FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

marți, 8 decembrie 2015

Pulpe de pui la tava, cu ardei gras, babic si alte nimerituri

Cica ma apuc eu ieri, la un moment dat, sa-l incant pe fi-miu ca maine, adica azi, adica marti, ii fac hamburgeri. Caci cumparase taica-sau ceva carne buna tocata de vita. La care tanarul domn imi spune cat de diplomat poate ca sa nu ma supar dar tot tati face cei mai buni hamburgeri (in conditiile in care eu nu i-am facut inca niciodata) si de fapt cele mai bune preparate la tigaie cu vita. Mnoooo, in ciuda evidentelor, nu m-am suparat, fiindca adevarul crud si luminos asta este, coautorul se descurca muuuult mai bine cu carnea de vita la tigaie. Eu doar cu alea slow and long cooked, stiti Domniile Voastre, gulasuri, stifado-uri, etc.

Drept pentru care mi-am reorientat intentiile si mi-am programat neuronul sa iau niste pulpe de pui pentru cina din seara asta. Si ce sa vezi, chiar mi-a iesit. Reteta e inspirata dintr-o revista Good Food, dar cum se va vedea pe parcurs, raportata la realitatea din teren, a suferit modificari. Ca ei ziceau de carnati chorizo, eu am avut babic. Ei ziceau de masline, eu am evitat sa le pun fiindca ar fi insemnat ca pimpesa nu mananca, practic, nimic, doar alearga la masline, le prinde, le molfaie, se vaita ca-s sarate, le scuipa, ma scoate din rabdari, si-o ia de la capat. Am omis, asadar, maslinele.

Revenind, am facut cam asa:
2 pulpe de pui taiate pe din doua, spalate si epilate, daca e cazul, frecate cu un amestec din vreo 10 catei de usturoi zdrobiti, plus o lingurita de cimbru uscat plus 3 lingurite de ulei de masline. Lasate nitel sa stea, pana pregatim celelalte.
Un ardei gras rosu, unul verde si unul galben, taiati in fasii late de un deget. 4 cm dintr-un babic de Buzau, taiat in doua pe lung, apoi felii groase de 2-3 mm. Stropite cu 2-3 lingurite de ulei de masline. Moment in care vine fii-mea si-mi intrerupe procesul creatiei cerand fructe. Mu'te f'ucte. Si pent'u Matei. Ma opresc, spal 3 mere, le tai felii, ii pun castronul in brate si ma asigur, dupa ureche, ca ajunge in sufragerie unde-i preda castronul lui frac-su, ma intorc la ale mele, si-mi vine ideea sa pun si cotoarele de la mere in tava. Ca fructele dau aroma si fragezesc carnea. Desigur, daca va oripileaza ideea de a gati cu resturi, omiteti faza cu cotoarele. Da' nu stiti ce pierdeti, mirosul de pui, ardei, fum picant si mere coapte care iesea din cuptor era divin. Dar sa nu anticipam....

Stropiti deci ardeii si babicul cu ulei, adaugat un pic, foarte un pic de sare. Puse bucatile de pulpe pe patul de legume. Adaugat 3 rosii cherry prunisoare taiate in 2 plus o rosie normala taiata in 4. Stropit cu 3 lingurite de otet din vin rosu. Privit tava incruntata, scarpinat in cap, trebea si ceva zeama. Adaugat o galgaitura de bere neagra si una de apa fierbinte.

Dat la cuptor fix o ora, foc mediu, miros divin.

Scormonit creierii, ce garnitura sa fie? Ma decid pt cous-cous, il pun la inmuiat in apa fierbinte, ma duc la copii sa mai manufacturez ceva ornamente, manufactureaza fii-mea, prin imprastiere, toata cutia cu materiale, o strang, ma uit urat la ea, gata ora, hai la masa!



Le-a placut. Fiul a comentat ca trebuiau si niste morcovi, ca prea multi ardei. Fii-mea n-a comentat, a scuipat cous-cous-ul, in schimb a mancat cu ambele maini carne cu paine. Bun asa. Mai facem. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...