FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

sâmbătă, 19 septembrie 2015

Copiii oglinda :)

Cea mai fascinanta perioada in cresterea copiilor, din cate am constatat eu pana acum (dincolo de toate momentele fascinante petrecute secunda de secunda) este atunci cand incep sa vorbeasca si esti martorul gandirii in devenire. Ii vezi cum incep sa gandeasca si ti se umfla pieptul de mandrie ca esti parte din asta, ca e, in oarecare masura, opera ta. Atunci toate amanuntele nesemnificative ale vietii de zi cu zi devin importante fiindca ai vazut cum le asimileaza si le numeste/clasifica micul omulet. Te ia de mana, iti arata o baliga de cal si-ti spune "caca dei-dei-dei" si tu cazi complet in extaz ca a asociat caca cu dei-dei-dei cum spune el la cal si uite-l cum a numit inca ceva, ceva ce nu denumea ieri.
M-am desfatat cu perioada asta la Vizigot si mi-am propus sa o savurez din plin si la sor-sa. Evident ca nu ma dezamageste.
De ceva timp a inceput sa vorbeasca. Vreau sa zic SA VORBEASCA. Repeta tot ce aude. Pronunta cuvintele. Le repeta, le savureaza, le pronunta din nou, incantata si concentrata, cu gurita rotunjita si ochii in ochii tai, cu sclipire smechera, sa vada, te prinzi sau tre sa mai zica o data. Ieri ii schimbam scutecul la marginea terenului de tenis unde se antrena fra-su. "pa-ta-lo-ni". Raman masca, repet: pantaloni, da, iti pun pantalonii! "Pa-ta-lo-nii!". Rade, bate din palme, si inca o data: "PaN-ta-lo-nii". Era atata fericire si bucurie autentica pe fata ei ca reusise sa zica pantaloni.....

E distractiv-enervant-tragic atunci cand copilul spune ceva si maturul aflat cu el nu intelege. A mea zice "tata" pentru "gata". Tata e tati, e clara distinctia. Statea mai deunazi de vorba cu cineva, ea ca "tataaa", persoana respectiva ca da, tata e la birou si vine diseara. A mea nervoasa "tataaaaaaaaaaaaaaaaa", da, tata e la birou si vine diseara.....a trebuit sa intervin ca aveam viziunea copilului ala dandu-se cu capul de calorifer in bancul ala cu "copii, vreti sa va spun o poveste?".......

Da' ce voiam de fapt sa va spun e ca un copil e o oglinda. Vezi in el tot ce faci tu, ca parinte si, din pacate, uneori nu-ti prea place ce vezi. Asa ca decat sa ne fixam alti idoli si alte teluri in viata, mai bine ne-am propune ca model copiii. Un adult e rezultatul a ceea ce a patit/facut/vazut acasa pe vremea cand era copil. Orice faci tu ca parinte, daca te vede copilul, va face si el si, din pacate sau din fericire, in functie de situatie, va considera ca asa e normal.

Asa ca ar fi bine sa avem grija sa facem/gandim numai ceea ce ne-ar face placere sa vedem la copiii nostri. Sau daca mai calcam pe alaturi sa avem grija sa nu ne vada si sa nu ne afle niciodata.

Cineva din anturaj i se adreseaza Ghemotoacei, de ceva timp, cu apelativul Maimuta. Spus cu drag si alint, nu exista dubii. Numai ca fata mea a facut niste conexiuni si a tras concluzia ca, asa cum persoana care o striga maimuta este o doamna, inseamna ca toate doamnele sunt maimute. Drept pt care, de 3 zile, pe strada, arata spre doamnele intalnite si spune clar: Ma-mu-tzaaaaa! Oricat am atins eu nivelul de intelepciune care spune ca nu tre sa-ti fie rusine cu copilul tau indiferent ce-ar face, recunosc ca mai rosesc ocazional la faza asta.

In seara asta ne intorceam din parc si vad pe trotuarul pe care mergeam, la vreo 100 de metri in fata, o persoana cu plete si aparenta de homeless care aborda pe toti cei care treceau, fara a parea totusi agresiv. Nu aveam pe unde sa traversez si-atunci mi-am zis ca daca imi vad de drumul meu probabil ca nu voi avea probleme. Numai ca in momentul in care ne aflam la vreo 2-3 metri de respectiva persoana fii-mea isi aduce aminte, intinde manuta si arata cu degetul dupa care declara: Mamutzaaaaaa!

Mi s-au cam inmuiat picioarele, recunosc. Persoana era de fapt un barbat destul de beat si aparent destul de artagos. Nu sunt genul sperios si consider, in general, ca daca-mi vad de drumul meu sunt reduse sansele sa ma atace cineva pe strada. De data asta, vazand privirea ratacita a acelei persoane si surpriza pe care a manifestat-o cand a auzit ce spunea fii-mea, m-am cam speriat. Din fericire nu s-a intamplat nimic, a decis sa ne ignore si s-a intors la banca pe care avea depozitati niste saci de gunoi plini cu diverse.

Si de aia zic, Boieri Dumneavoastra, aveti grija ce aud copiii fiindca e o regula a lu Dl Murphy ca dupa aia repeta fix cui nu trebuie. S-ar putea sa nu fie motiv de mandrie.


4 comentarii:

  1. Vad ca cresteti marisoare... :)))) Ma bucur mult si noutatile sunt frumoase!
    Ai tu dreptate cu avutul grijii la ce trebuie spus fata de copilasi.Ca mama mai batrana si trecuta de perioada , zic si eu mare grija.Personal m-am crizat , in fata lui fiu-miu , care nu inceta sa inceapa orice enunt cu "bunica a zis ca..." , cu "sa ii spui la bunica-ta ca e proasta". Bunica fiind soacra-mea. Iar copilul s-a executat! :)))))Noroc ca biata femeie a stiut de gluma...
    Va doresc numai bine , sa treceti de toamna si spor in toate!

    Ana-Maria

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, e mare problema asta. Mai mare problema este cu cei din jur carora li se pare amuzant sa o invete diverse, dar despre asta altadata.

      Ștergere
  2. Ma-mu-tzaaaa!! Hahaha! Lui fiu-meu îi zicea un vecin: Cocoșelu! Pe urmă, bineînțeles, a respectat legile lui Murphy și i-a spus și el, vecinului: Cocoșelu! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ca i-a spus doar lui, ca si-o merita :))))

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...