Dintotdeauna mi-am dorit sa fac briose. Da, stiu, e o intreaga teorie despre care-s briose, care-s muffinsi si care-s cup cakes, nu, nu conteaza ca nu gatesc decat pentru familie asa ca la mine toate se numesc briose si gata. Deci briose, ziceam, imi doream sa fac, inca de cand am luat lingura si tigaia de coada si mi se parea maaaare realizare. Nefiind eu prea talentata intr-ale dulciurilor. Nu ca acum as fi....
Prima incercare a fost un esec rasunator,
numa' inima iubitoare a lu' fiul, combinata cu diplomatia pe care a manifestat-o de mic (si cu un oarece instinct de conservare, as zice eu) i-a dictat sa-mi spuna ca el incearca sa le aprecieze, ca daca-s facute de mine, macar is facute cu drag. Dar trebuie sa fim realisti, nu erau comestibile.
Dupa aia s-a apucat Vizigotu' al batran, cu fii-su, si-au facut intr-o zi briose de m-au umilit cu glorie. Ca le-au iesit.
Mno si la un moment dat s-a produs declicul, am dat, nu mai stiu pe unde (dar sigur e pusa sursa pe undeva printr-una din primele postari), am dat, zic, de o reteta de briose. Pe care le-am facut. Si care mi-au iesit. Ohohoho, ca sa fim in ton cu vremea de afara, si ce mi-au mai iesit! Si, vorba ceea, restul e istorie. Ca de atunci tot fac briose.
Amu' in ultima vreme avem alta problema, respectiv ca se termina repede briosele. Din 12 bucati se duc 2-3 calde cat incearca vizigotii sa vada de-s bune, inca 1-2 cu un ceai la desert, 1-2 la pachetel la scoala si....da' tu nu ai facut ceva dulce pentru saptamana asta? Chiar asa, parca facusesi briose...s-au terminat? Fa si tu o data multe briose, 3 randuri de briose, 36 de bucati, asa, sa tina mai mult. Ihi, sigur......(Nota redactiei: briosele mele se fac in forme din alea mai maricele, din silicon, si-s cam cat 2 din alea mici clasice)
Da' ieri m-au scos din sarite. Iar n-aveau "ceva dulce facut in casa". Mno bine! Am facut ochii roata prin bucatarie si congelator si am gasit dovleac placintar si zmeura. Sa fie deci, mi-am zis, o tura de briose cu dovleac si scortisoara si o tura cu zmeura. Dupa care sed si cuget ca eu de fapt doream placinta cu branza si stafide ca asta pofteam eu sa mananc dulce si ca sunt iarasi in pericol ca, facand 1-2 chestii din ce doreste familionul sa renunt la ce doresc eu. Si-atunci am fortat nota si mi-am zis: pe langa alea cu dovleac si alea cu zmeura, sa fie si-o tura cu branza si stafide pentru mine!!!! Ori e revelion, ori nu e!
Asa ca am purces la treaba. Pentru Briosele cu dovleac am tras la tigaie cubuletele de dovleac placintar, cu 2 linguri de ulei de floarea soarelui si 2 linguri de zahar, pana s-au inmuiat un pic, s-a caramelizat zaharul si si-au pierdut din zeama lasata. Ce cantitate sa fi fost, pai cam 2 cani de alea de le zice in patiserie cups ;). La final am adaugat cam o lingurita de scortisoara macinata. Dovleacul meu a fost cam untos, asa ca mai mult de jumate din cuburi s-au transformat in piure, dar gustul si aroma erau de vis.
Aluatul l-am facut din 250 grame de faina alba, 120 de grame de zahar (puteti pune mai mult, daca preferati mai dulce), 1 plic de praf de copt, un praf de sare, 100 ml lapte, 75 ml ulei si 140 g iaurt (un iaurt din ala mic). Le-am amestecat pana la o oarece omogenizare (nu le amestec prea mult ca sa nu iasa aluatul prea elastic si gumos), am adaugat cubuletele de dovleac, am umplut formele pe trei sferturi si le-am dat la copt, in cuptorul deja incins, la foc mediu, cam 25-30 de minute.
Acum e momentul sa precizez, inca o data, ca habar n-am sa spun clar timpii de coacere. Motivul este, ca sa citez din autori celebri, "pentru ca de aia". In general gatesc cu Pimpesa alaturi de mine si, prin urmare, neuronii mei is concentrati in alta directie. Retineti, deci, ca briosele sunt gata cand trec testul scobitorii.
Cat s-au copt cele cu dovleac, m-am apucat (adica ne-am apucat, ca o venit si Pimpesa sa vada ce fac) de Briose cu zmeura. Ea de fapt venise la zmeura, fata mea. Da' ce faci cu zmeura aia? Da-i buna? Ihi, e buna, a aprobat cu gura plina. Cam acra, da' buna! Vezi sa nu iasa briosele acre, ca-s preferatele mele, si daca-s acre nu le mananc si am sa fiu trista, deci vezi sa nu fie acre, dar zahar nu pui? Ca sa nu fie acre! Ca daca-s acre nu-s bune si....AAAAAAAA...intr-un final am reusit sa prepar un aluat fix ca mai sus, in care am adaugat niste zmeura, si aici chiar nu stiu cata niste a fost, ca domnita anterior mentionata a tot testat-o sa nu fie acra, ca daca e acra ies briosele acre si, desigur, cine a mai vazut briose acre. Intentia mea era sa adaug si niscai vanilie dar cine si-a mai amintit de asta, de teama sa nu iasa briosele acre.....
In continuare, idem ca mai sus, pus in forme, dat la cuptor, foc mediu, testul scobitorii, etc. Din astea mi-au iesit 14 fiindca am folosit niste forme ceva mai mici.
Cam acum a fost momentul cand am reusit sa fac si primele poze. Le-am asezat mumos in cutia cu braduti, in ton cu vremea de afara, da? Ni la ele ce mandre's!
Si finalul apoteotic, Briosele cu branza si stafide. Astea pot fi considerate reteta noua, ca in combinatia asta n-am mai facut briose. Am facut cu afine, cu pere, cu mere, cu nuci si mere, cu nuci si pere, cu capsuni, cu fructe asortate din compot, cu stafide, cu stafide si nuci...da' cu ce n-am facut. Eh, cu branza nu facusem, era momentul. A fost un moment complicat fiindca am constatat ca n-am stafide. Imediat s-a auzit incurajarea fie-mii: lasa, mami, le facu cu fara stafide. Asadar, in continuare, reteta de Briose cu branza si cu fara stafide.
Aluatul, desigur, este cel de mai sus (hai ca incepe sa semene cu ziua cartitei...) In plus, o cutie mica de Fagaras (branza cu smantana) si o bucata de branza sarata (nu foarte sarata) data pe razatoare. Iar nu stiu cantitati, iar ma fac de ras, o bucata cam cat un pachet de unt, na. Ideea mea era sa iasa o compozitie dulce-sarata in care sa gasesti din cand in cand cate o aschie de branza mai sarata care nu s-a topit la copt. Bine, aceeasi ideea includea si sa gasesti cate o stafida dulce si inmuiata de caldura aluatului, dar n-a fost sa fie de data asta, data viitoare perseveram. Amestecate, puse in forme, coapte la foc mediu, testul scobitorii, etc. Au iesit mandre si astea, desi le-am cam ars pe fund, efect indubitabil al unor conversatii principiale cu Pimpesa din dotare.
Review-urile mele, dupa degustare: cele cu dovleac sunt cam prea dulci (eu nici nu ma omor dupa dovleac), cele cu zmeura ar avea nevoie de un aluat mai ferm, fiindca zmeura fiind zemoasa subtiaza aluatul, iar cele cu branza au nevoie de mai multa branza sarata si de niste stafide (nu renunt la ideea de a gasi aschii de branza si stafide inmuiate). Colegii de apartament le-au apreciat devorand cate 1 din fiecare sortiment asa, pentru inceput. Fiica s-a linistit repede, n-au iesit acre alea cu zmeura. Dar trebuiau mai dulci, data viitoare sa fie mai dulci, sa pui afine ca alea-s mai dulci.
38 au fost de toate. Prin gratia guvernantilor care mi-au tinut adolescentul acasa fara vreo preocupare anume, cred ca mai sunt cam jumate.......
Va doresc seara frumoasa, Boieri Dumneavoastra!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu