Rinoceru'

Imi plac bancurile seci. Intotdeauna mi-au placut. Cred ca iti trebuie un foarte "elegant" simt al umorului sa le pricepi. Si te simti mandru de asta.
Stiu ca nu plac tuturor si nu sunt intelese de toata lumea. Dar trebuie sa recunoasteti, Boieri Dumneavoastra: au farmecul lor!

De exemplu
Care e diferenta intre un porc si-o rama?
Porcul rama dar rama nu porc!  ..... nu va indoiti de ras si de invidie pe cel care s-a gandit la asta?

Care diferenta dintre o rosie si un tramvai? Tramvaiul are dunga rosie, rosia n-are dunga tramvai.

Sunt grozave fiindca se bazeaza pe subtilitati de limbaj, potriveli, cutume, datini, obiceiuri......Cum era teoria la limba romana intr-a noua? Comicul de situatie, de limbaj, de....nu mai stiu de care. Mie mi-a ramas cel de limbaj in care, trebuie sa recunoastem, Caragiale a fost un zeu...."o sotzietate fara printzipuri, care va sa zica ca nu le are!" Genial! Angel radios!!!

Asa ca, Boieri Dumneavoastra, dau drumul la concurs:
Intrebare: De ce are rinocerul corn?

Raspunsul este atat de minunat si stupid ....stie cineva?

Va doresc zile frumoase si neplicticoase ca primavara de afara!

Placinta cu spanac

Ieri, dupa birou si drumurile prin oras, am facut piata. Imi place tare mult piata in perioada asta fiindca are atat de ... "de toate" incat nu stii ce s-alegi. Pleci dupa cartofi, hai si-o ceapa si vii cu caruciorul plin (caci mi-s cucoana ecologista si fac piata cu un carucior pe roti ca nu-s in stare de carat de plase pline cu Vizigotu' dupa mine).
Am mers deci toti trei in piata dupa, citez, "cartofi, paine, ceapa, usturoi si ridichi". Am luat, in plus, mere, marar, miez de nuca, prune loshnite, rosii, dovlecei si, la alegere, spanac sau stevie. Am ales spanac. Si era sa plecam fara paine ....

Asa se face c-am ajuns acasa cu ceea ce pietarii numesc "o legatura" de spanac. GRESIT! O legatura e ca aia de marar. "Legatura" de spanac e, de fapt, un snop, fin'ca are 2 kilograme, plus sau minus "juma de kil, doamna, ramane?". Ramane, ramane, da' smecheria e ca acolo, la piata, vezi doar partea frumoasa a spanacului, numa' cand ajungi acasa realizezi ca, pe cate frunze fromoase ai vazut tu cand ai cumparat, pe atatea radacini noroioase ai de sortat.....Da' nu-i bai, ca spanacul ista de primavara atata e de bun si fraged ca te pui pe munca fara regrete. Am purces asadar la curatat, spalat (in 5 ape!!!) si insirat la scurs pana am obtinut 2 castroane maaari si fromoase pline cu spanac verde, proaspat, fraged si, mai ales, curat!

Si cum zilele trecute m-a inspirat Ana cu placinta ei de praz, gandul la mancarea de spanac s-a comutat: Placinta de spanac am facut, Boieri Dumneavoastra! (pana la urma am facut si nitel spanac-mancare, dar asta e alta treaba).
Asa ca am scos frumos din congelator pachetul de foi Morarita si azi dimineata m-am apucat de treaba. Mai intai si intai am scos la interval MareleWok.

Pe care-l folosesc rar fin'ca daca-l folosesc, nu prea mai pot gati altceva in acelasi timp, ca ocupa cam tot spatiul vital de pe aragaz. Dar, de asta data, s-a impus.

Am tocat o ceapa rosie mica, sa dea gust plin, si cateva cepe verzi, sa dea aroma. Si, fiindca nu m-am putut abtine, am adaugat si 2 fire de usturoi.

Le-am pus in wok si am picurat ulei de masline, cam 50 ml, si le-am lasat la calit.

Cand ceapa a devenit sticloasa si a inceput sa sfaraie, am adaugat spanacul (cam un kg sa fi fost, ca am folosit numa jumate din snopul cumparat). Initial, wokul cat il vedeti de mare, gemea de plin ce era. Am amestecat cu fereala si, incet incet, spanacul si-a lasat zeama care, la randu-i, s-a evaporat. Cand, dupa indelungi sfaraieli pe foc mic, amestecul a scazut binisor (era aproape uscat), l-am dat deoparte. Cand s-a racorit, am adaugat o legatura de marar verde tocata, 2 oua batute bine cu un pahar de iaurt, si branzeturi cam ce-am gasit prin frigider: telemea sarata, vro 2 linguri de parmezan si niste feta si, in plus, zeama de la jumate de lamaie.

Am uns tava bine cu ulei, am pus vreo 3 foi de placinta, unse intre ele cu ulei, peste ele umplutura, deasupra iar 2-3 foi de placinta unse cu ulei si cel mai deasupra, cuvertura, un ou batut cu 2-3 linguri de iaurt. Peste asta, un covoras generos de mozzarella rasa.  Am dat la cuptor aproximativ 30 minute, pana cand mozzarela s-a inmuiat si bronzat frumusel.


Am lasat-o un pic sa se racoreasca si-am taiat-o in portii generoase.  Mie, calda, mi s-a parut cam satioasa, dar mesenii zisera ca a mers ca unsa. Data viitoare nu mai folosesc foi cumparate ca nu prea ma impac cu ele: ori nu le ung suficient si se imprastie, ori le ung cat trebuie si-s gretoase. Tot foile facute in casa-s mai bune!

Smecheria la spanac, Boieri Dumneavoastra, e sa fie bine aromat - nu va zgarciti la piper si marar verde -  si combinat cu branzeturi din belsug. Altfel, mi se pare mie, n-are gust. Sucul de lamaie de l-am adaugat pune in evidenta celelalte arome si toate se infratesc minunat.

S-aveti o primavara minunata, cu masa plina de verdeturi!

Mancare de varza cu afumatura

De la fasolea cu afumatura de we trecut mi-a ramas asa, cam un cot de scaricica afumata.Ce sa-i fac, ce sa-i fac? Si cum familionul ce-l detin e mare fan varza, m-am orientat catre haialalta mancare populara si mult iubita: varza cu afumatura!  Pe care n-o dau la schimb nici pentru cea mai sofisticata friptura, mai fina salata sau mai osebita garnitura, Boieri Dumneavoastra!

Si fiindca la ultima vizita AltaNana mi-a improspatat rezerva de varza murata, am purces la treaba. A, nu stiti cine e AltaNana.....e un nume "Vizigotu'copyright": cand era mai micutz si a inceput a vorbi, i-a zis mamei mele Nana, iar soacrei .... AltaNana. Un timp le-a zis Nana la amandoua, dar odata cu constietizarea diferentei, a simtit copilu' nevoia sa marcheze aceasta diferenta. Si uite asa, ca in multe familii, cele doua bunicute si-au pierdut numele si si-au capatat supranumele: Nana si AltaNana.
Mi-a adus, asadar, AltaNana, o noua rezerva de varza murata, ca p-a noastra o terminasem demult. Prin urmare, am purces la treaba. Am scos varza murata din butoiul din balcon

Am tocat-o frumusel si am lasat-o la desarat in apa rece pana a doua zi. In mod normal as fi pus-o netocata la apa rece, insa m-am gandit eu ca e mai usor a doua zi, cand vin de la birou, doar s-o tzip in oala. Prin urmare, am portionat si scaricica si am pus-o in asteptare.

Asta m-a costat efortul de a elibera un raft din frigider, sa cazez marele castron si micul fund de lemn, dar a meritat efortul.

A doua zi cand am venit, am pus toate cele in oala: varza, scaricica, un pahar mare de suc de rosii si unul de apa, piper, 2 lingurite de cimbru uscat, si vreo 50 ml de ulei.
Tehnica este urmatoarea: se pune varza, se toarna uleiul, se amesteca (chiar si cu mana) sa se mozoleasca frumusel varza de ulei, apoi se pun celelalte si se mai omogenizeaza cu fereala sa nu imprastiem bunatatea pe pereti. Dupa asta manufactura, am pus-o pe Dna Varza la cuptor. Cam asa arata dupa vreo 40 min de foc mic:

Am gustat, am adaugat sare ca se cerea, insa nu era suficient de fiarta. Acu sa va zic o smecherie, Boieri Dumneavoastra: mancarea de varza trebuie sa fie grasa binisor ca altfel nu prea are gust si se cheama ca mananci varza fiarta (care e buna, nimic de zis, da nu e mancare de varza). Asa ca vazand eu ca varza mea e cam ne-uleioasa am luat frigiderul la inspectie si i-am injghebat o plapumioara:

Asta ca sa ia mai multa grasime, dar sa se si faca inabusit, sa se fiarba bine bine.




Am mai dat la cuptor vreo 40 minute si fuse gata!

Pregatita in asteptarea mesenilor (produsul finit, adica) arata asa:  varza se fiersese tocmai bine, scaricica era aproape descarnata iar foile de bacon numa bine rumenite!

A fost foarte gustoasa! O mancare usor de facut si intotdeauna bine primita. Bineinteles, se poate face si cu varza dulce (proaspata adica). Cand e vremea ei, ca acuma....nu prea.

S-aveti pofta!

Prima rosie

Presupun ca toti parintii s-au confruntat cu asemenea intrebari. De fapt nu, nu presupun: sunt sigura.

De un lucru nu sunt sigura: a gasit cineva raspunsul? :D

Zilele trecute discutam pe indelete cu fiul meu in drum dinspre gradi spre casa. Este, alaturi de momentul dinainte culcarii si de alte cateva asemenea clipe de tihna, unul din momentele noastre de "discutie".

Ei, si discutam noi, vorba cantecului, cate in luna si in stele. Si, din vorba in vorba, bucuros nevoie mare ca a venit primavara si plantutele incep sa se dezvolte si mugurasii prin pomi, etc etc, zice: Mami, da de unde vin semintele?
(tactica de castigat timp) Care seminte?
(raspuns derutant) Paiii, semintele in general .....

hmmmmmmmmmm

Stii (zice tot el), semintele, de la rosii, de la ardei....de la legume in general.... (are o pata pe legume ca in iarna a dus un dor foarte mare legumelor proaspete din gradina bunicii). Ei, si-acuma tineti-va de masa ca, desi este o postare menita sa va bucure cu perle copilaresti, am dat eu un mare raspuns de m-a umflat si pe mine rasul:
Pai, stii, semintele provin din fructele legumelor !!!!!

Sta copilu', se gandeste, se suceste, si intreaba: si cam care-s asteaaaa...de zici tuuuu....fructele legumelor?

Phhhiiiuuuuu, ma bucur ca am scapat ieftin si dreg, repede si cu entuziasm, sa uite: pai stii tu rosia? Care are in interior seminte? Ei, semintele alea se iau de acolo si se planteaza.

Aha, zice copilul, asta inteleg. Da' prima rosie cum a aparut??????  Prima rosie, din care s-au plantat toate rosiile?

N-am stiut sa ii raspund. Finca's o mama buna, niciodata nu dau raspunsuri fara explicatii si consider ca cea mai buna minciuna este adevarul, am dezvoltat, in timp, tactici de evitare, asa ca i-am explicat frumos ca nu stiu dar ma voi informa si am schimbat repede repejor subiectul. M-ar fi tentat o explicatie din evolutia speciilor dar mi-am dat singura un ghiont mental: haidi, are doar 5 ani jumate. As fi reusit sa explic pe intelesul lui dar.....oare n-ar fi fost prea mult?

Asta din ciclul "impresii, expresii si depresii parintesti", Boieri Dumneavoastra! Ca cine nu le are? Si ce ne-am face fara ele?

Fasole bilutze

Am gatit fasole week-end-ul trecut, insa denumirea patentata de mai sus s-a nascut abia aseara. Mi-am anuntat familia ca mai avem doar iahnie de fasole si, ca atare, sa manifeste repede repejor o optiune despre ce sa le gatesc ca, altfel, cu iahnia se aleg. Eram, trebuie sa spun, convinsa ca Vizigotul nu va fi cine stie ce entuziast despre fasolea mea. Dar....numa ce-l aud: Mamiiii, adica fasole bilute????
M-a bagat in ceata si mi-au trebuit cateva secunde sa ma prind ca se gandeste la fasole boabe. Intre timp, mai destept ca mine, ma ajuta: Adica nu pastai, nuuuuuu?In fine, a mancat copilu' meu fasole bilute cu salata de muraturi de am stat cu grija pentru burta lui peste noapte. N-o avut nimic.

Va prezint asadar reteta mea de Fasole Bilute (adica, pentru Dvs, iahnie de fasole cu afumatura). 

Treaba asta cu fasolea, Boieri Dumneavoastra, nu stiu de v-ati gandit vreodata, sau nu, dar este ilustrarea vie a expresiei americanesti "time is money". Ca se presupune ca fasolea este o mancare ieftina, corect? Bine, dar alea 3 sesiuni de fiert care te tin cu urechea si nasul ciulite la aragaz ce-s? Timp!

O fi ea fasolea o mancare ieftina dar i se ajusteaza pretul din timpul pe care-l consumi s-o gatesti!

Sa va povestesc: am pus fasolea la inmuiat de o seara inainte in apa rece.Trebuie pusa in apa multicica fiindca boabele se umfla si absorb lichidul.

A doua zi dimineata, am purces la fiert. Dupa ce a dat prima oara in clocot, am lasat-o vreo jumatate de ora sa fiarba, dupa aceea am aruncat apa si am pus-o iar la fiert, in apa care sa fie deja calda. Nu rece, ca se incruzesc boabele si obtinem gloante :)

A doua tura tot asa: fiert jumate de ora, aruncat apa, pus la loc in apa calda. Eeeei, acuma vine o etapa foarte importanta pentru mancarea de fasole si stomacul mesenilor: adunatul cojilor. Cum boabele deja s-au cam fiert (dar, daca le gustati, veti vedea ca mai sunt inca vartoase), incep sa se dezbrace de coji. Este bine sa adunati cojile astea fiindca, altfel, mancarea este mai greu de digerat.

Luati, asadar, Domniile Voastre, o paleta cu gauri (spumiera de supa) si culegeti cojile. Ca sa se mai adune la suprafata fierturii, puneti capacul etans pe oala, o lasati sa clocotesca nervos cateva secunde si pac, ati mai prins o tura de coji care s-au ridicat curioase la suprafata.

Cand cojile is bine adunate, puteti folosi fasolea fiarta la ce vreti sa gatiti.
Cum va povestii, eu la iahnie m-am oprit.
Am pus, asadar, intr-o cratita generoasa, boabele de fasole, costita  - zisa si "scaricica", d-aia de se gasea pe vremuri la Gostat, ca mie asa mi-a ramas in cap, scaricica de la Gostat - , cateva bucati de soric, un paharel de vin rosu, sare si piper la liber, ceva cimbru, o galgaitura de suc de rosii si foi de dafin. Peste astea, se pune apa fierbinte astfel incat zeama sa fie cam cu 2 degete mai sus de fasolea cu costita. Cam asa:

Se lasa apoi la fiert pe indelete, sa se infrateasca bine aromele si, daca e necesar, se mai adauga apa fierbinte. E gata cand clocotele seamana a bulbuceli, boabele de fasole sunt moi iar sosul s-a ingrosat consistent. A, si mancaii dau tarcoale pe la usi.
Arata cam asa, Boieri Dumneavoastra, da' va asigur: imaginea e nimica toata pe langa miros si gust.

Ca si mancarea de varza, e mai buna la 1-2 zile dupa ce-i facuta. Noi am mancat cu castraveti murati sau salata de muraturi asortate si, parol, a fost bataie pe oase.

Amu' treaba e ca eu cand m-apuc sa fierb fasole, fac de toate cele 3 feluri: supa sau ciorba, iahnie si fasole batuta. Bine, ar mai fi vro 2-3 feluri dar le detaliez al'dat.
In cadrul acestui festival al fasolii am facut doar mai sus numita Fasole Bilute si o olcica de ciorba de fasole cu zeama de prune. Dar despre asta cat de curand, stati p-aproape ca-i alta pricopseala culinara.

S-aveti pofta, Boieri Dumneavoastra!

Care-ai descantat de Caloian?

Primavara asta e chitita sa ne duca de la agonie la extaz si retur cu o viteza de invidiat. Duminica fuse prima zi oficiala de primavara. Si chiar de primavara a fost. Cum ma laudam saptamana trecuta, am scos Vizigotul in parc si l-am alergat pana a cazut lat. De fapt eu am cazut lata, ca el mai putea.

Ieri am muncit cu drag si spor fiindca simpla lumina a soarelui care intra pe fereastra biroului imi dadea chef de viata. Ba chiar aseara ne-am permis si jumatate de ora de parc, dupa gradinita.

Azi dimineata insa....inapoi la agonie. Dar tot in costum si pantofi cu toc m-am gatit, uite-asa, sa chem eu primavara inapoi.

Insa mi-am adus aminte de un ritual din copilarie: cand era seceta mare, faceam cu Bunica un Caloian. Un om (ma rog, semana cu un maimutoi) din lut umed (era noroi cinstit....). Il puneam pe o tabla, in pozitia mortului, cu mainile pe piept. Il gateam cu flori de toate felurile si-l duceam la fantana, jelindu-l:
Caloiene, Caloiene,
Sa te duci cu florile,
Si sa vii cu ploile!

Il aruncam in fantana, cu tot ritualul necesar, si asteptam ploile. Ca le descantasem.

Iar cand veneau, ziceam altfel:
Caramida noua,
Da, Doamne, sa ploua!
Caramida rea,
Da, Doamne, sa stea!
Caramida lucitoare,
Da, Doamne, fie soare!

....dupa cum ne convenea, evident.

Si-acu vin si intreb: care-ai descantat de Caloian?

S-aveti o zi insorita, Boieri Dumneavoastra! Ca soarele vine din suflet!

Analogie

Tati incerca ieri sa ii povesteasca Vizigotului cum adica devine cu diviziunea muncii. Cum oamenii la sate, cu sute de ani in urma, au descoperit ca nu trebuie sa creasca, fiecare, in gospodarie, ce-are nevoie, ci pot creste doar unii dintre ei si pentru nevoile celorlalti. Mie, una, discutia mi se parea ca duce spre justificarea trocului, schimbului, si, in final, spre aparitia banilor dar nu m-am bagat in discutie..... ca baietii mei is in mod deosebit inclinati spre povesti over the age pentru Vizigot...Asa se facea ca acu' fro 2 ani pe Transfagarasan treceam si colectarea selectiva a deseurilor ii povesteam.....Dar despre asta al'dat'.....

Sa revenim.... si povesteste el, Tati, cum unii cresteau mai multe vaci sa dea si la altii, unii mai multi porci, si tot asa.... Cum aia de cresteau vaci erau vacari, aia de cresteau porci erau porcari....si aia de cresteau cai erau.....

- Călari!  raspunde, fericit, Vizigotul, cu gura plina de mancare.

(chiar asa, cum se numeau.....? )