FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

duminică, 28 februarie 2010

Concurs de dans (sportiv)

Ieri am avut concurs de dans. Nu eu, ci Vizigotul din dotare. Dansul fiind unul din sporturile pe care le executa cu pasiune (incurajat de incantarea noastra ca-si consuma energia si dobandeste o tinuta si-o postura de invidiat).

Suntem cu totii topiti si inlacrimati cand ii vedem asa mici, dragalasi, fetitele in rochite rosii iar baietii in pantaloni si camasi de seara, care cu o cravata, care cu un papion, care cu un brau rosu, in ton cu rochia partenerei. Caci nu exista vanitate mai mare decat vanitatea de parinte. Al meu, "gras si pantecos", cum il stiti, a ramas la varianta brau. Abia ii mai ascunde cutele facute de curea in talia pantalonului......

Si, cum ziceam, ieri avuram al treilea concurs de dans din cariera. La Sala Antilopa, din incinta fabricii omonime. Antilopa, nu Adesgo, cum a inteles, initial, taximetristul care trebuia sa ne duca acolo !!! Am ajuns, conform programului, la 19.30. Cam contrariati noi de ora convocarii dar programul e program. Ulterior am aflat ca numai curajul dnei directoare din gradinita noastra ne-a salvat, caci convocarea din partea organizatorilor s-a facut de fapt la 18.30.........

Ne-am intalnit cu alti parinti si ne-am grupat pe undeva pe latura salii...Cand intram? N-am reusit sa aflam, dar am gasit un loc strategic de unde piticii nostrii, probabil cei mai micuti de pe-acolo, sa poata vedea arena conturata cu panouri in centrul salii. De stat jos nici vorba asa ca incarcati fiecare cu hainele proprii, sacose cu haine de schimb si sticle de apa, cu ochii roata sa nu dispara progenitura, am inceput sa ne mutam ritmic de pe un picior pe altu rugandu-ne sa se termine inainte sa ii lase nervii pe juniori.

Fusesera programate mai intai grupele de varsta pentru care un concurs este chiar un concurs. Timp de vreo ora si jumatate ne-am uitat incantati la semi finale si finale pentru cei de 9-12 ani, 12-18 ani, 19-35 ani....frumos, nimic de zis, perechi frumoase si muzica foarte bine aleasa de-mi luau si mie picioarele din loc .....  dar asta era meritul participantilor, nu al organizatorilor. Nu mai zic de piticii nostri care frematau braunian la fiecare melodie. Dar stateam si ma intrebam: nu era mai corect sa programeze piticii gradinari primii? Mai ales ca nici nu necesitau cine stie ce arbitraj din partea organizatorilor.

De la o vreme incep copiii sa ne intrebe: noi cand intraaaaam? Ei, atunci sa fi vazut exercitii de rabdare parinteasca, incercam care mai de care sa raspundem frumos si logic si, mai ales, sa nu dam de inteles ca si  noua ne-a cam trecut cheful......

Intr-un final, dupa ce s-au terminat finalele si au fost premiati cei mari (asa am aflat ca era concurs national), se produce freamatul si apare zvonul: intra piticii. Ne activam si dregem coafuri, bagam camasi in pantaloni, asezam cravate....care ce-avea. Spre surprinderea noastra, insa, pe teren intra o ceata de tineri (15?18 ani?....pe-acolo) imbracati mai curand a dans urban decat a dans sportiv de gradi...... "Sunt in categorie cu noi?" ma intreaba mama partenerei fiului, retoric.....Dam amandoua din umeri a paguba si ne uitam bine doar doar or dansa si aflam si noi ceva. Urbanii sa danseze pace...si-au agitat tricourile si treningurile cateva minute, parand a masura terenul si a stabili o succesiune de miscari. Cel mai tensionat moment a fost cand au lasat la marginea terenului cateva tulumbe de-ale de impusca in aer cu confetii. Dupa experienta catorva serbari la gradi, stiu ca popularea aerului cu confetii iti garanteaza pierderea atentiei kinderilor pentru aproximativ 2-3 ore lejer....Cum ar fi mai dansat ai nostri dupa aia? De fapt, cum ar mai fi dansat oricine dupa aia, daca ai nostri ar fi adunat confetii pe teren?

Intr-un final, urbanii isi iau confetiile si treningurile si, aparent lamuriti asupra problemei, parasesc scena. Si incepe sectiunea de pitici cu....un ansamblu de domnisoare in colanti si tricouri albe. Care nu stiu ce varsta aveau dar nu puteau pacali pe nimeni, nu erau de gradinita. Dupa inca 2 cete de majorete (de gradinita) intra ai nostri, grupa de perechi. Au dansat bine dar, pentru ochii nostri cunoscatori (ca de-acuma suntem la al treilea concurs si cam stim ce le poate pielea) se vedea oboseala si lipsa de concentrare. De pe margine, restul trupei facea galerie sarind in sus si facand efort mai rau ca dansatorii. Am filmat, ca de obicei, cu lacrimi in ochi si am chiuit si fluierat corespunzator la final. Cand au iesit, al meu deja clacase, ii era foame, sete, il batuse pantofu si-si tinea mainile pana la cot in urechi ca-l deranja zgomotul. Cat Tati a cautat un taxi, le-am ovationat si pe fete care intrasera intre timp. Evident, si ele au fost cele mai bune. Niciunii nu erau ca ai nostri, nu?

Si-acum ajungem la ce m-a deranjat cel mai tare la acest concurs de dans sportiv. Activitatile sportive, in general, incurajeaza un stil de viata sanatos si ajuta la sanatatea organismului. In particular, dansul sportiv este util pentru dezvoltarea armonioasa si tinuta corpului, formeaza deprinderi legate de calitatea muzicii pe care o asculti si asa mai departe. Si-atunci stau si ma intreb (retoric): ce legatura au toate astea cu punga de chips-uri si cele doua sticle de suc acidulat (unul dintre ele cu cofeina) pe care le-au primit copiii intr-o punga marcata cu o marca celebra de cosmetice? Cu atat mai mult cu cat doar marca de cosmetice apare pe biletul de intrare pe care l-am primit ca si co-organizator.

Ca organizator de evenimente, stiu ce e acela un sponsor si inteleg de ce anumite produse se dau participantilor la o manifestare dar respectivii sponsori (daca asta au fost) poate ar fi trebuit conditionati de organizatori sa ofere ceva care sa fie, cat de cat, mai aproape de tema concursului.

Despre figura dezamagita a Vizigotului (si, sunt convinsa, si a altor copii) cand a constatat ca n-a primit niste dulciuri sau "macar niste abtibilduri", nu va mai povestesc. Al meu stie ca chips-urile nu se mananca asa ca nu a gustat decat unul, de pofta si a concluzionat singur: ce-s astea??????????? Dupa care s-a dus in bucatarie sa caute supa si crutoanele.......

Un comentariu:

  1. Pai reactia lui Matei e o reflectie a parintilor, Great job mommy !!!! and Daddy :))))

    Gina

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...