Gatitul cu si pentru copii: negresa cu afine, karob si fulgi de secara

Saptamana trecuta m-au chinuit o serie de talente, care mai de care mai, vorba aia, time consuming. Initial mi s-a pus pata sa fac croissanti. Mi-a venit mie, asa, ideea pe creier ca vreau sa fac croissanti in casa, ce atata croissanti cumparati? Nu-s mai sanatosi si mai motiv de mandrie aia facuti in casa? 2 zile, 1 pachet de unt si-un kil de faina mai tarziu mi-a trecut elanul. Toata coca a fost aruncata la gunoi fiindca ba nu era framantata bine, ba era prea multa drojdie si dobitocenia de aluat crestea si la congelator, ba era untul prea moale si iesea peste tot, ba era prea tare si se rupea aluatul, asa ca dupa cca 3 etape de intinde-impatureste-raceste fiecare transa de aluat sfarsea la gunoi.

Buooon, m-am potolit cu asta (pentru moment!!!!!) dupa care m-am consolat cu 3 kile de afine cumparate din piata. Ca ai mei copii le mananca exact ca pe bomboane. Si le arunca dupa canapea si dulap tot la fel ca pe bomboane, dar nu mai povestim..... Ok, mananca ei, sireacii, cat mananca, dar, totusi, cat sa manance? Asa ca am inceput sa spal si scurg la afine si sa le bag in transe la congelat. Bucata cu bucata, pe o tava, ca sa se congeleze ca niste mici bombonele, iar dupa ce s-au congelat le-am stivuit in cutii de plastic. Asta a fost o actiune interesanta, fiindca Ghemotoaka a invatat drumul catre raftul de sus al congelatorului unde de regula gaseste inghetata pe bat facuta in casa, si are un auz nefiresc de ascutit...cum deschizi usa congelatorului, cum te trezesti ca ramai in chiloti...Da, n-ati inteles de ce, pai fiindca vine aia mica si se agata de pantalonii tai solicitand f hotarata "UNA! UNA!" adica o inghetata. Iar daca i-ai dat, ala esti! Ca-n prima faza, dupa ce i-ai dat una (inghetata, sa ne intelegem), mai cere inca una, ca miloaga, pentru "Pateiu". Asta e frac-su. Care vrea, nu vrea, mananca inghetata de fiecare data cand are ea pofta. Etapa urmatoare este interesanta, ca dupa ce linge cu spor la inghetata primita, pe la jumate se razgandeste, ii da inghetata inceputa lu' frac-su si se infiinteaza iar ca miloaga sa ceara "UNA!".

Daaaar, sa revenim! De aia zic, bagatul afinelor la congelat si apoi scosul lor si depozitarea in cutii de plastic au fost o actiune interesanta, fiindca trebuia sa ma furisez de urechile vigilente. M-am descurcat, intr-un final, dar dupa 2 cutii zdravene de bombonici brumate, tot aveam destule afine in pericol a se strica in frigider. Si cum mi se invarteau in cap diverse idei, de la inghetata cu afine (transa anterioara fusese cu capsuni), pana la pandispan cu afine, intr-un moment de deliranta inspiratie mi-am adus aminte de negresa foarte draga mie si-am zis ca o actualizez: ii pun afine!

Reteta de la care am pornit este cea de aici , cu unele modificari, dupa cum urmeaza:
- 2 oua
- jumatate de cana de zahar brun (reteta originala avea o cana, insa am redus din motive obiective, cu 2 codite si gura mare :)) ).
- jumatate de cana de ulei
- o cana si jumatate de lapte
- 2 cani faina (faina integrala am pus eu)
- o lingurita de bicarbonat stinsa cu zeama de lamaie
- 2 pliculete zahar vanilat
- 3 lingurite de karob (pudra de roscove) - in loc de cacao, din aceleasi motive cu 2 codite si comportament activ :))
- 2 pumni de fulgi de secara
- 3 pumni de afine

De regula negresa o fac in stilul smuls, toate la gramada in castron, bagat mixerul in ele pana se omogenizeaza binisor, in tava si pa, la cuptor. De data asta insa, cu fiimea up&down in learning tower si cu solicitarile ei succesive de apa, mai multa apa, lingura aia, nu aiaaaaaaaaaaa, lingurita de langa lingura aia, etc, toate astea pe limba ei inca incomplet inteligibila pt noi, umanii de rand, preocupata zic si cu toddlerita din dotare, lucrurile s-au intamplat putin altfel. Incapabila sa ma misc repede la adunat ingredientele in castron, am compensat timpii morti cu eforturi suplimentare in a bate ingredientele, dupa fiecare ce-l adaugam. Asa se face ca, inainte de a adauga cele 2 cani de faina, amestecul celor adaugate pana atunci era deja super-mega-omogenizat, spumos si fin. Dupa ce am adaugat si faina, bicarbonatul, precum si karobul, si am batut indelungat amestecul in castron - momentul fiind cel ales de fii-mea sa stivuiasca niste forme de silicon pline cu apa, si nu-mi dadea mana sa plec de langa ea - mi-am dat seama ca e cam subtire aluatul si mai trebuie ingrosat. Asta apropos de celebra "faina cat cuprinde", se pare ca faina mea cuprindea cam putin, in sensul ca avea puterea de absorbtie cam redusa. Sa fi adaugat faina suplimentar era banal, asa ca am infipt mana in punga cu fulgi de secara si am aruncat vreo 2 pumni in aluatul indaratnic. Am amestecat si fulgii bine-bine, dupa care am pus afinele, am mai amestecat nitel cu fereala si am trimis junioara la frac-su, cu cate o felie de cascaval in fiecare manuta, ca sa pot aprinde cuptorul. Am turnat aluatul intr-o tava de teflon captusita cu hartie de copt si l-am bagat la cuptor, pe nivelul din mijloc, cu focul dat la maxim DAR cu o tava plina cu apa pe nivelul de jos care, bla bla, de-acuma stiti, apara prajitura de focul prea tare dar si gospodina de oprobiul public daca uita de timpul de coacere si tine tava prea mult in cuptor. E gata, evident, cand iese scobitoarea cu fata curata, asta nu mai repet.

Dupa vreo 45 de minute, negresa mea reinventata ajunsese la stadiul pe care-l vedeti in poza. Am scos-o la racit pe un gratar de metal si dupa ce s-a racorit nitel, n-am avut trai cu Vizigotul si a trebuit sa tai din ea ca murea copilul de pofta. Si ca sa nu moara de pofta era sa lesine de burta, ca dupa 2 bucati de negresa calda l-a cam luat cu lesin. Dar i-a trecut repede.....

Combinatia cu fulgii de secara si afine e interesanta, fulgii sunt crocanti atat cat trebuie sa dea textura iar afinele sunt racoritoare si aromate, suprapuse peste aroma discret-dulceaga de karob. O varianta foarte buna pt copiii mici si foarte mici, fiindca are putin zahar, deloc cacao, fructe si fibre din plin. S-a mancat in cca 2 zile, si asta doar fiindca le-am dat cu portia :).

S-aveti toamna aromata si imbelsugata, Boieri Dumneavoastra!