptor sau pe aragaz.

Am tocat varza cat de marunt s-a putut, am framantat-o cu un pic de sare (dupa o pauza de 10 minute sa conving Ghemotoaka sa nu bage mana in cutia cu sare si, mai ales, sa nu dea pe jos) dupa care am co-optat-o sa transfere varza tocata de pe tocator in tuci. A transferat-o in proportie de 80%, ca e razboinica si are mana grea si avea tendinta sa arunce varza, mama ei de varza, in tuci, care varza mai sarea pe ici pe colo, ba pe masa, ba prin chiuveta, ba pe jos.....Am adunat, spalat si recuperat varza cazata in afara tuciului si am trecut la pieptul de rata. Sar peste decongelat, spalat, scos tuleie, etc, trec direct la actiunile esentiale: am crestat in romburi grasimea si am indesat pieptul de rata in varza din ceaun. Am adaugat suc de rosii fiert de mine cu o zi nainte (rosiile spalate taiate se fierb in oala cu capac fara nimic altceva decat ele rosiile pana se inmoaie bine de tot, se dau prin sita si gata sucul de rosii) cat sa acopere chestiunea din tuci si am pus la fiert la foc mic (da' mic!) vreo 2 ore. Pe la jumatea timpului m-am milostivit si am amestecat nitel si am adaugat o lingurita de cimbru. Gata!

A iesit o minune de varza, dulce si frageda, cu grasimea lasata de pieptul de rata exact cat trebuie, aromata cu cimbru...."dulce exact cat trebuie s-o mananci cu usturoi", zise fiul. Eu as fi mancat-o cu mamaliga.....
A mancat chiar si Ghemotoaka, chiar si carne. Mare lucru!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...