FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

luni, 20 august 2018

Briose-n 4 feluri

Da, stiu, plictisitor, iar briose, tot briose, da' na, tre sa se relaxeze omu' cu ceva duminica dupa amiaza, nu? :) Si e intotdeauna o idee buna sa-ti depasesti limitele si, in cazul de fata, propriul record la cate briose poti sa coci intr-o singura dupa amiaza. Iar daca vorbim de o dupa amiaza caniculara, cum a fost azi, deja e sport extrem. Sa nu ma mai acuze nimeni de sedentarism.....

Dar sa purcedem la treaba. Ma apuc eu, asadar, sa fac, dom'ne, desert sa-mi ajunga pe saptamana viitoare. Pornisem spre bucatarie chitita pe ideea de crumble, de care nu am mai facut demult si de care ma bazaie diversi Vizigoti ca poftesc si doresc, si anume neaparat, crumble cu mere de la ma-sa mare. Buon, ma pornesc, deci, sa fac crumble.
Dupa care (ai zice ca locuiesc in cine stie ce resedinte de sute de metri patrati, asa ce multe ganduri ma coplesesc pe mine "in drum spre bucatarie" :))))) )....dupa care, zic, imi dau seama ca ma asteapta o saptamana grea si ca n-ar fi rau sa fac doua deserturi. Si din vorba in vorba, eu cu mine, incep sa planific la briose.

M-am apucat mai intai, gospodareste, de briose-negrese, dupa reteta de Negresa de Constanta, cu 'osebirea ca am inlocuit bicarbonatul cu praf de copt fiindca dintr-un motiv absolut necunoscut de ceva vreme nu mai suport mirosul de bicarbonat in copturi. Si in loc de 3 linguri de gem de prune (de care nu aveam) am pus 1 lingura de gem de afine si 2 linguri de dulceata de caise (ca d'astea aveam). Dupa ce am omogenizat bine bine aluatul, l-am pus in forme de briose si la copt cu ele.

Au iesit cam asa:

Respectiv in sectiune cam asa:



(intre timp, am facut si mai sus mentionatul crumble, cu mere de la bunici si prune din compot, dar n-am reusit sa fac niste poze decente, asa ca ramane pe alta data).

Mno, si cat trebaluiam eu la crumble, am planificat a doua tura de briose: Briose cu visine din visinata, Boieri Dumneavoastra! Sa sune clopotele, sa cante ingerii, sa fie marcat momentul, caci sa scot samburii din cirese/visine mi-e atat de urat incat zau de nu e prima oara cand fac asa ceva in ultimii 10-15 ani. Dar m-am mobilizat si am facut-o si pe asta!

Asadar, pentru numitele birose cu visine din visinata am consumat urmatoarele:
250 g faina
130 g zahar
1 ou
1 lingura de unt
160 ml lapte
80 ml ulei (de floarea soarelui)
1 pachetele de praf de copt
1 praf de sare
1 pumn de visine din visinata, fara samburi, desigur :))
1 lingurita zeama de lamaie

Am amestecat intr-un castron faina cu zaharul, praful de copt si sarea. Separat am batut oul cu untul topit si nitel racit, laptele, uleiul si zeama de lamaie, dupa care le-am turnat peste amestecul de faina si am omogenizat. La final am pus si visinele si am repartizat compozitia in 12 forme de briose. Pe care le-am copt. Nu stiu cat, testul scobitorii rulz.

Au crescut frumusel, nu? Iaca si in sectiune:

Foarte gustoase, imi place constrastul dintre visinele usor acide si aluatul dulce, mai fac. Daca dezoseaza altcineva visinele, desigur.

Siiiii sa nu credeti ca in timp ce astea cu visine se coceau, eu stateam. Nooooo....pregateam compozitia pentru urmatoarele, ce credeati? Initial ziceam sa fie cu stafide si nuci, dar intre timp, cautand o lamaie in frigider, am gasit o cutie de mascarpone. Pai si ce sa fac? Briose cu mascarpone si stafide,  aia fac, ca respectiva cutie expira saptamana viitoare si oricum nu poti face tiramisu cu doar o cutie de mascarpone, ne apucam de treaba de la 2 in sus, nu?

Si m-am pornit:
250 g faina
130 g zahar
1 ou
250 g mascarpone
80 ml ulei de masline
180-200 de ml lapte
1 pachet praf de copt
1 praf de sare
1 lingurita zeama de lamaie
1 pumn de stafide, hidratate.

Mai intai, cum zisei mai sus, am pus stafidele nitel la inmuiat in apa. Ar fi mers intr-un pic de coniac, dar mi-a venit ideea prea tarziu. Apoi am batut cutia de mascarpone (de fapt continutul ei :)))) ) cu zaharul, oul, uleiul, laptele si zeama de lamaie si am turnat amestecul peste faina+sare+praf de copt. Am omogenizat, am mai adaugat un pic de lapte ca sa obtin un aluat curgator (nu ca cel de clatite, mai curand ca cel de pandispan) si am pus in formele de briose. Stafidele le-am scurs bine de apa si le-am repartizat cat de cat uniform in fiecare forma, dupa care am dat la cuptor. La foc mediu spre mic (cuptorul fiind deja f incins dupa cate copsese), cam 30 de minute dar, desigur, scobitoarea ;).

Au iesit frumusele si astea:

Stafidele, desi nu au fost date prin faina, au ramas deasupra, nu s-au lasat pe fundul formelor. 
Bineinteles, au fost degustate de indata ce s-au racit cat de cat:

Foarte faina combinatia cu mascarpone, ii da o tenta delicat-catifelata aluatului. 

Si daca tot pornisem am zis sa fac un repetir la Briosele cu dulceata de dovlecel, dar am modificat nitel reteta, ca doar eram pornita pe incercari. In primul rand ca am marit cantitatile, sa iasa mai multe, ca prea se topesc repede dupa ce ia tot Tribul Vizigot "inca una si gata". Am facut, deci, dupa cum urmeaza:
350 g faina
2 oua
1 lingura de unt
200-230 ml lapte
80 ml ulei de floarea soarelui 
1 lingurita zeama de lamaie
1 pachet praf de copt 
1 praf de sare
1 borcan de 400 g de dulceata de dovlecel (merge si dulceata de gutui) 

Am amestecat intr-un castron faina cu sarea si praful de copt. Separat am batut ouale cu laptele, untul topit, uleiul, zeama de lamaie si, cand toate astea au fost omogenizate, am adaugat si dulceata (care in cazul meu are multicica zeama) si am omogenizat usor. Am turnat apoi peste amestecul de faina-sare-praf de copt, am amestecat si am mai adaugat un pic de lapte, pana am obtinut un aluat ce curge din lingura. Si de-acuma stiti, ca mai sus, turnat in forme, copt la foc mediu spre mic habar n-am cat (cam 30 min), verificat cu scobitoare, scos din cuptor, pozat: 

Poza nu exceleaza fiindca deja nu prea mai era lumina naturala, dar nu se facea sa le las ne-pi ozate. 
Si sectiunea:

De asemenea usor neclara dar, cum ziceam, lumina naturala ioc. 

61, Boieri Dumneavoastra! 61 de briose intr-o singura dupa amiaza. Si-un crumble, sa nu uitam. Ma cam ustura buricele degetelor (ca sa nu zic ca nu prea le mai simt) de la atata manevrat forme de silicon fierbinti. 

Mno, de-amu cred ca am rezolvat desertu' tribului pe saptamana ce vine. :))))) 

Sa aveti o saptamana faina si cu spor! 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...